Ce este Biblia?

“Respectul catolicilor pentru Biblie este fără margini:

acesta se manifestă în special în a sta departe de ea!”
Paul Claudel
 Scurt chestionar

- Câţi dintre voi aveţi o Biblie acasă?

- Câţi o deschideţi săptămânal? Lunar? Anual?

- Câţi aţi citit o carte de la început până la sfârşit?

- De câte ori aţi discutat spontan între voi despre Biblie?

 Biblia - generalităţi

Biblia - cea mai vândută carte,

ajungând la 30 de milioane de
exemplare pe an - poate 150 de
miliarde de exemplare în total de la
inventarea tiparului.

- Biblia nu este o carte, aşa cum crede cineva, ci este o

bibliotecă. Termenul "Biblie" vine din limba greacă de la
cuvântul “biblion” (carte), la plural “ta biblia” care înseamnă
"cărţi"
- Cărţile Sfintei Scripturi au fost scrise în epoci diferite şi în
limbi diferite de cele moderne. Au fost scrise originar în
ebraică, aramaică şi greacă. Perioada de compunere cuprinde
aproximativ 1.300 de ani.
Cine a scris Biblia?

Autorul Bibliei este Dumnezeu, dar ea a fost scrisă de oameni

 Ce oameni au scris-o?
Biblia nu este o carte trimisă prin fax
din cer sau dictată de un înger, ca în
tradiţia altor religii, ci a fost pusă în
scris de oameni, desemnaţi de
obicei cu numele de "hagiografi“.

Citind “Cuprinsul” Bibliei se poate

observa o mare diversitate între
titlurile lucrărilor. Unele desemnează
evenimente (Geneză, Exod, Faptele
apostolilor), altele personajele
despre care tratează (Cartea
Judecătorilor, a Regilor), iar altele
par a fi nume de autori (Isaia,
Ieremia, Luca, Ioan). Cine a scris
Biblia?
 Ce oameni au scris-o?
În redactarea ei sunt mai multe
straturi:

- mai întâi, cărţile au circulat oral

- unii au început să le pună în scris –

direct sau prin “secretari”

- în timp au fost făcute nenumărate

adăugiri – nu exista legea copyright-
ului
 Dumnezeu, autorul Bibliei?
- Biblia este însă o carte inspirată de Dumnezeu.
Pe parcursul paginilor sacre găsim la tot pasul
formulări precum: "Şi Dumnezeu a zis"; "Aşa
vorbeşte Domnul"; "Cuvântul Domnului a fost
adresat lui...", etc. Toate aceste formulări sunt
expresie a conştiinţei că toate paginile Bibliei
conţin cuvântul lui Dumnezeu.
“Tu m-ai sedus, Doamne, şi m-am lăsat
sedus. Ai fost mai tare decât mine şi m-
ai biruit”. (Ier 20,7)
- cărţile nu sunt dictate, ci inspirate, revelate

- Prin inspiraţie se înţelege o acţiune specială a lui Dumnezeu prin

care autorul sacru este asistat atunci când scrie, pentru a scrie
fără greşeală şi pentru a exprima gândul lui Dumnezeu. Astfel, prin
Biblie ni se descoperă adevăruri pe care mintea omenească nu le-
ar fi putut descoperi prin procesul natural al gândirii.
Conciliul Vatica II despre inspiraţie
"Ceea ce a fost revelat de Dumnezeu şi este cuprins şi expus în
Sfânta Scriptură a fost consemnat sub inspiraţia Duhului Sfânt.
Sfânta maică Biserică, pe baza credinţei primite de la apostoli,
consideră sfinte şi canonice, în totalitate, cărţile Vechiului şi Noului
Testament, cu toate părţile lor, pentru că, fiind alcătuite sub
inspiraţia Duhului Sfânt, îl au ca autor pe Dumnezeu şi au fost
încredinţate ca atare Bisericii. Pentru redactarea cărţilor sfinte,
Dumnezeu a ales oameni şi s-a slujit de ei, lăsându-le uzul
capacităţilor şi puterilor proprii, pentru ca, acţionând el însuşi în ei
şi prin ei, aceştia să scrie ca adevăraţi autori ceea ce voia el şi
numai aceea.
Întrucât tot ceea ce afirmă autorii inspiraţi sau hagiografii trebuie
considerat ca afirmat de Duhul Sfânt, trebuie afirmat despre cărţile
Scripturii că ele transmit cu certitudine, cu fidelitate şi fără eroare
adevărul pe care Dumnezeu, pentru mântuirea noastră, l-a voit
consemnat în textele sacre”.
Dei Verbum 11
Materialele folosite pentru scrierea Bibliei
- Nu există nici un manuscris autograf al scrierilor biblice. Toate au
pierit în timp, dar avem numeroase copii. Cel mai vechi manuscris al
VT datează din 895 d.C., iar pentru NT din jurul lui 350 d.C.
- piatra: De ex. tablele legii. Mai
târziu, poporul primeşte poruncă
de la Dumnezeu “să înalţe pietre
mari, să le văruiască şi să scrie pe
ele cuvintele Legii” (Dt 27,2-3)
- pielea: materialul folosit ulterior. E cazul
vestitului sul al lui Isaia descoperit la
Qumran, care are o lungime de 7,34 m.
- papirusul: trestie ce creşte pe Nil.
Măduva era tăiată în fâşii care erau puse
unele peste altele în straturi încrucişate.
Erau apoi lipite, uscate şi transformate în
“foi de scris”.
Materialele folosite pentru scrierea Bibliei

- pergamentul: numele vine de la oraşul de

origine: Pergam. Apar în sec. II d.C. Era
fabricat din piei de animale – se răzuia părul,
se albea cu cretă şi se lustruia. Putea fi scris
pe ambele părţi. Principalul material de scris
până la sfârşitul Evului Mediu.

- hârtia: este inventată în China la

începutul erei creştine, introdusă în
Europa în sec. VII, folosită pentru Biblie
abia după descoperirea tiparului.

- Biblia reprezintă primul text tipărit vreodată. E vorba de Biblia

cu 42 de rânduri tipărită în latină în jurul anului 1455 de către
Gutenberg, inventatorul tiparului.
Din câte cărţi este compusă Biblia?

- Biblia este compusă din 73 de cărţi: VT are

46, iar NT 27.
- între ele unele sunt destul de lungi, cum
este cartea profetului Isaia, care are 66 de
capitole, iar altele sunt foarte scurte, cum
este cea a profetului Abdia, care nu ajunge
să aibă capitole, ci numai 21 de versete. Cea
mai scurtă dintre toate cărţile este Scrisoarea
a treia a sfântului Ioan care are doar 15
versete.
- atunci când luăm în mână vreo Biblie protestantă, ne
surprinde faptul că lipsesc 7 cărţi, motiv pentru care sunt doar
66 de cărţi.
De ce această diferenţă?

- Biblia nu a fost scrisă ca o carte obişnuită, dintr-

o dată şi de la început până la sfârşit. Ea e o
colecţie de cărţi. Prima problemă care s-a pus: ce
cărţi introducem în această colecţie de cărţi
inspirate?

- selectarea lor a fost un proces lung, dar în timp s-au fixat

unele cărţi care erau fără îndoială de inspiraţie divină şi au fost
acceptate ca Sfinte Scripturi. Acest ansamblu de cărţi oficiale pe
care comunitatea le-a recunoscut ca inspirate şi care conţineau
învăţătura autentică noi îl numim "canon" (normă, regulă), dat
fiind faptul că reflectă regula de viaţă pentru cel care crede în el.
Cărţile care au fost refuzate au primit cu timpul numele de
"apocrife" (oculte) pentru că, având învăţătură incertă, erau
considerate de origine ocultă, obscură, neclară.
De ce această diferenţă?

Ex. Criterii de selecţie în cazul NT

- vechimea: textul trebuia să dateze din timpul

lui Isus
- apostolicitatea: textul trebuia să fie scris de
un apostol sau de un discipol de-al lor

- catolicitatea: textul trebuia să fie larg acceptat în Biserică

- ortodoxia: cel mai important criteriu – textul trebuia să fie

corect din punct de vedere doctrinar.
De ce această diferenţă?

- În primul secol al epocii creştine, evreii încă nu

definiseră lista completă a cărţilor lor, adică, nu
terminaseră Biblia. Rămânea deschisă
posibilitatea să apară noi scrieri care să
“îngroaşe” Sfintele Scripturi. Aveau pe atunci 39
de cărţi sacre.

În acelaşi timp, în perioada aceea, exista în Alexandria, oraş

egiptean de pe coasta mediteraneană, o colonie ebraică, cea
mai numeroasă din afara Palestinei, care număra mai mult de
100.000 de israeliţi care, datorită faptului că nu mai înţelegeau
ebraica, foloseau o traducere greacă foarte vestită în liturgia din
sinagogile lor. O numeau Septuaginta deoarece, conform unei
tradiţii vechi, fusese făcută, aproape în mod miraculos, de 70 de
înţelepţi.
De ce această diferenţă?
- Această versiune a Septuagintei, în afară de cele
39 de cărţi din canonul ebraic, cuprindea, în
greacă, unele texte ale căror original ebraic s-a
pierdut, precum şi alte texte noi, scrise direct în
greacă.
- Încă din cea mai îndepărtată antichitate au
existat deci două liste oficiale sau "canoane" ale
Scripturilor, puţin diferite: cel palestinian şi cel
alexandrin.
- Primii creştini, care l-au auzit pe Isus spunând că el nu a venit
să abolească Vechiul Testament, ci să-l împlinească, au
recunoscut ca parte a Bibliei lor cărţile pe care le foloseau evreii.
Însă se aflau în dificultate: trebuiau să folosească acel canon
scurt din Palestina sau canonul lung din Alexandria? Întrucât în
marea lor majoritate erau vorbitori de limbă greacă, au ales
varianta mai lungă.
De ce această diferenţă?

- Atunci când Martin Luther a iniţiat schisma

protestantă în anul 1517 şi s-a despărţit de
Biserica Catolică, între schimbările pe care
le-a introdus pentru noua sa Biserică a fost
aceea de a se întoarce la canonul scurt,
contrar tradiţiei de cincisprezece secole pe
care Biserica o respecta.

- În faţa acestei situaţii, episcopii din toată lumea s-au adunat în

vestitul Conciliu din Trento. În ziua de 8 aprilie 1546 a fost fixat
definitiv canonul Scripturilor în 46 de cărţi pentru Vechiul
Testament, adică au fost incluse în mod clar cele 7 cărţi
refuzate de protestanţi.
Cum se citează Biblia?

- Biblia este compusă din sute de pagini, şi totuşi este foarte

uşor de găsit în ea, repede şi cu precizie, o frază sau un
cuvânt oarecare, graţie faptului că este împărţită în capitole
şi versete, folosite pentru a o cita.

- Atunci când autorii au compus operele care vor face parte

apoi din Biblie, nu le-au împărţit aşa. Ei au lăsat doar să
treacă peniţa pe deasupra hârtiei, sub inspiraţia Duhului
Sfânt şi au compus textul lor de la prima până la ultima
pagină. În vechime cărţile erau un lung text continuu.

- Prima tentativă de împărţire a Bibliei a avem în cadrul

liturgic: evreii şi creştinii citeau textele sacre la liturghie, şi,
pentru a o face mai uşor, au încept să împartă textelepe
secţiuni de lecturi săptămânale.
Cum se citează Biblia?

- Meritul de a întreprinde împărţirea întregii Biblii în capitole,

aşa cum o avem actualmente, trebuie atribuit lui Ştefan
Langton, viitor arhiepiscop de Canterbury (Anglia). În anul
1220, înainte de a fi consacrat episcop, în timp ce era
profesor la Sorbona din Paris, a decis să creeze o împărţire
în capitole mai mult sau mai puţin egale.

- Astăzi, ştim că Biblia că are 1328 de capitole, 40.030 de

versete, 773.692 de cuvinte în textul original, 3.566.480 de litere,
iar cuvântul Jahveh, numele sacru al lui Dumnezeu, apare de
6.855 de ori.
 Cum se citează Biblia?

Eccleziastul 1,4

Numele cărţii

Capitolul

Versetul