Sunteți pe pagina 1din 25

Standardizarea ratelor

 Comparad populatii pe baza de rate brute, acestea au distributii


diferite a caracteristicilor personale si rata variaza in functie de
aceste variabile , ele pot deveni factori de confuzie.

 Metodele controlarii distributiei diferite a caracteristicilor in doua


populatii , pentru a le compara sunt:
 Compararea ratelor specifice
 Standardizarea
 Compararea ratelor specifice este mai precisa fata de ratele brute,
dar necesita un numar mare de comparatii

 metodele de standardizare sunt


 directa
 indirecta
Mortalitatea standardizată

 – utilizată pentru a compara populaţii, luând în


considerare diferenţele care ar putea influenţa
rezultatul (vârstă, gen , rasă).
 practic standardizarea inlatura efectul unui factor de confuzie dupa
care a fost facuta standardizarea.
 Ambele folosec media ponderata a ratelor specifice
 Se pot utiliza atat pentru rate de mortalitate cat si pentru cele de incidenta si
prevalenta

 Diferenta dintre cele doua metode fiind :


 sursa utilizata pentru rate
 ponderea populatiei
Metoda directă necesită:
 Ratele specifice pe grupe de vârstă ale populaţiilor de
comparat

 Structura pe grupe de vârstă a unei populaţii standard

 Rezultatul se exprimă ca rată standardizată pe vârstă a


mortalităţii
 Rst=Nd/Npsx10°
 Nd- numarul de decese asteptate daca structura populatiei
ar fi identica cu a celei standard
 Nps - numarul standard

 Rata standardizata dupa varsta:


 Populatia A:R(varsta )A= 60.500/2.000.000x100=3,03%
 Populatia B:R(varsta )B=121.000/2.000.000x100=6,05%
 Daca structura dupa varsta a populatiei ar fi fost aceeasi
rata de mortalitate in populatia A ar fi fost de 3,03% iar in
populatia B de 6,05%
Utilitate
 Standardizarea este usor de efectuat

 Ratele ajustate inlatura efectul structurii diferite a populatiei


ceea ce permite comparatii valide
 intre doua sau mai multe populatii
 intre aceeasi populatie dar la momente diferite de timp

 Ratele standardizate prin metoda directa pot fi comparate


intre ele precum si cu rata bruta a populatiei standard
Standardizarea indirecta

 Se calculează în epidemiologia ocupaţională, se aplica


in studiile de cohorta retrospective ,şi reprezintă o măsură
a cauzalităţii

 se urmareste sa se stabileasca daca numarul de cazuri sau


decese observate in populatia studiata este mai mare decat in
cea standard
Metoda indirectă (raportul de mortalitate
standardizată - RMS) necesită:

 Structura pe grupe de vârstă în populaţia de comparat


 Numărul total de cazuri în populaţia de comparat
 Ratele specifice pe grupe de vârstă ale populaţiei standard

 Rezultatul se exprimă ca RMS


 RMS= Decese observate/ Decese aşteptate ×100
 RMS>100-exces al deceselor in pop analizata
 RMS<100-s-au inregistrat mai putine decese decat a fost asteptat sa
apara
 Standardizarea indirecta nu este adecvata daca incercam
sa comparam mai multe rate standardizate( ex. Grupuri
care au nivele diferite ale unei expuneri)
RMP- raportul mortalitatii proportionale

 RMP=Pe/Psx100
 Pe=proportia de decese de o anumita cauza la expusi
 Ps= proportia de decese de o anumita cauza in populatia de comparatie

 Se utilizeaza pentru evaluarea impactului unei boli dupa o expunere.

 Se foloseste cand dispunem de numarul si cauza de deces in grupul


expus dar nu cunoastem structura populatiei din care acestia provin.

 Proportia de decese de o anumita cauza din grupul expus se compara


cu proportia corespunzatoare din grupul fara expunere.
 RMP- este o estimare care este standardizata pentru a controla
efectul potentialilor factori de confuzie

 Poate evidentia un exces de evenimente in populatia


particulara fata de populatia generala, astfel justificandu-se
evaluari in detaliu pe baza ratelor specifice.

S-ar putea să vă placă și