Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
de pasare in alimentatie
publica
Cojocaru Daniel
Generalitati despre carnea de pasare
Palmipede Galinacee
La pasarile cu carnea alba:
Coloratia muschilor nu este uniforma
Alba la piept si aripi
Rosiatica in restul corpului
Tesutul epitelial este:
o Mobil
o Subtire
o De culoare alb-roz sau galbuie
La pasarile cu carnea rosie
Coloratia muschilor este rosie pronuntat
Tesutul muscular mai dezvoltat si mai bogat in grasimi
Tesutul epitelial este mobil, gros si de culoare galbena
Ca valoare nutritivă, carnea de pasăre este
superioară altor tipuri de carne prin faptul că
este mai bogată în : proteine complete
(aminoacizi esenţiali); substanţe extractive
(creatinină, ş.a.) care dau gust deosebit; lipide
formate din acizi graşi nesaturaţi (ce se digeră
uşor).
Carnea de raţă, gâscă este mai greu de
digerat (datorită unui conţinut mai mare de
grăsime) şi nu se foloseşte la preparate
dietetice.
In compozitia chimica a carnii de pasare exista deferente destul de mari cu seama în
functie de specie si de starea de ingrasare dupa cum avem:
Picioarele
Sunt fie lăsate întregi, fie separate în pulpă şi ciocănel
Carnea conţine o cantitate mare de grăsime, ţesuturi conjunctive şi colagen,
care o fac să fie cea mai gustoasă parte a păsării.
Carnea devine suculentă şi fragedă atunci când este gătită, indiferent dacă
este aplicată o metodă uscată, sau umedă, de transmitere a căldurii.
Pot fi gătite prin aproape orice metodă.
Pieptul
Pieptul este o carne foarte slabă şi conţine cantităţi foarte mici de colagen, ţesut
conjunctiv sau grăsime, mai ales dacă este dezosat şi fără piele.
Dat fiind că pieptul este oarecum insipid, este cel mai adesea marinat înainte de
a fi gătit.
Dacă pielea şi osul nu sunt îndepărtate, vor adăuga gust şi vor păstra carnea
suculentă.
Pieptul de pasăre este o carne foarte versatilă şi poate fi gătit prin aproape
toate metodele uscate: prăjit în tigaie, sotat rapid, prăjit în baie-de-ulei şi fript.
Dintre metodele cu transmitere umedă a căldurii, doar câteva se pot aplica
pieptului de pasăre. Cu condiţia de a nu fi supra-gătit, pieptul poate fi poşat sau
aburit.
Aripile
Fiecare aripă are trei secţiuni: ciocănelul, aducă partea care este ataşată de
piept, partea intermediară şi vârful.
Aripile păsărilor, excepţie făcând cele de curcan şi de pui, sunt fie prea tari, fie
au prea puţină carne.
Aripile de pui sunt relativ fragede, datorită pielii şi conţinutului de grăsime şi
colagen. Se marinează foarte bine, sporindu-şi suculenţa şi gustul.
Aripile se pot găti prin metode umede şi/sau uscate de transmitere a căldurii.
Adesea sunt finisate cu un sos, care aduce un strat suplimentar de savoare.
Alte parti ale pasarii
Multe culturi culinare pun preţ şi pe celelalte părţi ale unei păsări. Acestea includ
gâtul, mai ales cel de curcan, organele (inimă, pipotă şi ficat) şi chiar labele
picioarelor.
Carcasele de pasăre se pot utiliza la prepararea de fonduri şi supe delicioase.
Efectele procesarii carnii de pasare
pierderi de proteine solubile in mediul de procesare (apa, supa, sos, ulei etc.)
http://www.rasfoiesc.com/sanatate/alimentatie/EFECTELE-TEHNOLOGIEI-
DE-CATERI93.php
https://biblioteca.regielive.ro
http://www.scritub.com
Tehnologia produselo”r alimentatiei publice/Recetar pentru preparate
culinare, partea II/ L.Moraru,L.Cosciug,O.Deseatnikov-Chisinau:U.T.M.
“Tehnologia prepararii bucatelor’’:Kovaliov N.I, Salnikova L.K.
Va multumesc, pentru atentie!