 Data naşterii : 15 ianuarie 1850, Botoșani

 Data decesului : 15 iunie 1889 (39 ani), București

 Profesii : Poet, jurnalist
 Naţionalitate : Român

o Activ ca scriitor : 1866-1888

o Mişcare/ curent literar: Romantism
o Subiecte : Condiţia geniului, moartea, iubirea
o Specie literară : Poezia, nuvela
o Operă de debut : Poezia ,, La mormântul lui Aron Pumnul ’’
 Poetul avea o bună educație filosofică, opera sa poetică fiind
influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia
antică, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gîndire ale
romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel
Kant (de altfel Eminescu a lucrat o vreme la traducerea tratatului
acestuia Critica rațiunii pure, la îndemnul lui Titu Maiorescu, cel
care îi ceruse să-și ia doctoratul în filosofia lui Kant la
Universitatea din Berlin, plan nefinalizat pînă la urmă) și de
teoriile lui Hegel.
 Rădăcina ideologică principală a gîndirii sale economice sau
politice era conservatoare; de altfel poetul a fost o figură
marcantă a acestui partid politic, iar prin articolele sale publicate
mai ales în perioada în care a lucrat la Timpul a reușit să-i
deranjeze pe cîțiva lideri importanți din acest mare partid care au
lansat sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu
ăsta!”.
 Publicistica eminesciană oferă cititorilor o radiografie a vieții
politice, parlamentare sau guvernamentale din acea epocă; în plus
ziaristul era la nevoie și cronicar literar sau teatral, scria despre
viața mondenă sau despre evenimente de mai mică importanță,
fiind un veritabil cronicar al momentului..
 Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, și
a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului
Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar
la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Manuscrisele poetului
Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost
dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în ședinta din 25
ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la
spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la
sanatoriul Caritas.
 În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, poetul a
murit în sanatoriul doctorului Șuțu. În 17 iunie Eminescu a fost
înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din București. A
fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru alAcademiei
Române.
 Scenariu de film, scris în 1966 de scriitorul Cristian Petru
Bălan și achiziționat oficial de Centrul Cinematografic București,
secția scenarii film, în 1967. După emigrarea autorului în
America, scenariul a fost publicat în 1996, la editura Western
Publishing din Chicago, câteva exemplare existând și în România
(Biblioteca Academiei Române, Biblioteca Centrală Universitară
din Bucuresti).
 În anul 1986, revenit în RSS Moldovenească, regizorul Emil
Loteanu a regizat filmul artistic de televiziune Luceafărul, despre
viața și creația poetului Mihai Eminescu.
 În 1 ianuarie 1884 Eminescu a fost vizitat de Maiorescu și de
vărul acestuia, C. Popazu, din Viena, care aveau sarcina să-l vadă
cât mai des la sanatoriu. În 8 ianuarie a murit la Ipotești,
Gheorghe Eminovici, tatăl poetului. În 12 ianuarie Eminescu i-a
scris lui Chibici că dorește să se întoarcă în țară, iar în 4
februarie i-a scris lui Maiorescu, exprimându-i aceeași dorință.
Doctorul Obersteiner a recomandat la 10 februarie ca pacientul
să facă o călătorie prin Italia. În 26 februarie Eminescu a plecat
în călătoria recomandată, însoțit de Chibici.
 În 7 martie la Ipotești, Neculai Eminovici (Nicu) s-a sinucis
prin împușcare. Eminescu a sosit la București în 27 martie, primit
la gară de mai mulți amici. A plecat în 7 aprilie la Iași, cu același
însoțitor. În 24 septembrie a fost numit în postul de sub-bibliotecar
al Bibliotecii Centrale din Iași. În 25 octombrie a fost prezent la
banchetul anual al Junimii, iar în noiembrie a fost internat în
spitalul Sf. Spiridon. În luna decembrie a primit vizita lui Vlahuță,
care l-a gasit in deplinatate putere creatoare, si chiar binedispus.
 Activitatea de ziarist a lui Eminescu a început în vara
anului 1876, nevoit să o practice din cauza schimbărilor prilejuite
de căderea guvernului conservator. Până atunci el fusese revizor
școlar în județele Iași șiVaslui, funcție obținută cu sprijinul
ministrului conservator al învățământului, Titu Maiorescu.
Imediat după preluarea conducerii ministerului de
către liberalul Chițu, Eminescu a fost demis din funcția de revizor
școlar și a lucrat ca redactor la Curierul de Iași, publicație aflată
atunci în proprietatea unui grup de junimiști. La inițiativa
lui Maiorescu și Slavici, Eminescu a fost angajat în
octombrie 1877 ca redactor la cotidianul Timpul, organul oficial
al conservatorilor, unde a rămas în următorii șase ani.
 Deși a ajuns jurnalist printr-un concurs de împrejurări,
Eminescu nu a practicat jurnalismul ca pe o meserie oarecare din
care să-și câștige pur și simplu existența. Articolele pe care le
scria au constituit o ocazie de a face cititorilor educație politică,
așa cum își propusese.
 „Părerea mea individuală, în care nu oblig pe nimeni de-a
crede, e că politica ce se face azi în România și dintr-o parte
și dintr-alta e o politică necoaptă, căci pentru adevărata și
deplina înțelegere a instituțiilor noastre de azi ne trebuie o
generațiune ce-avem de-a o crește de-acu-nainte. Eu las
lumea ca să meargă cum îi place dumisale – misiunea
oamenilor ce vor din adâncul lor binele țării e creșterea
morală a generațiunii tinere și a generațiunii ce va veni. Nu
caut adepți la ideea cea întâi, dar la cea de a doua sufletul
meu ține ca la el însuși’’
 Copilăria a petrecut-o la Botoșani și Ipotești, în casa părintească și prin
împrejurimi, într-o totală libertate de mișcare și de contact cu oamenii și cu natura, stare
evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind băiet… sau O, rămâi).
 Între 1858 și 1866, a urmat cu intermitențe școala primară National
Hauptschule (Școala primară ortodoxă orientală) la Cernăuți. Frecventează aici și clasa a IV-a
în anul scolar 1859/1860. Nu cunoaștem unde face primele două clase primare, probabil într-un
pension particular. Are ca învățători pe Ioan Litviniuc și Ioan Zibacinschi, iar director pe Vasile
Ilasievici. Cadre didactice cu experiență, învățătorii săi participă la viața culturală și întocmesc
manuale școlare. Termină școala primară cu rezultate bune la învățătură. Nu s-a simțit legat,
afectiv, de învățătorii săi și nu-i evocă în scrierile sale. A urmat clasa a III-a la „Nationale
Hauptschule“ din Cernăuți, fiind clasificat al 15-lea între 72 de elevi. A terminat clasa a IV-a
clasificat al 5-lea din 82 de elevi, după care a făcut două clase de gimnaziu.
 În urma lui Mihai Eminescu au rămas patru portrete
fotografice. Primul, realizat la Viena în 1869, cel mai cunoscut și
pe baza căruia s-a construit și mitul geniului, se pare că e un
portret neretușat al unui fotograf austriac. Mai sunt alte trei
portrete retușate, unul din 1878, realizat de Frantz Dushek
la București, unul din 1884-1885, realizat de Nestor Heck la Iași,
altul cu Eminescu , de Jean Bielig, realizat in1887, și după acesta
s-a făcut o litografie de către Th. Mayerhofer. Se pare că pe acesta
din urmă l-a rupt Titu Maiorescu atunci când i-a fost arătat.
1869 1878
1885 1887