PSIHOMOTRICITATE,

EDUCAȚIE ȘI REEDUCARE
PSIHOMOTRICĂ

Lp.2
INTRODUCERE

Funcțiile motrice au la bază motricitatea înnăscută

(reflexă și spontană), schemele motrice de baza (engrame
motorii primare), mișcări naturale (dobândite prin exersare)
și scheme motorii secundare (abilități motorii).
Aceste funcții motrice sunt dependente de
răspunsurile psihice, organizate în scheme senzoromotorii
(prima fază în achiziția schemei corporale) tot mai
complexe, subordonate nevoilor individului.
OBIECTIVELE CURSULUI
2.1 Învățarea motrică
2.2 Condiția fizică
2.3 Activitatea motrică sub formă de joc
2.1 ÎNVĂȚAREA MOTRICĂ
 Dezvoltarea psihică a actorului social înregistrează
particularități determinate de educație, proces care
contribuie la formarea unui sistem cognitiv vast, manifest
în comportament și în atitudinea față de mediul și semenii,
un bagaj de priceperi, deprinderi, cunoștințe.
Distingem:
 învățarea ca proces de acumulare a experienței.
Mediul, prin varietatea formelor, fenomenelor, acțiunilor
sale, înfluențează continuu personalitatea individului,
astfel acumuland experiențe ce-i formează caracterul.
 învățarea ca proces de adaptare, reflexul condiționat
fiind hotărâtor. Fiecare act reflex condiționat este un act
de învățare, de însușire a unei experiențe adaptative noi,
de îmbogățire a conduitei și de diferențiere a ei.
 învățarea ca proces instructiv: educația formează un
sistem de noțiuni, influențând dezvoltarea capacităților
intelectuale, a creativității și a personalității.
Rezultatele finale ale învățării, cunoștințele priceperile și
deprinderile, constituie îmbinarea elementelor teoretice
(bazate pe reprezentări, noțiuni, idei, concepții) cu cele
practice, care au ca fundament înțelegerea principiilor de
acțiune și a corespondenței între sarcină și acțiunile fizice.
În opinia lui Horghidan, inteligența motrică se exprimă și
funcționează prin finalizări specifice:
 Este intuitiv-operativă în alegerea programului motor adecvat
situației și intenției;
 Este rapidă în vompararea alternativelor;
 Poate elabora programe motorii în timp record, în situații de
stres;
 Prelucrează în timp scurt informațiile senzoriale pentru
alegerea reacției motorii adecvate;
 Descifrază informațiile proprioceptive (din interiorul
organismuui, în special tendoane, articulații și mușchi –
transmit informații despre schimbările poziției corpului,
gradul de tensiune și întindere a diverșilor mușchi sau
tendoane);
 Implică înțelegerea actelor motrice;
 Facilitează transferul informațiilor de tip motric și a
programelor de acțiune motrică;
 Se remarcă prin creativitate;
 Dispune de funcții de anticipare.
În educarea psihomotorie este foarte important sa urmărim
etapele de învățare a actelor motrice:

1. Învătarea perceptiv motrică, întălnită și sub denumirea

de învățare senzorio-motrică, care se refera la
modificarea comportamentului actorului social în
funcție de condițiile concrete din antrenament si
eventual, competiții (coordonare, fințe, precizie:
contraatac). Aici se organizează spațio-temporal
evenimentele externe percepute direct. Imaginile
perceptive programează și reglează acțiunile motrice,
corectându-le prin intermediul repetărilor; cel care
supervizează procesul de învățare profesorul, trebuie să
găsească strategiile care stimulează sensibilitatea și
atenția celui asupra căruia se intervine, astfel încât
informațiile referitoare la acțiunile motrice sa fie filtrate
de celelalte transmise de mediu.
2. Învățarea motrică are ca rezultat formarea deprinderilor
specifice unei bune condiții fizice a individului pe baza
componentelor senzoriale, kinestezice sau
proprioceptive (în care sfârșitul uei mișcări este semnal
pentru începerea mișcării următoare și ea are la bază un
program mental fundamentat pe stereotipul dinamic
cortical. Mișcarea se automatizează cu ajutorul a
minimum 3000 de repetări).
Învățarea inteligent motrică în care obiectele complexe,
aparatele, adversarul este opoziv și inventiv, acțiunile
desfășurându-se în condiții de incertitudine (în cazul nostru
certitudinea sunt incertitudinea și schimbarea) :
• Etapa informării și a formării reprezentării mișcării ;

• Etapa mișcărilor grosiere, specifice primelor execuții

practice (efort excesiv, ritm sacadat, amplitudine și
precizie scăzute) ;
• Etapa coordonării fine și a consolidării acțiunii motrice
(efectuarea corectă a mișcării în condiții standard,
execuție fluentă cu ritm, amplitudine, autonomie) ;
• Etapa învățării și a supraînvătării este caracterizată de
repetare în condiții adaptate realității.
2.2 CONDIȚIA FIZICĂ
 Condiția fizică generală constă în abilitatea de a
efectua un anumit efort fizic raportat la tipul constituțional
și vârstă.
În comparație cu capacitatea, definită de A.
Dragnea și Mate-Teodorescu S. ca fiind o „rezultantă
plurifactorială determinată de aptitudini, de gradul de
maturizare a personalității, de învățare și exercițiu”,
condiția fizică reflectă adaptarea la activități funcționale,
prestații comportamentale, răspunsuri la stimulii veniți din
mediul de intensitate și complexitate variabilă, în condițiile
unei stări de bine.
 O condiție fizică generală bună arată capacitatea
unei persoane de a-si desfășura activitățile cotidiene fără
instalarea unei oboseli precoce și fără suprasolicitarea
funcțiilor fiziologice ale organismului.
2.3 ACTIVITATEA MOTRICĂ SUB
FORMĂ DE JOC
Activitatea sub formă de joc reprezintă o constantă în viața
omului, independentă sau încadrată într-un complex de
exerciții unde obiectivele educației fizice sunt prioritare. Pe
toata perioada vieții sale, omul se joacă, doar că aceasta
formă de joc se modifică în funcție de vârstă: jocul din
perioada copilăriei și adolescenței se va transforma în
muncă la maturitate numai că , jocurile copiilor, în formele
specifice, reflectă activitatea socială, obiectele și
fenomenele lumii reale.
 În Terminologia educației fizice și sportului,
noțiunea de joc este definită ca o „activitate complexa
predominant motrică și emoțională, desfășurată spontan,
dupa reguli prestabilite, în scop recreativ, sportiv, totodată
de adaptare la realitatea socială” , astfel încât, obținerea,
menținerea unei bune condiții fizice este înlesnită.
Jocul poate influența personalitatea individului
dependentă și de caracteristicile sistemului nervos, de
influențele permanente ale societății în timpul existenței
sale, de educația și instruirea permanentă.
 Epuran M. aduce o completare a definiției jocului,
enumerând caracteristicile sale:
 Activitate naturală – izvorâtă din necesitatea activității
ludice;
 Activitate liberă – reflectată prin participarea fără
constrângeri;
 Activitatea atractivă pentru ca produce stari afective
pozitive;
 Activitatea totală deoarece angajează toate componentele
ființei umane;
 Activitate dezinteresată, fiind deosebită de muncă;

 Activitate creativ – compensativă – se extinde și asupra

activităților de loisir a adulților.
 Dezvoltarea calităților motrice este influențată de
practicarea jocurilor:
 Îndemnarea se educă prin dinamismul deprinderilor
complexe, aplicarea lor în condiții de concentrare fizică
și psihică pentru obținerea unui rezultat bun
 Viteza este întâlnită întălnită în jocuri sub toate formele
ei de manifestare: de reacție, de deplasare, de execuție,
de repetiție, detentă (cuplu viteză-forță)
 Rezistența reprezintă fondul pe care se manifestă
celelalte calități motrice
 Forța este o alta calitate de baza datorită căreia
organismul poate învinge o rezistență externă sau
internă, poate realiza eforturile ce susțin deprinderile
motrice de bază: aruncare, alergare, săritură.
 Dacă am amintit despre calitățile motrice care se
dezvoltă prin joc, dezvoltarea sau educarea calităților
psihice influențează și formează personalitatea omului,
dând o valoare crescută jocului:
 Spiritul de echipă de solidaritate (rezultatele se obțin prin
împletirea, armonizarea muncii în grup);
 Disciplina, spiritul de organizare prin existența
regulamentului de joc, a regulilor de comportament în
teren, a spiritului de fair-play;
 Spiritul de combativitate, inițiativa, voința de
autodepășire, de a învinge;
 Dezvoltarea gândirii pragmatice intr-un timp limitat:
luarea deciziilor spontane influențează caracterul jocului.
 Prin intermediul jocului, individul își satisface
nevoia de activitate, de acționare asupra obiectelor și de
transpunere în situații diferite. Practic, se descoperă lumea
prin intermediul jocului.
Aplicat, adaptat, practicat la vârsta copilăriei, jocul
este mijlocl prin care individul dobândește deprinderi
fizice, cognitive și sociale. În timpul jocului se
experimentează acțiuni care ulterior vor fi combinate cu
alte deprinderi mai complexe și-i vor îmbogăți bagajul
psihomotric .
Inițial, omul mânuiește piesele unui joc, apoi va
încerca să realizeze câteva combinații, pentru ca în final să
ajunga la contrucții complexe
 Jocul stimulează implicarea activă, creativă,
competiția omului inteligent care repetă mișcările,
descoperă altele, le multiplică și ele îi vor ușura evoluția
din punct de vedere cognitiv, afectiv (joaca în perechi, în
grup) și social și implicit, vor contribui la menținerea
condiției fizice.
 Terapia prin joc se adresează copiilor, adulților cu
tulburări psihomotrice.
În opinia lui Piaget jocul este o expresie a procesului de
asimilare prin care se încearcă să se înțeleagă lumea din jur și să
fie schimbată pentru a corespunde propriului nivel de înțelegere
și experiență. Piaget afirmă câ în acțiunile individului se
remarcă:
I. Imitația amânată, sau cea care se declanșează în absența
modelului. Dacă întălnim o conduită de imitație senzorio-
motorie, omul (copilul) va reda în prezența modelului
mișcarea (o mișcare a mâinii), continuând în absența lui,
fără să existe reprezentare în gândire.
Un alt tip de imitație este întâlnită la copiii mai mari:o
fată de 16 luni vede un copil supărându-se, strigând și dând din
picioare (acțiuni noi în bagajul ei cognitiv și motor): va imita
scena după plecarea copilului, redând totul râzând (imitația
aceasta amânată este un început de reprezentare)
II. Jocul simbolic (prezent în viață în perioada 2-7 ani) sau
jocul de ficțiune necunoscut la nivelul senzorio-motor.
Piaget explica ca fetita anterioară a inventat primul sau joc
simbolic prefăcându-se că doarme, așezată fiind și zâmbind, însă
închizându-si ochii, aplecându-si capul, parcurgând etapele
obișnuite pe care le observă atunci când adoarme.

III. Desenul este intermediar între joc și imaginea mentală, dar

el va apare după vârsta de doi ani sau doi ani și jumătate

IV. Imaginea mentală, fără evidențiere la nivelul senzorio-

motor (în caz contrar, descoperirea obiectului permanent ar
fi mult eșuată) fiind o imitație interiorizată.

V. Limbajul în curs de formare permite evocarea verbală și

aici, activitatea de joc a copilului reprezintă reflecția
psihicului său inconștient.
 Jocul cu caracter educativ este specific copilului
mic, preșcolarului și școlarului, iar organizarea se
realizează prin lucru individual și în grup, oferindu-se
copiilor posibilitatea de a se implica emoțional și motric ân
îndeplinirea sarcinilor de formare a deprinderilor motrice
de bază și aplicative.
Jocurile educative psihomotrice utilizează tehnici
educative aplicabile tuturor componentelor individului, nu
separat, distins prin calitățile motrice, incluzându-le și pe
cele de formare a personalității.
 Jocul cu caracter reeducativ este diferit de cel
educativ: obiectivele jocului vor fi fixate împreună cu
pacientul (copilul) în funcție de tulburările sale; acțiunile se
vor plia pe deficiență/ deficiențele pe care le are, iar
sistemul de mijloace va fi redus.
Toate activitățile vor fi orientate spre reluarea
procesului de educare, care din diverse motive, a fost oprit
la un moment dat și redarea capacităților normale a
funcțiilor de mișcare ale organismului.
REZUMATUL CURSULUI
Ceea ce devine corpul nostru depinde de felul în care îi
condiționăm metabolismul și-i antrenăm mușchii pentru a obține
nivelul de energie și de condiție fizică dorite.
Sănătatea și condiția fizică se împletesc armonios, dar sunt
diferite, ele influențându-se. Condiția fizică este capacitatea
musculară de a urma o activitate sportivă, însă acest lucru se
realizează în etape, după algoritmi științifici și personalizați.
Aici se încheie Lp. 2.

Vă mulțumesc pentru atenție!