1 Decembrie a fost adoptata ca zi Nationala a Romaniei in

1990, reprezentand sarbatorirea Marii Adunari Nationale

de la Alba-Iulia unde s-a votat Unirea Transilvaniei cu
Romania.

Anul 1918 reprezinta in istoria poporului roman anul

incununarii victorioase a lungului sir de lupte si sacrificii
umane si materiale pentru faurirea satului national unitar.
 Acest proces istoric desfasurat pe intreg
spatiul de locuire romanesc, a inregistrat
puternice seisme in 1784, 1821, 1848, ca
si evenimentele cardinale cum ar fi: Marea
Unire a lui Mihai Viteazul de la 1600;
Unirea Moldovei si Munteniei in 1859;
 Proclamarea Independentei absolute a tarii de sub
dominatia otomana , consfiintita pe campul de lupta de
armata romana in razboiul din 1877-1878, precum si
Adunarile representative,democratice alese ale
romanilor din teritoriile aflate sub stapanirea straina
de la Chisinau, Cernauti si Alba Iulia din 1918.
 Formarea statului national unitar roman s-a realizat intr-un
context international favorabil, in conditiile in care Antanta ,
alaturi de care Romania luptase din anul 1916 , obtine o serie
de victorii asupra Puteilor Centrale in primul razboi mondial .
Pe de alta parte afirmarea principiului autodeteminarii si
destramarea imperiilor multinationale este un prilej pentru
provinciile romanesti aflate sub dominatie straina de a-si
proclama autonomia si a cere unirea cu patria mama ,Romania.
 Prima provincie care s-a unita cu Romania a
fost BASARABIA care, pe fondul revolutiei
comuniste din Rusia , din octombrie 1917, isi
proclama mai intai autonomia , apoi independent
. La 27 martie 1918, Sfatul Tarii, organ
suprem conducator, prezidat de Ion Inculet, se
intruneste la Chisinau si voteaza unirea
Basarabiei cu Romania.
• A doua provincie care se uneste cu Romania a fost BUCOVINA, revendicata de habsburgi, cat si de ucrainieni. In octombrie
1918 se constituie la Cernauti , Consiliul National Roman condus de Iancu Flondor care cere dreptul la autodeterminare. La 28
octombrie 1918 Congresul General al Bucovinei ,format din reprezentanti ai romanilor, polonezilor, germanilor si ucraiienilor
decide unirea Bucovinei cu Romania.
 In TRANSILVANIA , in toamna anului
1918 se intruneste Comitetul executiv al
PNR la Oradea care adopta odeclaratie ce
procama independenta natiunii romane. In
octombrie imparatul austro-ungar Carol I,
propune federalizarea Austriei –manifest-
‘’catre popoarele mele credincioase’’
 Alexandru Vaida Voievod citeste in Parlamentul
maghiar declaratia de independenta a romanilor din
Transilvania . Se constituie Consiliul National Roman
Central din membri PNL si ai PSD cu sediul la
Arad . Acest organism politic a convocat Marea
Adunare de la Alba Iulia in care s-a hotarat
unireaTransilvaniei , Banatului , Crisanei si
Maramuresului cu Romania. La 1 decembrie 1918 a
fost citita ‘’REZOLUTIA UNIRII’’ de Vasile
Goldis.
 Cei 1228 de delegati veniti din toata Transilvania au votat
unirea cu Romania. Tot la 1 decembrie 1918 s-au infiintat si
Consiliul Dirigent, institutie cu rol executiv, condusa de Iuliu
Maniu si Marele Sfat National care avea rol legislativ si era
condus de Gheorghe Pop de Basesti. Miron Cristea (viitorul
Patriarh al României)
înmânează regelui Ferdinand I declaraţia de la Alba Iulia. La
24 decembrie, regele Ferdinand promulgă decretul de
sanctionare a unirii Transilvaniei,totodată şi a Bucovinei şi
Basarabiei.
 Integrarea provinciilor
romanesti s-a realizat prin
adoptarea mai multor legi si a
unei noi constitutii.Constitutia
din 1923 s-a numit
‘’constitutia unificarii’’
Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 , ramane pagina
cea mai sublima a istoriei romanilor. Maretia ei consta in
faptul ca desavarsirea unitatii nationale este fapta
istorica a intregii natiuni romane realizata cu un mare
elan , controlat insa, de fruntasii politici pentru a-l
calauzi cu inteligenta politica remarcabila spre telul
dorit.
În ziua aceea, clopotele bisericilor anunţau adunarea
românilor la Alba Iulia, a românilor transilvăneni –
săracii, robii, umiliţii – care voiau să fie stăpâni în
ţara lor. Pentru suferinţa lor de veacuri, Dumnezeu
le-a răsplătit credinţa şi jertfa, transformând iadul
asupririi austro-ungare într-un rai românesc, unde şi-
au dobândit libertatea şi demnitatea. Atunci, în
Transilvania românească, cerul a fost mai albastru, soarele a
strălucit mai intens. Atunci, românii au spus: “Până aici! Ce
este românesc este al românilor!”. Atunci, aici, la Alba Iulia,
bătea o inimă românească, pentru că i se schimbase ritmul
vieţii, atunci s-a schimbat demnitarul, ocupant al tronului
Transilvaniei. “…numai la Alba Iulia trebuia şi era drept să se
împlinească izbânda naţională, căci Alba Iulia era străvechiul şi
strălucitul Apulum al strămoşilor daci şi romani şi era oraşul
măreţiei lui Mihai Viteazul, primul unificator al pământului
românesc. Alba Iulia era nu numai simbolul gloriei străbune, ci
şi acela al suferinţei naţiunii, locul în care s-a săvârşit
cumplitul supliciu al martirilor Horea, Cloşca şi Crişan şi a fost
umilit de vrăjmaşi Mândrul Crai al munţilor, Avram Iancu”.
Carte poştală emisă cca. 1918–1919 pentru a sărbători Unirea. Observaţi traseul ciudat al graniţei
de vest a ţării: este cuprins întreg Maramureşul, o parte mai mare a Crișanei, cu posibilitatea
extinderii Banatului până la Tisa și Dunăre. Granițele definitive vor fi stabilite abia în 1920
La Alba Iulia a avut loc în data de 15 octombrie 1922 ceremonia de încoronare a Regelui Ferdinand și
a Reginei Maria ca suverani ai României Mari…
realizat de profesor istorie:
GIJIU DALIA

Scoala Gimnaziala Speciala pentru Deficienti de

Vedere Bucuresti