Screening-ul

în Bolile Transmisibile
şi Bolile Netransmisibile
 SCREENING-UL EPIDEMIOLOGIC

- Screening-ul = test de orientare

permite identificarea prezumtivă a unei
boli nerecunoscute sau a unui factor de risc
cu ajutorul testelor, examinărilor sau
altor investigaţii
cu posibilitatea aplicării rapide în
populaţie
• testul screening (T.S.) identifică:
într-o populaţie aparent în stare bună de sănătate
persoanele probabil afectate de boală
ceea ce face posibilă selecţia acestora
pentru a fi supuse unor investigaţii
suplimentare sau măsurilor de prevenţie
secundară
• prevenţia secundară → depistarea indivizilor care
au suportat anumite agresiuni asupra sănătăţii
→ evidenţiate prin unele dezechilibre homeostatice
→ în stadii reversibile
→ fără evidenţiere clinică
• T.S. nu diagnostichează boala în mod direct, ci, de
fapt, separă persoanele care au o probabilitate mai
mare de a face boala de cele care au o probabilitate
mai scăzută de a dezvolta boala respectivă

• Beneficiul pentru sănătatea populaţiei, care se

doreşte ca urmare a screening-ului, este reprezentat
de scăderea morbidităţii, mortalităţii sau invalidităţii
• T.S. = componentă a unui program de sănătate
publică → depistarea unei stări patologice în
populaţie

• T.S. ≠ testul diagnostic

• T.D. → are o precizie crescută în stabilirea tipului

de boală

→ ele se pot completa prin faptul că screening-ul facilitează stabilirea

diagnosticului precoce al unei boli
 Diferenţele între testul screening şi testul
diagnostic
(după I. S. Bocşan, 1996)

Testul screening Testul diagnostic

•se aplică persoanelor
aparent sănătoase
•este practicat la nivel
populaţional
•nu implică administrarea
unui tratament
•mai puţin precis decât
testul diagnostic
•preţ de cost mai scăzut
•se aplică persoanelor cu
simptomatologie
•esenţial este un test cu
aplicare individuală
•reprezintă elementul de
bază în aplicarea terapiei
•este precis
•preţ de cost ridicat
 Scopurile acţiunilor screening
• precizarea prevalenţei unei boli în populaţie în
vederea alcătuirii programelor de sănătate
• depistarea precoce a unei boli în cadrul măsurilor
de prevenţie secundară
• determinarea evoluţiei naturale a unei boli
• prevenţia şi controlul asupra unor boli contagioase
exemplu: radiografia toracică → TBC pulmonară; examen serologic → boli
venerice; triajul serologic al donatorilor de sânge
• evaluarea unor programe de sănătate publică
aplicate în populaţie
 Principii OMS în efectuarea screening-ului
- să se adreseze unei probleme majore de sănătate (boala
să constituie o problemă de sănătate publică)
- să existe posibilitate de tratament, acceptată de către
bolnavul depistat
- să fie prezente facilităţi de diagnostic şi tratament
- să depisteze afecţiuni în stadii incipiente
- să existe un test adecvat evaluării, de asemenea,
acceptat de populația care va fi testată
- să fie cunoscute elementele de istorie naturală a bolii
- costul depistării să nu depăşească pe cel al
tratamentului
- să permită o depistare continuă → asigurarea
continuităţii acţiunii
 Categorii de screening
→ diferă după obiectivele propuse:
1. simplu sau de masă ~ la nivelul unei întregi
populaţii → cu ajutorul unui singur test →
pentru depistarea unei singure stări patologice
☺exemplu: IDR (intradermoreacţia) la tuberculină; măsurarea TA

2. multiplu ~ folosirea mai multor T.S. → cu aceeaşi

ocazie → în acelaşi scop
☺ exemplu: ex. premaritale, ex. pt. şcoala de şoferi

3. multifazic ~ folosirea mai multor metode de S. →

în mai multe etape → pentru acelaşi scop
☺ exemplu: ELISA şi Western Blot → infecţia cu HIV
 Categorii de screening
4. ocazional ~ formă de S. limitată la persoanele ce
solicită consult medical pentru diferite alte motive
☺exemplu: măsurarea TA, G
5. selectiv sau ţintit ~ efectuat în grupurile de
persoane cu risc
☺ exemplu: în patologia profesională → expunerea la azbest, plumb etc.
6. repetat şi continuu ~ în cadrul programelor de
supraveghere a sănătăţii unei populaţii
☺ exemplu: ex. citologic pt. depistarea precoce a cancerului de col uterin
 Alegerea unui test S. trebuie să se facă
respectând următoarele criterii

• boala este gravă şi nu trebuie ignorată

• boala poate fi tratată
• rezultatele fals pozitive nu determină
traume psihologice grave la pacienţii
depistaţi
• costul redus al tratamentului persoanelor
depistate
 Caracteristici ale testului screening
• sensibilitate – să depisteze corect persoanele
afectate de boală
• specificitate – să identifice în mod real
persoanele non-bolnave
• reproductibilitate – să se obţină acelaşi rezultat
la repetarea testului la o persoană prezentând
aceeaşi stare
• validitatea – capacitatea testului de a face
diferenţa între subiecţii care au de fapt boala şi cei
care nu o au, fără să fie influenţat de surse de
eroare
 Caracteristici ale testului screening
• sensibilitatea (Se) este probabilitatea ca testul să
fie pozitiv când persoana este bolnavă
• specificitatea (Sp) este probabilitatea ca testul să
fie negativ când persoana nu este bolnavă
• valoarea predictivă pozitivă (VPP)
probabilitatea ca persoana să fie bolnavă când
testul este pozitiv
• valoarea predictivă negativă (VPN)
probabilitatea ca persoana să nu fie bolnavă când
testul este negativ
• un test screening este cu atât mai performant
cu cât Se şi Sp sunt mai apropiate de 100%
 Boală prezentă Boală absentă Total

Test pozitiv a b a+b

Test negativ c d c+d

Total a+c b+d

Se = a/(a+c); Sp = d/(b+d);
VPP = a/(a+b); VPN = d/(c+d)
• Se şi Sp nu depind de prevalenţa bolii, dar VPP şi VPN
sunt influenţate de prevalenţa bolii.

• Deşi VPP și VPN nu sunt caracteristici fixe ale T.S., ele

oferă informaţii despre performanţele testului respectiv
într-o anumită populaţie
→ chiar şi un test cu Se şi Sp foarte crescute, va avea o VPP
mică, dacă boala este rară.

• Prevalenţa creşte – VPP creşte, VPN scade

• Prevalenţa scade – VPP scade, VPN creşte

 Măsurarea eficienţei screening-ului
• durata de supravieţuire
~ creşterea duratei de supravieţuire = screening eficient
• numărul cazurilor non-depistate
~ scăderea acestui număr = screening eficient
• distribuţia pe stadii
~ număr mare de cazuri în stadii precoce = screening eficient
• modificări de incidenţă a bolii în populaţie
~ creşterea incidenţei (prin depistarea cazurilor subclinice) /
scăderea I pe termen lung = screening eficient
• mortalitate redusă
~ scăderea mortalităţii = screening eficient
 Clasificarea testelor screening după
eficacitatea lor (după I. S. Bocşan, 1996)
1. Teste screening cu eficacitate recunoscută:
• HTA; anemia; sifilisul
• tulburări de vedere şi auz la nou-născut şi copil
• TBC la copil şi adolescent, prin testarea la tuberculină
2. Teste screening cu valoare controversată sau incomplet
precizată:
• tulburări ereditare de metabolism (cu excepţia
hipotiroidismului)
• cancerul de col uterin (frotiu citodiagnostic)
• cancer mamar (autoexaminare, examen clinic,
mamografie, termografie)
• cancer de colon (detectarea hemoragiilor oculte)
• diabet zaharat.
 Clasificarea testelor screening după
eficacitatea lor (după I. S. Bocşan, 1996)
3. Teste screening cu valoare limitată:
• cancer pulmonar
• cardiopatie ischemică
• bolile psihice

4. Teste screening utilizate de către ţările în curs

de dezvoltare pentru boli care constitue
obiective de sănătate publică:
• paludism (examenul în picatură groasă al frotiului
de sânge)
• trahomul (prin examen sistematic al
conjunctivelor)
PROGRAME DE SCREENING ÎN
BOLILE TRANSMISIBILE
I. SEROEPIDEMIOLOGIA ÎN GRIPĂ
seroepidemiologia = colectare sistematică
a unor eşantioane de seruri dintr-o
anumită populaţie şi testarea acestora
pentru a specifica experienţa infecţioasă
a populaţiei respective
• testarea serologică este efectuată în
scopul de a identifica Ac sau Ag,
precum şi de a evalua cantitativ titrul
Ac
 I. SEROEPIDEMIOLOGIA ÎN GRIPĂ
Metode:
→ evidenţierea titrului Ac specifici anti-gripă (metodă
cantitativă) prin:
- ancheta seroepidemiologică;
- metoda imunoenzimatică;
- metoda microtitrării.
→ se recoltează seruri perechi → primul în faza acută de boală
şi al doilea la cel puţin 10 zile de la debut ~ reacţia de
inhibare a hemaglutinării (HAI)
 I. SEROEPIDEMIOLOGIA ÎN GRIPĂ
Indicaţii:
1. populaţia generală ~ pe eşantioane - pentru studiul istoriei naturale
a bolii şi pentru evaluarea fondului imunitar populaţional (% din
populaţie care posedă Ac specifici datoraţi trecerii prin boală sau ca
urmare a vaccinării)
– FIP ~ 70% nu avem epidemii, dar dacă este sub 70% se începe campania de
vaccinare pentru a preveni apariţia unei epidemii
2. colectivităţi cu risc: unităţi de asistenţă medico-socială (copii,
vârstnici), colectivităţi şcolare, armată
3. grupuri cu risc: copii, gravide, vârstnici, imunosupresaţi (persoane cu
afecţiuni cronice respiratorii, cardio-vasculare, hepatice, insuficienţă
renală etc.)
4. evaluarea titrului Ac la persoanele vaccinate – permite aprecierea
eficienţei programelor de imunoprevenţie
5. pentru achiziţionarea de noi vaccinuri
~ vaccinul care dă FIP cel mai ridicat se achiziţionează prin licitaţie de la diferite
firme.
 II. SEROEPIDEMIOLOGIA ÎN HIV/SIDA
Metode:
1. ELISA (enzyme-linked immunosorbent assay)
• este un test rapid, în care Ac sau Ag este legat de o enzimă,
pentru a detecta dacă există o legătură între Ag şi Ac
• dacă testul = pozitiv → trebuie confirmat cu Western Blot → mai
sensibil
→ rezultate fals pozitive la testarea ELISA: sifilisul

• dacă testul = negativ + despre pacient se ştie cu certitudine că a

fost expus riscului de contaminare
→ este recomandabil ca testul să fie repetat după 6 luni →
→ rezultatul negativ al testului = încă nu s-au produs anticorpi
anti-HIV
→ dacă cel de-al doilea test este pozitiv → se confirmă
diagnosticul prin test Western Blot
• dacă testul = nedeterminat → se repetă testarea din altă recoltă
 II. SEROEPIDEMIOLOGIA ÎN HIV/SIDA
Metode:
2. Testul Western Blot
• metodă prin care proteinele separate prin electroforeză în gel de
poliacrilamidă → transferate (blotted) pe membrane de nitroceluloză
sau nylon → identificate specific prin complexarea lor cu Ac care sunt
fie pre-, fie post-marcaţi cu o proteină secundară (enzimă)
• rezultatul testului este o serie unică de benzi colorate (dacă apar trei
benzi bine definite - testul este confirmat pozitiv; dacă apar doar două
benzi - testul este nedeterminat)

• dacă testul este nedeterminat/negativ + iar despre pacient se ştie cu

certitudine că a fost expus riscului de contaminare
→ este recomandabil ca testul să fie repetat după 6 luni
→ rezultatul negativ al testului = încă nu s-au produs Ac anti-
HIV
 II. SEROEPIDEMIOLOGIA ÎN HIV/SIDA
Indicaţii:
1) testări obligatorii:
♠ donatorii de sânge ~ pentru securitatea transfuzională
→ ei sunt testaţi de câte ori donează → este mai mult decât un
screening
♠ gravide ~ pentru prevenirea transmiterii verticale
♠ premarital
2) testări solicitate (de către firme, persoane, diferite ţări
~ pentru obţinerea vizei de intrare în ţara respectivă):
♠ persoane cu BTS, TBC, prostituate
♠ şoferi de cursă lungă, marinari, soldaţi care pleacă în alte zone
♠ plecări în străinătate pentru rezidenţă temporară sau definitivă
♠ copiii instituţionalizaţi şi copiii aflaţi în plasament familial
→ prin acţiuni speciale
PROGRAME DE SCREENING

ÎN BOLILE NETRANSMISIBILE
SCREENING-UL EPIDEMIOLOGIC

AL FACTORILOR DE RISC

ÎN BOLILE CARDIOVASCULARE
Screening-ul pentru depistarea bolnavilor cu
dislipidemie
Metodă ~ determinarea valorilor colesterolului total prin metode
biochimice (colorimetrică şi imunoenzimatică).

Indicaţii:
- la toate persoanele din grupa de vârstă 20-65 de ani → în raport
de existenţa sau absenţa stării de risc
– risc coronarian:
- colesterol / HDL – colesterol ≥ 5
- LDL – colesterol > 155mg/dl
- HDL – colesterol < 40mg/dl la bărbat şi < 48mg/dl la femei
- hipercolesterolemie (colesterol total) > 250mg/dl
- hipertrigliceridemie > 200mg/dl
 Screening-ul pentru depistarea valorilor
crescute ale tensiunii arteriale
Metodă: măsurarea tensiunii arteriale → în condiţii de screening,
trebuie să respecte următoarele norme:
♠ determinarea TA să se facă după 5 minute de repaus, în decubit dorsal
sau în poziţie şezândă
♠ fără consum de cafea în ora precedentă examinării
♠ fără fumat cu minim 15 minute anterior măsurătorii
♠ dialog calm medic-pacient → eliminarea efectului de “bluză albă”
(creşterea TA sistolice determinată de stressul medical)
♠ la fiecare vizită se fac minimum 2 determinări spaţiate prin câteva
minute
♠ iniţial se determină TA la ambele braţe, dacă diferă se foloseşte braţul
cu TA cea mai mare

• HTA = creştere persistentă a TA sistolice (TAS) şi diastolice (TAD)

peste valorile de 140 / 90mmHg.
 Screening-ul pentru depistarea valorilor
crescute ale tensiunii arteriale
Valorile TA după Ghidul Societăţii Europene de Cardiologie,
2003:
- TA optimă: TAS < 120; TAD < 80 mmHg
- TA normală: TAS = 120-129; TAD = 80-84 mmHg
- TA normală înaltă: TAS = 130-139; TAD = 85-89 mmHg
- HTA gradul I: TAS = 140-159; TAD = 90-99 mmHg
- HTA gradul II: TAS = 160-179; TAD = 100-109 mmHg
- HTA gradul III: TAS ≥ 180; TAD ≥ 110 mmHg
- HTA sistolică izolată: TAS ≥ 140; TAD < 90 mmHg
♠ diagnostic corect al HTA = obţinerea a minimum 3 seturi de valori
tensionale peste normal, determinate la interval de cel puţin o săptămână

Indicaţii:
- medicul de familie face screening-ul în populaţia generală
(persoanele înscrise pe lista sa).
 Screening-ul pentru
depistarea expunerii la tabagism

Metoda chestionarului

Indicaţii:
- subiect cu risc ~ tabagism activ - cel ce consumă >
5 ţigarete / zi timp de 3 ani
- tabagism pasiv - >3 ore/ zi într-un spaţiu închis

♠ riscul pentru cardiopatia ischemică la fumători este de 2-

4 ori mai mare decât la nefumători
 Obezitatea
♥ în cadrul bilanţului de sănătate anual se măsoară indicele de
masă corporală (IMC)
IMC = G / T2 v.n. = 18,5-24,9Kg/m2
♥ în funcţie de IMC obezitatea se clasifică în :
- supragreutate: IMC = 25-29,9 Kg/m2
- obezitate gradul I: IMC = 30-34,9 Kg/m2
- obezitate gradul II: IMC = 35-39,9 Kg/m2
- obezitate gradul III (obezitate extremă): > 40 Kg/m2
♥ în funcţie de circumferinţa abdominală:
valori normale: B = 94-101 cm; F = 80-87 cm
obezitate abdominală: B ≥ 102 cm; F ≥ 88 cm

♠ creşterea greutăţii corporale cu 15% duce la o creştere de 3-4 ori a

mortalităţii prin BCV.
SCREENING-UL EPIDEMIOLOGIC

PENTRU DEPISTAREA

PRECOCE A CANCERELOR
 METODOLOGIA

PROGRAMELOR DE

SCREENING ÎN CANCER
Etapa I: Selecţia unui grup de 5-10 MF de către Direcţia de Sănătate
Publică şi Comisia teritorială de specialişti pentru cancer (oncologie,
ginecologie, anatomie patologică)

Etapa a II-a: Rolul şi locul MF în programul naţional de prevenţie a

cancerului:
- examinează o dată pe an întreaga populaţie înscrisă pe lista sa
depistarea → persoanele cu factori de risc pentru apariţia şi
dezvoltarea cancerului
- prezintă tuturor persoanelor examinate clinic măsurile de
educaţie pentru sănătate specifice → în programele de educaţie vor
fi implicate Ministerul Sănătăţii şi Organizaţii Neguvernamentale
- întocmeşte fişa medicală a persoanei cu risc → cuprinde:
vârsta şi factorii de risc
Etapa a III-a: celelalte participante la Programul de
screening:
- pentru cancerul de col uterin: laboratorul de
anatomie patologică + cabinetul oncologic judeţean
- pentru cancerul de sân: cabinetul oncologic judeţean
- pentru cancerul colo-rectal: centrul de gastro-
enterologie + cabinetul oncologic judeţean
→ persoanele cu FR sunt înregistrate într-o bază de date

Etapa a IV-a: Cabinetul oncologic judeţean comunică prin

scrisoare medicală cu MF → transmite:
- rezultatul investigaţiilor
- programul de monitorizare al persoanei respective
Etapa a V-a: Raportarea datelor

Cabinetul Onc. 1 Cabinetul Onc. 2 Cabinetul Onc. 3

Cabinetul Oncologic Judeţean

DSP
MS

Etapa a VII-a: Coordonarea activităţii → realizată de către

Institutele Oncologice + colaborare cu Comisiile teritoriale de
specialişti pentru cancer din centrele universitare tradiţionale → sub
îndrumarea Ministerului Sănătăţii.
 A. CANCERUL DE COL UTERIN
Etapa a II-a:
♠ Factorii de risc care vor fi notaţi în fişa medicală a persoanei
investigate sunt:
• infecţia genitală cu HPV - în special subtipurile 16, 18
• debutul precoce al activităţii sexuale → < vârsta de 18 ani
• viaţa sexuală dezordonată, parteneri sexuali multipli
• fumatul
→ substanţele din tutun găsite în mucusul cervical la fumătoare produc
alterări ale AND-ului celulelor cervicale – riscul pentru cancerul de col la
fumătoare este de 2 ori mai mare faţă de nefumătoare
• antecedente heredo-colaterale de cancer al colului uterin
• antecedente personale de cancer al colului uterin in situ
• utilizarea contraceptivelor orale
• deficite imune dobândite sau congenitale
 A. CANCERUL DE COL UTERIN
Etapa a II-a:

♠ Medicul de familie:

- recoltează probe pentru examenul citodiagnostic

- face educaţie pentru sănătate persoanelor examinate

- îndrumă persoanele cu factori de risc către Cabinetul Oncologic

Judeţean
 A. CANCERUL DE COL UTERIN
Etapa a IV-a:
♠ Persoana respectivă va fi înregistrată în baza de
date:
– va urma indicaţia terapeutică recomandată de către
Comisie (în cazul confirmării caracterului malign)
sau
– se va prezenta la MF cu o scrisoare medicală şi cu un
program de monitorizare din partea Comisiei (în
cazul infirmării caracterului malign)
 Organizarea programului de screening
pentru cancerul de col uterin

• Cancerul de col uterin = locul 2 la nivel mondial -

între neoplaziile genitale ale femeii
• România ocupă primul loc în Europa ca
incidenţă şi mortalitate prin cancer de col uterin

• Scop: Reducerea incidenţei şi mortalităţii cancerului

invaziv de col uterin prin prevenirea şi depistarea
precoce a cancerului de col şi tratamentul leziunilor
preneoplazice.
 Organizarea programului de screening
pentru cancerul de col uterin
Strategii de screening care trebuie implementate:

• Screeningul de rutină prin frotiu cito-vaginal trebuie

efectuat la interval de 3 ani pentru femeile
asimptomatice sau fără antecedente sugestive pentru
patologia colului

• Toate femeile active sexual trebuie să înceapă testarea la

3 ani de la debutul vieţii sexuale → dar nu mai târziu de
vârsta de 21 de ani
 Organizarea programului de screening
pentru cancerul de col uterin
Strategii de screening care trebuie implementate:

• Înainte de 30 de ani → anual - examen citologic

Papanicolau sau o dată la 2 ani – citologie în mediu
lichid

• După vârsta de 30 ani – o femeie care a avut 3 teste

Papanicolau negative poate alege să facă:
- citologie convenţională sau în mediu lichid la fiecare 2-3 ani
- sau o combinaţie de testare ADN HPV şi citologie Papanicolau
la fiecare 3 ani/citologie în mediu lichid
 Organizarea programului de screening
pentru cancerul de col uterin
Strategii de screening care trebuie implementate:

• Testarea poate să înceteze după vârsta de 70 de ani la

femeile care nu au avut niciodată leziuni displazice sau
care au avut 2 frotiuri normale în ultimii 10 ani

• După 70 de ani, este recomandată testarea la femeile

care nu au nici un test în antecedente.
 Organizarea programului de screening
pentru cancerul de col uterin
Populaţia ţintă:
• Femeile cu vârste între 25 şi 65 de ani → după Ghidul European pentru asigurarea
calităţii screening-ului și cele cu vârste între 21 şi 70 de ani → după American Cancer
Society
– teoretic ~ cancerul de col uterin → la orice persoană de sex feminin > 15 ani
– practic ~ prevalenţa cancerului de col la vârste < 25 de ani şi > 65 de ani
aceste grupe = nerentabile pentru screening-ul citologic
– excluse: femeile cu absenţa congenitală a colului şi cele cu histerectomie
totală pentru afecţiuni benigne
– sunt testate femeile sub 21 de ani care prezintă simptomatologie
– gravidele sunt testate la cel puţin 12 săptămâni după naştere

• peste 70 de ani:
- nu se testează cele cu 2 frotiuri consecutive normale în cursul
ultimilor 10 ani
- se testează cele cu simptomatologie sau care nu au efectuat testul Pap
(examenul cito-vaginal) niciodată
 Organizarea programului de screening
pentru cancerul de col uterin
Femeile cu situaţii speciale (ginecopate):
• cu histerectomie totală pentru afecţiuni benigne → nu se testează
• cu histerectomie subtotală → test Pap la 3 ani
• examen histopatologic cu rezultat necunoscut după histerectomie
totală → se testează şi dacă nu se găsesc anomalii se întrerupe
testarea
• femei cu imunosupresie severă → testare anuală
• toate femeile cu indicaţii clinice pentru testare:
- sângerări intermenstruale
- sângerări după contactul sexual
- sângerări în postmenopauză
- cu leziuni vizibile ale colului

Intervalul optim între 2 examinări 2-3 ani pentru femeile 21

- 65 de ani
 Organizarea programului de screening
pentru cancerul de col uterin
Metoda: Examenul citologic Babeş - Papanicolau → interpretarea
unui frotiu colorat May Grűnwald- Giemsa / Papanicolau
Recoltarea frotiului:
• între două fluxuri menstruale şi nu în timpul fluxului → poluează
frotiul
(↓ sensibilitatea testului)
• nu se utilizează tampoane de vată sau tifon → se utilizează spatula
Ayre, peria endocervicală Cytobrush sau peria de recoltare
endo/exocervicală Cervex-Brush

spatula Ayre Cytobrush Cervex-Brush

 Organizarea programului de screening
pentru cancerul de col uterin

Recoltarea frotiului:

• cu 24-48 de ore înainte de data recoltării → se evită contactul

sexual, utilizarea de ovule vaginale şi irigaţiile vaginale
→ pentru a obţine un frotiu cu celularitate bogată şi lipsit de elemente
străine

• tuşeul vaginal se face după recoltare

• frotiul trebuie să conţină un eşantion de celule endo- şi

exocervicale, recoltate cu instrumentar adecvat (spatula Ayre –
pentru exocervical, peria Cytobrush – pentru endocervical şi peria Cervex-
Brush – pentru endo/exocervical)
 B. CANCERUL DE SÂN
Etapa a II-a:
♠ Factorii de risc care vor fi notaţi în fişa medicală a persoanei
investigate sunt:
– menarha precoce (sub 12 ani)
– prima naştere după 30 de ani
– menopauza tardivă (peste 52 ani)
– biopsii mamare în antecedentele personale
– antecedente heredocolaterale de cancer mamar sau
ovarian, în special rude de gradul I
– antecedente personale de cancer mamar
– tratament cu estrogeni în antecedente
– dieta → alimentaţia bogată în grăsimi
 B. CANCERUL DE SÂN
Etapa a II-a:

♠ Medicul de familie:
- instruieşte toate persoanele examinate clinic în vederea
autopalpării lunare

- îndrumă pacienta selectată către Cabinetul Oncologic Judeţean

- face educaţie pentru sănătate persoanelor examinate

- îndrumă persoanele cu factori de risc către Cabinetul Oncologic

Judeţean
 B. CANCERUL DE SÂN
Etapa a IV-a:
♠ Persoana respectivă va fi înregistrată în baza de
date:
– va urma indicaţia terapeutică recomandată de către
Comisie (în cazul confirmării caracterului malign)
sau
– se va prezenta la MF cu o scrisoare medicală şi cu un
program de monitorizare din partea Comisiei (în
cazul infirmării caracterului malign)
 Organizarea programului de screening
pentru cancerul de sân

• Cancerul de sân = locul 1 la nivel mondial - între

neoplaziile femeii
• Cancerul mamar = cancer cu evoluţie lent
progresivă, cu perioadă asimptomatică lungă
permite diagnosticul bolii într-o fază
precoce prin examinări periodice
• Scop: depistarea precoce a unor formaţiuni ce
vor fi supuse ulterior investigaţiilor diagnostice
 Organizarea programului de screening
pentru cancerul de sân - metodologie ~ etape

1. Autoexaminarea sânilor (AES)

• se practică la 5-7 zile după menstruaţie
• se începe după vârsta de 20 de ani
• femeile sunt familiarizate cu beneficiiile şi limitele AES
• se subliniază importanţa raportării prompte la medic a oricăror
simptome noi la nivelul sânului
• femeile pot alege să facă AES regulat (primesc instructiuni din partea
medicului cum se face AES), neregulat sau să nu facă deloc AES

2. Examenul clinic ~ la specialist

• între 20- 40 de ani ~ examen clinic la fiecare 3 ani
• între 40-50 de ani ~ examen clinic anual
 Organizarea programului de screening
pentru cancerul de sân – ex. clinic ~ la specialist
Inspecţia
• bolnavă în ortostatism sau în poziţie şezândă, mai întâi cu braţele
pe şolduri şi apoi cu ele ridicate deasupra capului

• se observă comparativ:
- volumul celor doi sâni
- existenţa unor proeminenţe anormale / depresiuni
- starea tegumentului
→ roşeaţă, edem cutanat, dilatarea venelor subcutanate
- inspecţia mamelonului şi areolei
→ anomalii de formă sau volum
- inspecţia foselor supraclaviculare şi a regiunilor axilare
 Organizarea programului de screening
pentru cancerul de sân – ex. clinic ~ la specialist
Palparea
• bonavă în ortostatism cu braţele pe şolduri / în decubit dorsal cu
braţele întinse deasupra capului

• palparea cu delicateţe, cu palma întinsă şi degetele reunite → se

explorează sânul de la stern până la marginea anterioară a
marelui dorsal şi de la claviculă la şanţul submamar

• la sfârşitul examenului se execută o uşoară presiune asupra

areolei şi în jurul mamelonului
→ scurgere mamelonară

• se examinează ambii sâni

 Organizarea programului de screening
pentru cancerul de sân – metodologie ~ etape

3. Mamografia = metoda standard de screening

Indicaţii (Societatea Americană de Cancer):

• între 35 - 40 de ani ~ o mamografie iniţială (de
reper)
• după 40 de ani ~ mamografie anual →
examenul clinic anual ar trebui început înainte
de examinarea mamografică anuală
 C. CANCERUL COLORECTAL
Etapa a II-a:
♠ Factorii de risc care vor fi notaţi în fişa medicală a persoanei
investigate sunt:
• dieta - alimentaţia bogată în grăsimi
• factori genetici:
- sindromul de polipoză ereditară
- cancerul colo-rectal nonpolipozic ereditar (HNPCC)
• boala inflamatorie a colonului (colita ulcerativă, boala Crohn)
• polipii adenomatoşi
• antecedente personale de cancer colo-rectal, cancer al glandei
mamare, cancer de endometru sau de ovar
• intervenţii chirurgicale în antecedente:
- ureterosigmoidostomia
 C. CANCERUL COLORECTAL
Etapa a II-a:

♠ Medicul de familie:

- instruieşte toate persoanele examinate clinic

- pacienţii selectaţi → către Centrul de Gastroenterologie

- face educaţie pentru sănătate persoanelor examinate

 C. CANCERUL COLORECTAL
Etapa a III-a:
♠ Centrul de Gastroenterologie încadrează pacientul într-o categorie de
risc (mediu, mare, foarte mare):
1. Pacientul cu risc mediu - cu rude de gradul I
diagnosticate cu cancer colorectal sau cu un polip
adenomatos la vârste > 60 de ani
Screening → iniţiat la vârsta de 50 de ani
- test Haemocult al materiilor fecale → anual
- sigmoidoscopie - la 5 ani
- colonoscopie în cazul pozitivării oricărui test de mai sus → dacă
rezultatul este negativ, se repetă la 10 ani
 C. CANCERUL COLORECTAL
Etapa a III-a:
2. Pacientul cu risc mare
- Persoană cu unul / mai mulţi polipi adenomatoşi
Screening → iniţiat la 3 ani de la polipectomia iniţială
- colonoscopie (vizualizarea leziunii, biopsie şi/sau ridicarea leziunii)
- Istoric personal de cancer colorectal operat
Screening → iniţiat la 1 an de la intervenţia chirurgicală
- colonoscopie la fiecare 5 ani
- Orice rudă de grd. I cu cancer colorectal/polipi adenomatoşi la
vârste < 60 ani
Screening → iniţiat la vârsta de 40 ani
- colonoscopie la 5-10 ani
 C. CANCERUL COLORECTAL
Etapa a III-a:
3. Pacientul cu risc foarte mare

- cu sindroame ereditare
Screening → iniţiat la vârsta de 21 ani
- colonoscopie
- testare genetică

- Cu boală inflamatorie a colonului (rectocolita ulcero-

hemoragică, boala Crohn)
Screening → iniţiat la 8-12 ani de debutul bolii inflamatorii
- colonoscopie cu biopsie la 1-2 ani
 C. CANCERUL COLORECTAL
Etapa a IV-a:
♠ Persoana respectivă va fi înregistrată în baza de
date:
– va urma indicaţia terapeutică recomandată de către
Comisie (în cazul confirmării caracterului malign)
sau
– se va prezenta la MF cu o scrisoare medicală şi cu un
program de monitorizare din partea Comisiei (în
cazul infirmării caracterului malign)
 Organizarea programului de screening
pentru cancerul colorectal
• Este un cancer cu evoluţie lent progresivă, cu perioadă
asimptomatică lungă, ceea ce permite depistarea bolii în
faza precoce prin examinări periodice.

• Scop: Reducerea morbidităţii şi mortalităţii prin cancer

colo-rectal prin depistarea precoce a formelor incipiente
ale acestei neoplazii.

• Metodă: se utilizează teste rapide pentru depistarea

hemoragiilor oculte în scaun prin metode chimice sau
imunologice.
 Organizarea programului de screening
pentru cancerul colorectal - metode
1) Metode chimice:
• Testul Haemocult:
– persoana controlată depune un mic eşantion din materiile
fecale pe o hârtie specială impregnată cu guaiac
– testul are la bază reacţia peroxidase-like a hematinei, produs
de degradare a hemoglobinei cu tinctura de guaiac, care
conduce la o schimbare de culoare pe hârtia de testare
– testul este mai specific pentru cancerul de colon stâng
– dă frecvente rezultate fals pozitive şi negative
– rezultatele fals negative → repetarea explorărilor
– rezultatele fals pozitive → confirmate prin endoscopie
– consumul de carne, unele legume şi alimente care conţin
peroxidaze pot da reacţii fals pozitive → se impune restricţie
alimentară cu 3 zile înaintea efectuării examenului
 Organizarea programului de screening
pentru cancerul colorectal - metode
2) Metode imunologice:
• utilizează Ac care detectează un fragment dintr-o
proteină specifică prezentă în sânge
• testul nu impune restricţii îndietă înainte de efectuare
• necesită recoltarea a 2 probe succesive de scaun
• are specificitate şi sensibilitate mai crescute faţă de
testele clasice

• în cancerele colo-rectale sângerarea = intermitentă → se

recomandă recoltarea a 3-6 eşantioane succesive din
scaun
 Organizarea programului de screening
pentru cancerul colorectal - metode
Indicaţii:
• după 50 de ani ~ anual

• toate persoanele cu vârsta peste 50 ani, cu

istoric familial de cancer colorectal sau cu
polipoză intestinală ~ anual + sigmoidoscopie
(la fiecare 5 ani) + colonoscopie (la fiecare 10
ani)
 SCREENING-UL
EPIDEMIOLOGIC

PENTRU DEPISTAREA

BOLILOR GENETICE
Definiţie: screeningul genetic reprezintă căutarea
într-o populaţie a unor pesoane cu anumite
genotipuri care:
• sunt deja asociate cu o anumită boală (exemplu: screening
neonatal pentru fenilcetonurie)
• pot produce boala la descendenţii lor (exemplu: detectarea
purtătorilor sănătoşi – heterozigoţi pentru gena talasemiei sau
fibrozei chistice)

Scop: recunoaşterea precoce a unei boli sau a unui

genotip anormal astfel ca printr-o intervenţie
precoce, procesele patogenice să poată fi
prevenite sau persoanele implicate să poată lua o
decizie reproductivă informată
 Tipuri de screening
A. Screening populaţional
1. Screening prenatal (S.P.) – se determină concentraţia
unor markeri biochimici fetali în serul matern

Exemplu: S.P. al sindromului Down

• triplu test (efectuat la 16 săptămâni de sarcină)
- ↓ alfa- fetoproteinei (AFP) în serul matern
- ↑ concentraţiei serice a gonadotrofinei corionice
umane (HCG)
- ↓ estriolului neconjugat (uE3) în serul matern
 Tipuri de screening
2. Screening neonatal (S.N.)
• Exemplu: S.N. pentru fenilcetonurie:
- ↑ concentraţiei plasmatice a fenilalaninei şi metaboliţilor
săi
- ↓ tirozinei

3. Screening populaţional al purtătorilor sănătoşi (heterozigoţi)

• constă în testarea unei populaţii ţintă (de obicei grupuri
etnice) pentru identificarea purtătorilor sănătoşi ai unei gene
cu risc crescut de a avea copii afectaţi de o boală recesivă
gravă
• Exemplu: talasemie, fibroza chistică

B. Screening familial
• pe bază de registre genetice