Universitatea Medicina si Farmacie « GrigoreT.

Popa” Iași
Facultatea Medecina Dentara
 1. ISTORIC
2. INDICATII SI CONTRAINDICATII
3. TIPURI DE EXTRACTIE
4. PRINCIPII MECANICE IN EXTRACTIA DENTARA
5. EXAMINAREA PACIENTULUI
6. EXAMENUL DENTAR
(pentru a decide conservarea sau extractia)
 Anterior descoperirii antibioticelor, infectiile cronice dentare
au fost legate de numeroase afectiuni sistemice.
Extractiile dentare erau recomandate ca tratament al
pacientilor afectati de diverse patologii sistemice.
Extractiile dentare erau efectuate de persoane fara
pregatire specifica (ex. barbieri), fara anestezie, cu instrumentar
improvizat
 1.Complicaţii ale cariei dentare

- dinţi cu gangrene pulpare care au determinat

și întreţin procese septice subacute sau
cronice în ganglionii tributari;

- dinţi cu gangrenă care, prin influenţarea stării

generale, contribuie la tulburări de creştere;

- dinţi cu gangrena complicată care au

provocat: → supuraţii perimaxilare; → procese
de osteită; → osteomielită;
 2. Leziuni traumatice

- dinţi cu fracturi radiculare;

- dinţi cu luxaţii dentare parţiale sau totale, care nu mai

pot beneficia de un tratament corespunzător de
imobilizare datorită rezorbţiei radiculare avansate;

- dinţii temporari intruzaţi care au lezat mugurii dinţilor

permanenţi;

- dinţii din focarele de fractură ale maxilarelor care pot

determina sau întreţine complicaţii septice
(antrenează întârzieri ale procesului de consolidare
sau pot conduce la compromiterea mugurilor dinţilor
permanenţi prin infectarea sacului folicular.)
 3. Persistenta pe arcada a dintilor temporari
(impiedica eruptia dintelui definitiv)

Absenţa de pe arcadă a dinţilor definitivi şi

persistenţa dinţilor temporari după perioada fiziologică
de erupţie a celor definitivi necesită, înaintea efectuării
extracţiei dentare, un examen radiografic care să
precizeze:

- existenţa mugurelui dintelui permanent;

- gradul său de dezvoltare;
- sediul şi profunzimea intraosoasă;
- forma;
- obstacole în calea de erupţie
3. Persistenta pe arcada a dintilor temporari
(determina tulburari de eruptie
a dintelui definitiv)

- determina deviatii ale dintelui definitiv

- determina malpozitii ale dintelui definitiv
 Consecinţele locale ale extracţiei dentare sunt
reprezentate de:

- migrarea dinţilor vecini breşei edentare;

- deplasarea tuturor dinţilor, ceea ce antrenează și
modificarea punctelor de contact;
- traumatizarea papilelor interdentare;
- masticaţie unilaterală, ceea ce determină și o igienă
bucală defectuoasă;
- extruzia dinţilor antagonişti, ceea ce contribuie la
apariţia unei ocluzii traumatice și modificări la nivelul
articulaţiei temporo-mandibulare;
- are loc o diminuare a înălţimii, lungimii şi lăţimii
crestelor alveolare edentate;
- extracţiile multiple determină tulburări de masticaţie,
fonaţie, fizionomie, și psihice.
 1. Indicatii de extractie:

-resturi radiculare nerecuperabile;

-dinţi cu leziuni odontale corono-radiculare întinse
care nu mai beneficiază de restaurare protetică;
-dinţi devitali la care tratamentul radicular nu este
posibil (imposibilitatea identificării canalului radicular
sau obliterări ale acestuia);
-dinţi cu parodontopatie marginală cronică (forme
avansate) ce prezintă pungi parodontale adânci,
rezorbţie alveolară importantă, mobilitate de gradul III,
dinţi fără valoare funcţională ce determină tulburări în
masticaţie, fonaţie, fizionomie;
-dinţi cu anomalii de formă, poziţie (erupţi în afara
arcadei şi care nu pot fi aliniaţi prin terapie
ortodontică), număr (dinţi supranumerari erupţi ce
deformează arcada).
 2. Indicatii de extractie
(rationamente protetice):

-la arcada superioară ne interesează numărul dinţilor

restanţi, situaţia topografică, modul de implantare în
alveolă, starea parodonţiului, rezilienţa mucoasei;
-doi canini, doi premolari sau doi molari simetrici,
sănătoşi, bine implantaţi, nu se extrag; suprafaţa, ce
rezultă din unirea zonelor de retenţie trebuie să fie cel
puţin egală cu restul câmpului protetic;
-când sunt două puncte de retenţie este obligatoriu ca
linia ce le uneşte să fie cel puţin egală cu restul
câmpului protetic;
-la maxilar este importantă forma tuberozităţilor și a
crestei alveolare în zona frontală;
-la mandibulă se păstrează orice dinte util stabilităţii
viitoarei proteze amovibile
 3. Indicatii de extractie
(rationamente chirurgicale):

-dinţi anclavaţi sau incluşi la care nu mai există

posibilitatea de a erupe normal pe arcadă;

-dinţi cu leziuni traumatice dento-parodontale

ce nu mai pot fi recuperaţi;

-dinţi din focarul de fractură a mandibulei şi

maxilarelor care se opun reducerii corecte a
fragmentelor, nu beneficiază de un tratament
conservator sau au determinat supuraţii;
 3. Indicatii de extractie
(rationamente chirurgicale):

- dinţi care au determinat leziuni inflamatorii

(parodontite apicale acute în stadiul I şi II,
supuraţii ale părţilor moi, adenite acute şi
cronice, sinuzite maxilare cronice,
osteomielite);
-dinţi în raport cu chisturi odontogene, tumori
de granulaţie, alte tumori benigne;
-dinţi aflaţi în zonele de iradiere la bolnavii cu
leziuni maligne oro-maxilo-faciale;
-dinţi în malpoziţie ce determină leziuni
traumatice ale mucoasei jugale sau linguale;
-dinţi ce determină nevralgii faciale persistente
- dinţi ce întreţin boli de focar;
- afecţiuni psihice;
- motivaţii sociale.
-Malformatii atrio-ventriculare
-Hemangiom
-Infarct cardiac in ultimele 6 luni
 FACTORI LOCALI:
-Afectiuni acute ale mucoasei orale (stomatite, herpes)
-Infectii dentare acute:
-abces,
-supuratie,
-pericoronarite acute
-Sinuzite acute
 FACTORI SISTEMICI:

-Diabet necontrolat
-Hipertensiune
-Tulburari de coagulare (+ terapie anticoagulanta)
-Boli cardiovasculare
-Afectiuni pulmonare cronice obstructive
-Nefropatie
-Corticoterapie
-Afectiuni hepatice
-Radioterapie in ultimele 6-12 luni
-Tratament cu bifosfanati
-Alergie la anestezie locala