Farmacologie Referat

VITAMINELE
LIPOSOLUBILE
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ
GRUPA 6
STUDENTA: PUPĂZĂ PETRONELA TANIA
Vitaminele liposolubile
• Grupa vitaminelor liposolubile cuprinde vitaminele caracterizate prin solubilitatea
lor în grăsimi şi solvenţi ai grăsimilor şi prin insolubilitatea lor în apă. Din
această grupă fac parte:
• vitaminele A, vitaminele D, vitaminele K şi vitaminele E
• Dintre toate organismele, numai animalele superioare par să aibănevoie de
aceste vitamine din surse exogene; nu s-a stabilit încă exact careeste rolul
esenţial al vitaminelor liposolubile în plante şi microorganisme.Ele nu par să fie
componmente ale coenzimelor, dar funcţionează pe alte căi,care necesită aceste
substanţe doar în cantităţi foarte mici.
• Vitaminele liposolubile include vitaminele A,D,E și K.
Aurelia Nicoleta Cristea (2006), Tratat de farmacologie, Editura Medicală, București

Ion Fulga (2015), Farmacologie, Editura Medicală, București
VITAMINA
 Vitamina A este o vitamină liposolubilă numită și vitamina antixeroftalmică.
 Formele sub care se găsește vitamina A sunt:
 Retinolul (vitamin A1) și esterii retinolului
 3-dehidro-retinolul (vitamina A2)
 Retinalul
 Acidul retinoic
 Precursori de vitamina A (provitamine) numiți carotenoide dintre care cel mai important
este β-carotenul
 Analogi de sinteză ai vitaminei A: tretinoin, izotretinoin, etretinat, acitretin
 Retinolul, retinalul și acidul retinoic sunt compuși biologi activi, dar neechivalați ca acțiune.

Surse de Vitamina A
 Organismul nu sintetizează vitamina A, dar poate transforma provitaminele în
vitamina A.
 Vitamina A provine din alimente atât ca atare, cât și sub formă de provitamine.
Conțin vitamina A sau carotenoide:
 Produse animale cum ar fi: ficatul, laptele integral, untul, brânza, ouăle, peștele
și uleiul din ficat de pește
 Produsele vegetale cum ar fi: fructele, roșiile, morcovii

FARMACOCINETICA
 ABSORBȚIE
Alimentele aduc în organism vitamina A sub formă de esteri ai retinolului și beta
caroten. Esterii retinolului suferă o hidroliză înainte de absorbție. Retinolul se
absoarbe activ din tubul digestiv, printr-un mecanism la care participă o proteină
citosolică numită CRBP II (cellular retinol binding protein II). Carotenoidele sunt
absorbite prin difuziune pasivă, absorbția fiind incompletă. β-carotenul este
transformat în celulele epiteliale de la nivelul locului de absorbție în retinal și
ulterior în retinol.
 Pentru absorbția vitaminei A este necesară prezența:
proteinelor și
lipazei pancreatice grăsimilor
sărurilor biliare
alimentare
 Din preparatele de vitamina A miscibile cu apa, aceasta se absoarbe mai bine decât
din preparatele de tip soluție uleioasă
FARMACOCINETICA
DISTRIBUȚIA METABOLIZARE
o Ajuns în mucoasa intestinală, retinolul este o Retinolul este metabolizat în ficat la o
reesterificat la retanilpalpitat, formă sub care
β-glucuronidă care urmează un circuit
ajunge în sânge și ficat prin intermediul
entero-hepatic și suferă oxidarea la
chilomicronilor.
retinal și acid retinoic.
o Vitamina A este stocată în principal în celulele
Kupffer din ficat și doar o mică parte în rinichi,
plămâni, suprarenale, retină și grăsimi. ELIMINARE
o În sânge retinolul liber se leagă de o a1-
o Vitamina A se elimină prin urină și
globulină (retinol binding protein) în proporție
de 90%. fecale.
o Vitamina A trece mai greu placentă și poate

să apară în laptele matern.
FARMACODINAMICA
 Toate cele trei forme ale vitaminei Acești transportori asigură trecerea
A, retinolul, retinalul și acidul retinolului și acidului retinoic în nucleu unde
retinoic sunt active. acționează receptori specifici, RAR (retinoic
acid receptor) și RXR ( retinoic X receptor).
 În celulele țesuturilor țintă, retinolul o Aceștia permit fixarea acidului retinoic de
și derivații săi se fixează pe fragmente specifice din structura ADN-
transportori numiți CRBP – cellular ului, RARE (retinoic acid responsive
retinol binding protein și CRABP – elements).
cellular retinoid acid-binding protein. o Este astfel influențată transcripția ADN-
ului și formarea unor proteine cu efecte
biologice.

FARMACODINAMICA
 VITAMINA A:
 Este necesară pentru formarea pigmenților fotosensibili în retină și prevenirea
nictalopiei (hemaralopiei).
 Vitamina A ameliorează vederea crepusculară, carența manifestându-se prin
tulburări de adaptare la întuneric (hemaralopie). Ea este necesară pentru
formarea pigmenților fotosensibili în retină, fiind componentul esențial al
rodopsinei. 11-cis retinolul ajuns la nivelul corneei este transformat în 11-cis
retinal.
 Pigmentul foto-sensibil din celulele cu bastonașe, rodopsina care asigură vederea
nocturnă rezultă prin combinarea la întuneric a 11-cis retinalului cu oposina.

FARMACODINAMICA
• Sub acțiunea luminii rodopsina se transformă în metarodopsină II (rodopsină activată),
iar 11 cis-retinalul este izomerizat în all trans retinal. AceastĂ foto reacție inițiază un
potențial receptor.
• Rodopsina activată interacționează cu proteina Gt sau transducina. Transducina
stimulează o fosfodiesterază care scade cantitatea de GMPc. Scăderea GMPc inhibă
intrarea sodiului prin canalele sodice la nivelul celulelor cu bastonașe, ceea ce
antrenează o reacție de hiperpolarizare.
• Potențialul receptor conduce la generarea unui potențial de acțiune ce ajunge la creier
prin intermediul nervului optic.
• All-trans retinalul poate fi izomerizat direct la 11-cis retinal sau poate fi redus la all-
trans retinol care apoi este convertit la 11-cis retinol și ciclul se repetă.
• Pigmentul fotosensibil din celulele cu cornuri se formează când o proteină
asemănătoare opsinei se combină cu retinalul. Acest pigment asigură vederea diurnă și
colorată.
FARMACODINAMICA
 VITAMINA A
 Este necesară pentru creșterea și diferențierea celulelor epiteliale contribuind la

reglarea troficității mucoaselor și tegumentelor.
Aceste efecte sunt asigurate de acidul all-trans retinoic și acidul 9-cis retinoic, care
în țesutul epitelial cresc sinteza fibronectinei și reduc sinteza metaloproteinazelor
(colagenaze), unor citokine, enzime și unor glicoproteine de pe suprafața
membranei celulare.
 Are proprietăți anticanceroase favorizând transformarea celulelor maligne în
celule normale și inhibând creșterea tumorilor.
Vitamina A încetinește sau chiar oprește evoluția celulelor premaligne în celule
maligne invazive, induce diferențierea în celulele maligne pentru a forma celule
normale și poate interfera cu mecanismele de apărare imună ale gazdei.
FARMACODINAMICA
• VITAMINA A
 Este implicată în procesele imune și în apărarea antimicrobiană, stimulând formarea de anticorpi.
 Este necesară pentru creȘterea oaselor și țesuturilor moi
 Este necesară pentru reproducere și dezvoltarea embrionară
 Intervine în metabolismul steroizilor și sinteza colesterolului
 Influențează funcția tiroidei și glandelor sexuale
 Este cofactor în sinteza mucopolizaharidelor, în activarea sulfatului în dehidrogenarea
hidroxisteroizilor și în funcția enzimelor microzomale.
 Vitamina A se indică în prevenirea și tratarea stării de hipovitaminoză.
 Se mai indică într-o serie de afecțiuni muco-cutanate cum ar fi: dermatoze, xeroftalmie,
conjunctivite, infecții și inflamații ale căilor respiratorii superioare, tulburări digestive cronice. Poate
fi folosită la cei cu hipertiroidie și la copii care prezintă întârzieri de creștere.

INDICAȚII
 Manifestările clinice ale carenței de vitamina A sunt:
• tullburări de vedere nocturnă (hemaralopie)

• uscăciunea pielii și a mucoaselor
• Hiperkeratoză
• Întârzierea creșterii și dezvoltării cu tulburări de osificare
• Scăderea rezistenței la infecții
 Vitamina A se indică în prevenirea și tratarea stării de hipovitaminoză.
 Se mai indică într-o serie de afecțiuni muco-cutanate cum ar fi: dermatoze, xeroftalmie,
conjunctivite, infecții și inflamații ale căilor respiratorii superioare, tulburări digestive cronice.
Poate fi folosită la cei cu hipertiroidie și la copii care prezintă întârzieri de creștere.

INDICAȚII
 Analogii de sinteză a vitamine A naturală au acțiune asupra proliferării și diferențierii țesuturilor, în
special a epiteliilor. Astfel:
 Tretinoinul sau acidul all-trans retinoic este folosit pentru tratamentul local al acneei. Poate fi folosit
pe cale orală în doze mari pentru tratamentul leucemiei acute promielocitare în asociere cu
chimioterapia.
 Isotretinoinul sau acidul 13-cis retinoic este izomerul tretinoinului și se utilizează în tratamentul
acneei grave, nodulochistice, acneei rozacee gravă și în tulburări de keratinizare rezistente la
etretinat. Se administrează oral sau cutanat.
 Etretinatul, retinoid asemănător acitretinei se utilizează în tulburări congenitale de keratinizare,
psoriazis, ihtioză și alte afecțiuni dermatologice, având avantajul unei durate lungi de acțiune
 Acitretinul este forma activă a etretinatului, având aceleași indicații cu acesta, însă o durată de
acțiune mai scurtă.
Acești compuși pot produce o serie de reacții adverse caracteristice, cel mai important de semnalat fiind
riscul crescut de teratogenitate.

CONTRAINDICAȚII
 Reacțiile adverse la vitamina A sunt doză dependente și apar la doze mari.
 Manifestările clinice ale hipervitaminozei A sunt:
 SNC – oboseală, iritabilitate, cefalee
 Aparat digestiv – anorexie, greață, vomă
 La nivelul pielii și mucoaselor – piele uscată, pierderea părului, uscăciunea gurii, nasului
 La nivelul oaselor – îngroșarea oaselor lungi și încetinirea creșterii
 Sânge – anemie aplastică, leucopenie
 Hepatic – stare ictelică, hepatomegalie, creșterea enzimelor hepatice
 La nivel ocular – tulburări de vedere
 Efecte teratogene – excesul de vitamină în timpul sarcinii poate produce malformații la făt

VITAMINA D
 Vitamina D (calciferolii), numită și vitamina antirahitică este o vitamină
liposolubilă în grupul căreia sunt incluse 6 vitamine, de la D2, la D7. Cei mai
importanți compuși din grupul calciferolilor sunt:
 Ergocalciferol (D2)
 Colecalciferol (D3)
 Calcifediol – metabolit activ
 Calcitriol – metabolit activ
 Alfacalcidol
 Un analog sintetic al vitaminei D, dihidrotahisterol

Surse de vitamina D
 Colecalciferolul (vitamin D3) are origine endogenă și exogenă. El este sintetizat
la nivelul pielii plecând de la 7-dehidro-colesterol (provitamina D3) care este
convertit în vitamina D3 sub influența razelor U.V.
 Ergosterolul, provitamina D2, preluat din alimente este transformat în
ergocalciferol și apoi în colecalciferol.
 Vitamina D se găsește în: ficat, pește gras, lapte, brânză, gălbenuș de ou.

FARMACOCINETICA
 ABSORBȚIE  DISTRIBUȚIE
Vitamina de se administrează oral, se După absorbție ea este transportată la ficat

absoarbe rapid din intestinul subțire, inclusă în chilomicroni.
necesitând prezența bilei. În sânge circulă legată de o proteină
Față de vitamina D2, vitamina D3 se specifică – vitamin D-binding protein. Ea
absoarbe complet și mai rapid. poate fi stocată în țesutul adipos și ficat
timp îndelungat.
Absorbția scade în: afecțiuni biliare și
hepatice și sindrom de malabsorbție.
Vitamina se absoarbe bine și după
administrare intramusculară.

FARMACOCINETICA
 METABOLIZAREA 25-OH colecalciferolul este metabolizat la
nivelul mitocondriilor tubului contort proximal
Are loc la nivelul ficatului și rinichilor, în 1,25 – (OH)2,colecalciferolul sau calcitriol,
unde se formează o serie de metaboliți formă activă cu potență crescută a vitaminei
activi. D. Hidroxilarea la nivel renal mai poate avea
În ficat colecalciferolul este transformat în loc în poziția 24 și 26.
25-OH colecalciferolul sau calcifediol și
25-OH ergocalciferolul, ambii cu activitate
biologică.  ELIMINAREA
Derivații 25 hidroxilați pot participa la Vitamina D se elimină în fecale prin

circuitul enterohepatic. intermediul bilei și o mică cantitate este
excretată în urină.

FARMACODINAMICA
• Vitamina D este implicată în homeostazia calciului și fosfaților prin influențarea:
- Absorbției
- Mobilizării din oase
- Eliminării renale a acestora
 La nivel intestinal
• Vitamina D (calcitriolul) stimulează absorbția calciului și fosfatului, favorizând
sinteza unor proteine numite calbindine care cresc pasajul calciului prin citosolul
celulei digestive. De asemenea calcitriolul induce sinteza de fosfataze alcaline la
nivelul celulelor intestinale ce permit hidroliza polifosfaților neabsorbabili în fosfați
absorbabili

FARMACODINAMICA
 La nivel renal
• Vitamina D activă ( calcifediolul) crește retenția din urină a calciului și fosfatului
prin creșterea reabsorbției acestora la nivelul tubilor renali proximali. Acestea
sunt realizate prin favorizarea sintezei unor proteine specifice transportoare și
favorizarea acțiunii hormonilor paratiroidieni la nivel renal.
 La nivel osos
• Calcifediolul și calcitriolul participă la mineralizarea normală a oaselor. Când
valorile calcemiei scad, la nivel osos are loc o stimulare a resorbției osoase.
• El acționează asupra osteoblastelor, eliberând un factor stimulant al
osteoclastelor.
• Când există un deficit de calciu în oase, sub acțiunea vitaminei D crește calcemia
și are loc depunerea calciului în oase.
FARMACODINAMICA
 La nivelul paratiroidelor
• Calcitriolul inhibă sinteza parathormonului într-un mod indirect, crește sinteza și
inhibă expresia unei gene responsabile de sinteza sa.
• Calcitriolul intervine în diferențierea și maturarea mononuclearelor,
keratinocitelor și producerea de limfokine.
• Dihidrotahisterolul mobilizează calciul din oase și crește calcemia având acțiune
rapidă și de scurtă durată față de calciferol.

INDICAȚII
• Hipovitaminoza D poate să apară:
- Prin lipsa expunerii la soare
- Prin aport insuficient prin alimente
- La persoanele cu malabsorbție
- La cei cu afecțiuni hepatice și biliare
- La persoanele cu acidoză hipocloremică și insuficiență renală cronică, datorită inhibării
calcitriolului
- La femei însărcinate și în perioada de alăptare etc.
• Vitamina D este folosită în prevenirea și tratamentul stărilor carențiale (hipovitaminozei).
• Ea se indică în rahitism, osteomalacie, osteoporoză, hipocalcemie, hipoparatiroidie,
tuberculoză cutanată.
CONTRAINDICAȚII
 Manifestările ce apar sunt:
- Digestive greață, vomă, anorexie, diaree și constipație
- Renale poliurie, proteinurie, calculi renali
- Cardio-vasculare hipertensiune arterială, calcifierea arterelor, aritmii
- Oase, mușchi dureri musculare, întârzieri de creștere la copil, osteoporoză
- Nervoase astenie, cefalee
- La făt stenoză aortică, cu suprimarea activității paratiroidiene
 Tratamentul acestei hipervitaminoze constă în oprirea vitaminei D, diminuarea
calciului, aport de lichide, glucocorticoizi.

VITAMINA E
 Sub numele de vitamina E este desemnată familia tocoferolilor. Este denumită și
vitamina antisterilitate, stabilă la lumină și căldură în absența oxigenului, dar care se
oxidează în prezența oxigenului.
Surse de - uleiuri de origine vegetală

- legume cu frunze verzi
Vitamina E - cereale integrale

- ficat, carne
- unt, lapte
- ouă
Aurelia Nicoleta Cristea (2006), Tratat de farmacologie, Editura Medicală, Bucureșt

FARMACOCINETICA
ABSORBȚIA METABOLIZAREA
• Vitamina E este puțin sau deloc
 Vitamina E se absoarbe la nivel intestinal metabolizată în organism, suferind
incomplet (între 20-40%), având nevoie procese de oxidare și conjugare.
pentru absorbție de prezența sărurilor biliare.
Ea intră în circulație încorporată în ELIMINAREA
chilomicroni și ajunge la ficat. • Se elimină prin intermediul bilei în
DISTRIBUȚIA fecale, o mică parte eliminându-se și
urinar ca și glucuronoconjugați.
• Transportul în sânge se face cu ajutorul
lipoproteinelor. Se distribuie larg în organism,
țesuturile cu concentrație ridicată de vitamina
E fiind țesutul adipos, ficatul, anumite glande
endocrine și trombocitele.

FARMACODINAMICA
 Vitamina E îndeplinește mai multe roluri în organism:
 are efect antioxidant în vitro și în vivo
 este implicată în metabolismul acizilor nucleici
 intervine în metabolismul seleniului
 intervine în activitatea glandelor sexuale
 are rol în integritatea morfo-funcțională a mușchilor
 are activitate antiagregantă plachetară
 intervine în funcția imună unde crește imunitatea mediată celular la vârstnici

INDICAȚII
 Prevenirea aterosclerozei și de aici prevenirea accidentelor vasculare cerebrale
 Prevenirea cancerelor
 Vitamina E este indicată pentru prevenirea și tratarea stărilor carențiale la:
- Cei cu malabsorbție intestinală
- Femeile însărcinate și care alăptează
- La prematurii hrăniți artificial
- La vârstnici cu tuburări de circulație periferică
 Alte indicații
- Avort habitual - hepatită cronică
- Sterilitate - dermatoze
- Distrofii musculare - unele afecțiuni neurologice
CONTRAINDICAȚII
 Dozele mari și tratamentele îndelungate pot produce tulburări genitale precum:
 oligospermie
 azospermie
 involuția ovarelor
 tulburări ale menstruației
 Alte tulburări:
 hemoragii
 dureri de cap
 oboseală
 greață
 tulburări de vedere Aurelia Nicoleta Cristea (2006), Tratat de farmacologie, Editura Medicală, București
VITAMINA K
 Numită și vitamina antihemoragică sau vitamina coagulării. În grupul vitamine K
intră mai mulți compși care au în comun nucleul 1,4-naftochinonic. Astfel au fost
descrise:
- Vitamina K1 sau fitomenadiona, filochinona
- Vitamina K2 sau menachinona, farnochinona
- Vitamina K3 sau menadiona
Surse de K1 - frunzele verzi (spanac) K2 - carnea
Vitamina K - tomatele
- stigmatele de porumb
- peștele
- uleiurile vegetale
FARMACOCINETICA
ABSORBȚIE METABOLIZARE
• Metabolizarea se face rapid,
• Vitamina K naturală, liposolubilă, se rezultând glucuronoconjugați polari,
absoarbe bine intestinal, având nevoie de ușor de eliminat.
prezența sărurilor biliare.
DISTRIBUȚIE ELIMINAREA
• Se face în principal prin fecale, o
• În ficat o parte este depozitată, o parte este
proporție mică fiind eliminată prin
oxigenată la produși inactivi, iar o parte este
secretată asociată VLDL- ului Și distribuită în urină.
țesuturi de LDL

FARMACODINAMICA
 Vitamina K este implicată în coagularea sângelui, intervenind în formarea unor
factori ai coagulării – factorii II, VII, IX, X cât și a unor factori anticoagulanți –
proteina C și S.
 Precursorii inactivi sunt carboxilați în prezența unor carboxilaze a căror cofactor
este vitamina K.
 Vitamina K redusă este oxidată în timpul reacției și ea revine la forma redusă
sub acțiunea unei vitamina K – epoxireductază și vitamina K reductază.
 Produșii rezultați din carboxilarea dependentă de vitamina K intervin și în
procesul mineralizării osoase cum este cazul osteocalcinei produsă de
osteoblaste.
 Pentru a-și exercita efectul, vitamina K are nevoie de celule hepatice sănătoase,
funcționale care să sintetizeze precursorii factorilor coagulanți.
INDICAȚII
 Tratamentul cu vitamina K se indică în:
 Carența vitaminei
 Supradozarea anticoagulantelor orale, care sunt antivitamine K
 Diateze hemoragice
 Hipoprotrombinemii ce pot să apară în tratamentele cu salcilați
 Supradozarea vitaminei A, care poate inhiba formarea vitaminei K de floră
intestinală

CONTRAINDICAȚII
 Doze de 90 mg/zi 24 de săptămâni pot produce reacții alergice și disconfort
gastric
 Administrarea i.v. A vitaminei K1 poate determina alterarea senzației gustului,
înroșirea feței, transpirație, bronhospasm, hipotensiune, tahicardie. De aceea
administrarea i.v. trebuie să se facă lent
 Administrarea menadionei se evită la nou-născuți, prematuri și sugari, deoarece
poate cauza anemie hemolitică, hiperbilirubinemie, favorizând icterul nuclear.

BIBLIOGRAFIE
• Aurelia Nicoleta Cristea (2006), Tratat de farmacologie, Editura Medicală,
București, pag. 805-817
• Ion Fulga (2015), Farmacologie, Editura Medicală, București, pag. 325-
330

Farmacologie Referat

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Farmacologie Referat

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

VITAMINELE

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

Aurelia Nicoleta Cristea (2006), Tratat de farmacologie, Editura Medicală, București

Aurelia Nicoleta Cristea (2006), Tratat de farmacologie, Editura Medicală, București

Aurelia Nicoleta Cristea (2006), Tratat de farmacologie, Editura Medicală, București

o Vitamina A trece mai greu placentă și poate

Aurelia Nicoleta Cristea (2006), Tratat de farmacologie, Editura Medicală, București

Aurelia Nicoleta Cristea (2006), Tratat de farmacologie, Editura Medicală, București

 Este necesară pentru creșterea și diferențierea celulelor epiteliale contribuind la

Aurelia Nicoleta Cristea (2006), Tratat de farmacologie, Editura Medicală, București

• tullburări de vedere nocturnă (hemaralopie)

 Vitamina A se indică în prevenirea și tratarea stării de hipovitaminoză.

Aurelia Nicoleta Cristea (2006), Tratat de farmacologie, Editura Medicală, București

Aurelia Nicoleta Cristea (2006), Tratat de farmacologie, Editura Medicală, București

Aurelia Nicoleta Cristea (2006), Tratat de farmacologie, Editura Medicală, București

Aurelia Nicoleta Cristea (2006), Tratat de farmacologie, Editura Medicală, București

Aurelia Nicoleta Cristea (2006), Tratat de farmacologie, Editura Medicală, București

Vitamina de se administrează oral, se După absorbție ea este transportată la ficat

Aurelia Nicoleta Cristea (2006), Tratat de farmacologie, Editura Medicală, București

Derivații 25 hidroxilați pot participa la Vitamina D se elimină în fecale prin

Aurelia Nicoleta Cristea (2006), Tratat de farmacologie, Editura Medicală, București

Aurelia Nicoleta Cristea (2006), Tratat de farmacologie, Editura Medicală, București

Aurelia Nicoleta Cristea (2006), Tratat de farmacologie, Editura Medicală, București

Aurelia Nicoleta Cristea (2006), Tratat de farmacologie, Editura Medicală, București

Surse de - uleiuri de origine vegetală

Vitamina E - cereale integrale

Aurelia Nicoleta Cristea (2006), Tratat de farmacologie, Editura Medicală, Bucureșt

Aurelia Nicoleta Cristea (2006), Tratat de farmacologie, Editura Medicală, București

Aurelia Nicoleta Cristea (2006), Tratat de farmacologie, Editura Medicală, București

Surse de K1 - frunzele verzi (spanac) K2 - carnea

Aurelia Nicoleta Cristea (2006), Tratat de farmacologie, Editura Medicală, București

Aurelia Nicoleta Cristea (2006), Tratat de farmacologie, Editura Medicală, București

Aurelia Nicoleta Cristea (2006), Tratat de farmacologie, Editura Medicală, București

S-ar putea să vă placă și