Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
EFICIENTĂ
ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR.1
,,Dimitrie Luchian”
Com. Piscu, Jud.Galaţi
Consilier educativ :Toader Mariana
Director :prof.Vrînceanu Anişoara
COMUNICAREA
“Este acţiunea de a comunica şi
rezultatul ei. Înştiinţare, ştire, veste,
raport, relaţie, legătură.” ( DEX,
pag. 205)
Reprezintă transmiterea unei
informaţii de la emiţător la
receptor
COMUNICARE EFICIENTĂ
are următoarele caracteristici (C. Nedelcea , P.
Dumitru, 1999):
porneşte de la datele realităţii concrete, prezenţa
situaţiei,
congruenţa dintre mesaje verbale şi nonverbale,
acordarea feedback-ului reciproc,
efect de autoreglare asupra conduitei personale-
homeostazie comportamentală,
facilitarea conştientizării de sine,
adaptarea creativă a persoanei.
COMUNICARE
EFICIENTĂ
CUM ? CE?
CINE?
CÂND?
UNDE?
BARIERELE COMUNICĂRII
Bariera este un obstacol in calea realizarii unei
comunicari eficiente. Acestea pot produce efecte
nedorite sau genera chiar blocaje in comunicare.
Bariere pot fi: întreruperile, oboseala şi stresul,
prejudecăţile si personalitatea.
Alte bariere pot fi:
- a judeca – “ Esti un naiv că ai făcut.....”
- a da solutii – “Dacă aş fi în locul tău cu siguranţă l-as
refuza”
- a da ordine – “Fă-ţi tema imediat!”
- ameninţarea – “O vei face sau dacă nu....”
- moralizarea – “Trebuie să-ţi ceri scuze de la el”
- evitarea – “Mai bine să vorbim despre”
- folosirea excesivă a întrebărilor
Exprimarea emotiilor
A comunica eficient presupune a şti să iţi
exprimi emoţiile.
Modalitaţi de imbunătăţire a emoţiilor:
Identificarea si recunoasterea diferitelor tipuri de
emoţii;
Exprimarea emoţiei printr-un limbaj adecvat;
Identificarea evenimentelor/situaţiilor care
declanşează emoţiile;
Identificarea modalităţilor de exprimare
comportamentală a emoţiei.
COMUNICAREA ÎNVĂŢĂTOR –
ELEV
COMUNICAREA ELEV –ELEV
COMUNICAREA PĂRINTE -COPIL
COMUNICAREA PĂRINTE –CADRU
DIDACTIC
COMUNICAREA
PARINTE –ELEV
ABILITĂTI PARENTALE
Abilitatea părinţilor de a da prioritate satisfacerii
nevoilor de bază ale copilului
Abilitatea de a oferi copilului experienţe noi, de a-l
stimula cognitiv şi afectiv
Abilitatea de a avea o relaţie empatică cu copilul
său
Abilitatea de a-şi înfrâna propriile dureri şi porniri
agresive fără a le răsfrânge în relaţia cu copilul
Capacitatea de a avea aşteptări realiste faţă de
copil
Capacitatea de a percepe copilul în mod realist
Abilitatea de a răsplăti, valoriza copilul
Nevoile de bază ale copilului
Dragoste şi securitate
Nevoie de experienţe noi, de stimulare
Nevoia copilului de a fi apreciat şi de a-i
fi recunoscute capacităţile
Nevoia de responsabilităţi
Nevoile de bază, fiziologice ale
copilului
Ce greşim când comunicăm?
• Neatenţia •Umilirea
Ameninţarea
•Critica •Învinuirea
•Etichetarea •Ironia
• Nemultumirea
•Ridicarea vocii
AMENINTARE
Exemple:
„Dacă nu vii acasă cu rezultate bune ai încurcat-o!”
Ce gândeşte copilul?
„Părintele acesta al meu e periculos!”
„Cu el nu e de glumit!”
„Ar trebui să am grijă de acum încolo! ”
Consecinţă:
Principala preocupare a copilului va fi să nu greşească ;
Nu va avea curajul să facă ceva decăt dacă rezultatul este
pozitiv;
Aşa apar frica, minciuna, întoleranţa, etc.
Atitudine: Ameninţare
CONTRAZICERE
Atitudine:
Contrazicerea şi minimalizarea problemei
Exemple:
Fetiţa:- ”Sunt urâtă!” ,”Nu mă iubeşte nimeni”
Tatăl:-„Nu e adevărat! „Nu spune asta!”
”Nu fii supărată”
Ce gândeşte copilul?
„Nu are rost să mai vorbesc cu tatăl despre problema mea
pentru că nu îi place ce zic eu.”
„Crede că dacă îmi spune să nu fiu supărată, mă simt mai
bine?”
Consecinţă:
Părintele îi întăreşte convingerea deja formată;
Copilul simte că părintele nu îl înţelege şi nu e capabil
să-i asculte problemele;
Aşa se poate naşte lipsa de încredere în competenţa
părintelui.
CRITICA
Atitudine:Critică
Exemple:
„Nu ţi-am zis să te uiţi pe unde calci?”,
„de câte ori trebuie să-ţi spun că nu e voie acolo?”,
„De ce ai făcut asta?”
Ce gândeşte copilul?
„Iar îmi ţine morală! Mai aştept un pic să se calmeze.”
Consecinţă:
Va scădea receptivitatea copilului la părerile emise de
părinte;
Aşa se poate naşte indiferenţa
ETICHETAREA
Atitudine: Etichetarea
Exemple:
„Eşti o urâtă!”; „Eşti o proastă!”;„Eşti un bleg!”;„Eşti un
idiot!”
Ce gândeşte copilul?
„Adulţii ştiu mai multe decât copiii.”
Consecinţă:
Dacă afirmaţiile se repetă frecvent, atunci copiii toată
viaţa vor fi urmăriţi de această idee;
În subconştientul lor ei vor fi convinşi că sunt urâţi,
proşti, blegi sau idioţi; de aceea vor încerca de câte ori se
va ivi ocazia, să demonstreze că nu este aşa;
Apare complexul de inferioritate
INDIFERENŢA
Atitudine: Indiferenţa
Exemple:
Copilul: ”Tati! Tati! Am învăţat să-l scriu pe ‚M’ ”
Tatăl: „Du-te din faţa televizorului”
Ce gândeşte copilul?
„Televizorul e mai important decât mine!”
”Cum să fac să îi atrag atenţia asupra mea? ”
Consecinţă:
Copilul va încerca să atragă atenţia asupra sa cu
orice preţ, chiar şi prin fapte negative (furt, chiul,
înjurături, bătăi, fumat, consum de droguri etc.)
IRONIA
Atitudine: Ironia
Exemple: Forma verbală-
„Ai auzit că s-a inventat cârpa de şters praf?”
„ Mulţumesc pentru ‚ajutor!”
Forma nonverbală- privire „de sus”, zâmbet zeflemitor.
Ce gândeşte copilul?
„Mă consideră un incompetent. ”
„Îşi bate joc de mine!”
Consecinţă:
Va scădea încrederea copilului în forţele proprii şi
faţă de părinte;
Va căuta să fie apreciat în altă parte la „adevărata
valoare”
Aşa poate să apară distanţarea.
NEATENTIA
Atitudine: Neatenţia la ce ni se spune
(întrerupem o conversaţie începută, întoarcem spatele,
schimbăm brusc subiectul discuţiei, etc.)
Exemple:
Copilul:”…şi la şcoală toţi colegii…”
Mama: „Îţi mai trebuie supă?”
Ce gândeşte copilul?
„Nu o interesează nimic din ceea ce spun eu.”
„Data viitoare nu mă mai obosesc să-i explic.”
Consecinţă:
Copilul va comunica ceea ce vede că o interesează
pe mamă şi va începe să omită ceea ce se va dovedi
esenţial;
Aşa poate să apară neglijenţa.
ÎNVINUIREA
Atitudine: Învinuirea
Exemple:
„Tu eşti vinovat!”
„Ar trebui să-ţi fie ruşine!”
Ce gândeşte copilul?
„E numai vina mea.”
„Nu sunt bun de nimic!”
Consecinţă:
Scade nivelul stimei de sine;
Aşa poate apărea complexul de inferioritate.
UMILIREA
Atitudine: Umilirea
Exemple:
„Spune-le tuturor ce ai făcut!”
„De aia strig la tine să audă toţi vecinii ce copil am!”
Ce gândeşte copilul?
„Nu mă respectă deloc.”
„Nu meritam să mă facă de ruşine la toată lumea. ”
Consecinţă:
Părintele nu mai este om de încredere, deoarece te
poate face de râs când nu te aştepţi
Copilul învaţă să ascundă adevărul;
Aşa poate să apară neîncrederea
REPROŞUL
Atitudine: Reproşul
Exemple:
„Dacă nu eram eu tu erai de mult pe drumuri!”
„Dacă nu trebuia să am grijă de tine, câte
puteam face!? ”
Ce gândeşte copilul?
„Ce vrea de la mine?”
„Acum ar trebui să mă simt vinovat pentru că
exist?”
Consecinţă:
Aşa poate să apară sentimentul de
vinovăţie.
RIDICAREA VOCII
Atitudine: Ridicarea vocii
Exemple:
„Eşti un nesimţit şi jumătate!!!”
„Obraznicule!!!”
Ce gândeşte copilul?
„Nu-mi place când vorbeşti cu precipitaţii!”
„Crezi că am probleme cu auzul?”
Consecinţă:
Exersată mai mult timp, această formă de „comunicare”
se poate transforma într-o depreciere păguboasă a
părintelui;
Aşa poate să apară deprecierea părintelui
Sfaturi pentru o comunicare
eficientă părinte-copil
Fii disponibil pentru copilul tău