Autor:

GARȘTEA ANDREEA
cl. IX “ A ’’ 2019
 Omul a început sa înțeleagă mai
ales în ultimele decenii ca
progresul societăţii umane s-a
transformat treptat în instrument
de distrugere, cu efecte
dezastruoase asupra naturii.
 Contribuţia cea mai însemnată la
producerea schimbărilor
climatice o are sectorul energetic.
Poluarea atmosferei cu pulberi in
suspensie are multe surse. In
primul rând, industria
metalurgica, eliberează in
atmosfera cantităţi însemnate de
pulberi, apoi centralele termice
pe combustibili solizi, fabricile
de ciment, transporturile rutiere,
etc.
 Natura acestor pulberi este
foarte diversificata. Ele conţin
inclusiv metale grele (plumb,
cadmiu, mangan, crom).
 Metalele în cantităţi foarte mici sunt
necesare tuturor formelor vitale.
metale metalele
grele uşoare

fier, calciu,
mangan, magneziu

zinc,
potasiu
plumb
 PLUMBUL
 Plumbul (Pb) este frecvent întâlnit printre poluanţi, fiind
suspectat pentru efecte cancerigene.
 Anual pe pământ se extrag peste 2, 5 milioane de tone de
plumb.
 In atmosfera, plumbul ajunge in special odată cu gazele de
eşapament ale automobilelor dotate cu motoare cu
benzina.
 Din atmosfera plumbul ajunge in sol, ape. In apa de ploaie
s-au determinat concentraţii de 40 mg de Pb.
 Pb din sol este absorbit de plante, in special de rădăcini,
Pb din atmosfera poate ajunge in frunze, de unde
consumat de animale poate ajunge la concentraţii destul
de importante.
 Mamiferele ierbivore reţin 1% din plumbul consumat.
 Omul preia plumbul atât prin respiraţie, dar mai ales prin
alimente.(330 m g/zi).
 Circuitul plumbului în organism
 Plumbul ajunge în corpul uman pe cale bucală, pulmonară sau
cutanată. O data ajuns în organism, la adulţii cu un regim
alimentar normal el se fixează intr-o proporţie de 30-40% . La
copii, gradul de absorbţie și depozitare al plumbului este mai
mare, aceştia păstrând chiar 40-50%
 Indiferent de modalitatea sa de intrare în organism, plumbul
ajunge apoi în sânge, de unde este direcţionat fie către ţesuturi,
fie către intestin, pentru a fi eliminat. Depozitarea se face atât în
oase cat și în ţesuturile moi - ficat, rinichi, pancreas, plămâni.
 Cea mai mare proporţie de plumb absorbit de organism se
fixează insa in oase unde rămâne chiar si 25 de ani. De aici, in
perioadele in care organismul este slăbit sau suprasolicitat
(boala, sarcina, osteoporoza), mineralele stocate in os, inclusiv
plumbul, este pus din nou in circulaţie prin sânge. Plumbul
acumulat poate deci sa fie eliberat in sânge de-a lungul întregii
vieţi a unei persoane.
Efectele plumbului asupra
organismului

 Efecte acute: Probleme grastrointestinale,

toxicitate acuta sau chiar moarte.
 Efecte cronice, necancerigene: anemie,
tulburări neurologice, scăderea imunităţii.

 Poate produce creştere întârziata, dificultatea

de învăţare, probleme de auz, memorie
scăzuta sau chiar agresivitate.
 Metode de depoluare utilizate pentru plumb si
compusii săi
 folosirea filtrelor din fibre în forma de saci sau cu filtre
Cotrel (electrice) pentru purificarea gazelor care se degajă
din cuptoare.
 Pentru protejarea muncitorilor de vaporii de Pb este
necesară folosirea sistemelor de ventilaţie adecvată.
 Pe de altă parte, pentru condensarea prafului ce conţine
plumb se utilizează camere de depunere de diametru mare
instalate lângă cuptoarele respective, prin care trec gazele
ce conţin praful. Ele au forma unor pâlnii cu uşi la partea
inferioara prin care praful este încărcat în vagonete.
Fumul care nu se depune în camere trece printr-un sistem
de canale în zig-zag în care datorită deviaţiilor curentului
de gaze, a suprafeţei mari pe care trebuie sa o spele gazele
și a răcirii continue după coşul de fum depunerea este
foarte eficientă.
Reacția dintre iodură de potasiu și nitrat de plumb :