ESOFAGITELE CAUSTICE

I. Elemente importante pentru diagnostic sunt:

1. Istoric de ingestie de lichide sau solide caustice;
2. Arsuri ale buzelor, gurii, limbii şi orofaringelui;
3. Dureri ale toracelui;
4. Disfagie.
 ESOFAGITELE CAUSTICE
II. Etiopatogenie
1. Esofagitele caustice sunt arsuri chimice produse de:
a) Soluţii concentrate de:
- Acizi: sulfuric, azotic, clorhidric, acetic, etc.
- Baze: soda caustică (NaOH)
b) Substanţe solide de natură similară
 ESOFAGITELE CAUSTICE
2. Mecanismul de acţiune al agenţilor chimici:
a) Bazele puternice produc o „necroză de lichefiere”
care implică disoluţia colagenului şi a proteinelor,
saponificarea grăsimilor, deshidratarea ţesuturilor şi
tromboza vaselor sanguine. Ele sunt răspunzătoare de
producerea unor leziuni pentrante profunde.
b) Acizii produc o „necroză de coagulare”
determinând formarea unei escare care se comportă ca
un ecran între straturile profunde ale peretelui esofagian
şi/sau gastric şi agentul agresiv.
 ESOFAGITELE CAUSTICE
3. Ingestia de acizi puternici produce în mod
caracteristic cele mai grave leziuni la nivelul stomacului,
esofagul rămânând indemn în aproximativ 80% din
cazuri. Rezultatul poate fi o necroză gastrică imediată
sau o stenoză antrală tardivă.

4. Aproape toate leziunile severe ale esofagului sunt

produse de baze puternice.
 ESOFAGITELE CAUSTICE
III. Anatomie patologică – Grading endoscopic al arsurilor
erozive ale esofagului şi stomacului
1. Esofagita de gradul I se caracterizează prin leziuni
superficiale ale mucoasei:
a) Hiperemie şi edem al mucoasei;
b) Descuamare mucoasă superficială.

2. Esofagita de gradul II este o leziune a mucoasei şi

submucoasei pe toată grosimea cu sau fără leziuni ale
muscularei:
a) Eliminarea mucoasei;
b) Hemoragie, exudat, ulceraţie;
c) Formarea de ţesutde granulaţie şi pseudomembrane;
d) Tardiv apar cicatrici şi stricturi.
 ESOFAGITELE CAUSTICE
3. Esofagita de gradul III este o leziune ce
interesează toată grosimea peretelui esofagian sau a
stomacului cu extindere şi la ţesuturile vecine:
- Eliminarea ţesuturilor cu ulceraţii profunde;
- Obstrucţia completă a lumenului esofagian prin
edem;
- Necroza profundă pe toată grosimea peretelui şi
perforaţie;
- Formarea de fistule esotraheale şi esobronşice.
 ESOFAGITELE CAUSTICE
IV. Diagnosticul clinic

Boala evoluează în patru faze

1. ACUTA

2. AMELIORARE

3. REGRESIE

4. STENOZĂ
 ESOFAGITELE CAUSTICE
1. Faza acută

- imediat după ingestia causticului:

- disfagie totală acută;
- dureri bucale, faringiene, esofagiene, retrosternale;
- vărsături cu salivă şi sânge;
- şoc toxico-septic în cazurile grave;
- sindrom de obstrucţie a căilor aeriene superioare.
 ESOFAGITELE CAUSTICE
2. Faza de ameliorare - urmează la pacienţii care
supravieţuiesc fazei acute:
- starea generală se ameliorează;
- durerile diminuă;
- disfagia se reduce în intensitate, dar rămâne
dureroasă;
- bolnavul poate vărsa sânge sau fragmentele de
mucoasă;
- este faza în care apar complicaţiile.
 ESOFAGITELE CAUSTICE
3. Faza de regresiune
Dacă nu apar complicaţii, bolnavul îşi reia treptat
alimentaţia. Pentru mulţi pacienţi este o evoluţie
înşelătoare deoarece în timp evoluează stenoza.

4. Faza de stenoză
Este faza în care se constituie strictura. Ea se produce
de regulă în primele luni, dar poate apare şi mai târziu.
 ESOFAGITELE CAUSTICE
V. Diagnosticul paraclinic.
În faza acută esofagoscopia este examenul paraclinic
capital. Ea stabileşte gradul arsurii (vezi capitolul
Anatomie Patologică) şi întinderea leziunilor, contribuind
esenţial la decizia terapeutică.
Esofagoscopia trebuie făcută, după resuscitarea iniţială,
la aproximativ 12-24 ore de la ingestia de substanţe
caustice.
Singura excepţie de la acest mod de a proceda o
constituie pacienţii la care perforaţia esofagiană sau
gastrică şi obstrucţia căilor aeriene sunt evidente.
 ESOFAGITELE CAUSTICE
VI. Complicaţii
1. Starea de şoc în faza acută
2. În faza de ameliorare caracteristice sunt complicaţiile
care apar după eliminarea escarei:
- Fistule
- Mediastinite
- Pleurezii
- Supuraţii periesofagiene
3. Tardiv constituirea stenozei.
 ESOFAGITELE CAUSTICE
VII. Tratament
1. În faza acută:
a) Resuscitarea iniţială cuprinde:
- tratamentul şocului
- antalgice
- antispastice
- antibiotice
- corticoizi
 ESOFAGITELE CAUSTICE
b) După resuscitarea iniţială tratamentul variază în funcţie de gradul de profunzime:
- Arsurile de gradul I – nu necesită o terapie agresivă. După o scurtă perioadă de
supraveghere bolnavii vor fi externaţi
- În arsurile de gradul II şi III este indicat precoce tratamentul chirurgical. Se
practică o laparotomie exploratorie în timpul căreia esofagul abdominal şi stomacul
sunt explorate, eventual biopsiate (pentru a preciza exact gradul de profunzime al
leziunii). În continuare tratamentul este diferenţiat:
- Pentru leziunile de gradul II se montează:
- Sonda esofagiană şi
- Sonda pentru jejunostomie de alimentare
Dacă există îndoieli asupra viabilităţii ţesuturilor se practică o laparotomie de
second – look la 36 ore.
Sub tratament general sonda este lăsată pe loc trei săptămâni. Apoi se
recomandă un tranzit baritat şi dacă Ba trece uşor de-a lungul sondei ea este
scoasă; dacă pasajul nu este uşor, sonda rămâne pe loc pentru înca o săptămână
după care se repetă controlul radiologic. Pacientul este dispensarizat. Se vor face
controale radiologice repetate pentru a surprinde precoce formarea stricturilor, care
vor fi supuse tratamentului dilatator.
- Leziunile de gradul III necesită de urgenţă:
- Esofagectomie şi/sau gastrectomie
- Esofagostomie
- Jejunostomie de alimentare
Reconstrucţia prin interpoziţie de colon se face după 6-8 săptămâni.
 ESOFAGITELE CAUSTICE

2. Tratamentul stricturilor:
a) Tratamentul dilatator se practică cu:
- Bujii metalice (fie anterograd prin gură, fie retrograd
printr-o gastrostomie efectuată anterior);
- Sonde pneumatice.
b) Tratamentul chirurgical (Esofagectomia) – este indicat
în stricturile refractare la toate formele de tratament dilatator. Se
practică:
- Reconstrucţia esofagiană prin:
- Interpoziţie de colon
- Tub gastric antiperistaltic
- Transpoziţia stomacului în torace.