CANCERUL

2017-2018
 CANCERUL
• Cancerul cunoscut sub denumirea științifică de tumoare malignă
sau neoplasm malign, este un grup de boli ce implică dezvoltarea
anormală a celulelor cu potențial de a invada sau a se răspândi în
alte părți ale corpului.

• Nu toate tumorile sunt canceroase; tumorile benigne nu se

răspândesc la alte organe. Posibile semne și simptome includ,
printre altele: un nodul nou apărut, sângerări anormale, tuse
prelungită, pierdere în greutate fără explicație și modificări
ale scaunelor.

• În timp ce aceste simptome pot indica existența cancerului, acestea

pot apărea și datorită altor probleme. Există peste 100 de tipuri
diferite ce cancer care afectează corpul uman.
Cele mai frecvente tipuri de cancer la
femei
• Particularitatile fizionomice ale femeilor le expun la
anumite forme de cancer, asa cum sunt cancerul de col
uterin, cancerul mamar sau cancerul ovarian. Cu toate
acestea, boala se poate localiza si la nivelul altor organe,
din cauza predispozitiei genetice sau a stilului de viata.
Cancerul este un adversar ce afecteaza semnificativ viata
celor bolnavi.

• Diagnosticarea precoce devine esentiala pentru vindecare,

iar consilierea permanenta a pacientilor face parte din
sprijinul medical obligatoriu pana la tratarea bolii, dar si
dupa aceea, in faza de monitorizare. In randurile ce
urmeaza, explicam mecanismul celor mai frecvente tipuri
de cancere cu care se pot confrunta femeile. Totodata, si
care sunt caile de preventie, precum si tratamentul
adecvat.
 Cancerul mamar

• In Romania, cancerul mamar este pe primul loc atat in

ceea ce priveste incidenta, cat si mortalitatea, din
cauza lipsei de informare si preventie. Din pacate,
aproximativ 80% dintre cazurile de cancer la san sunt
depistate in stadii avansate, cand prognosticul este
rezervat. De aceea, preventia si testele periodice joaca
un rol esential in vindecarea cancerului de san. Planul
de Preventie al femeilor trebuie sa includa necesitatea
observarii constante a sanilor, de la autopalparea
periodica la ecografia mamara. Cea din urma trebuie
realizata la fiecare 3 ani de femeile cu varsta intre 20 si
30 de ani, care nu prezinta risc crescut, si o data pe an
de femeile de peste 40 de ani.
• In plus, tehnologia asigura in prezent si in
Romania metode moderne si neinvazive de
depistare a cancerului de san, prin examen
citologic al secretiei mamare, pentru depistarea
precoce a anomaliilor celulare premaligne sau
maligne (Test Papanicolau HALO). Cancerul
mamar poate fi mostenit pe cale genetica in 10-
15% dintre cazuri. In aceste conditii, preventia
prin screening periodic este esentiala. O veste
buna este aceea ca acest tip de cancer are printre
cele mai mari rate de vindecare daca este
depistat in faza incipienta.
Cancerul de col uterin

• Potrivit studiilor de specialitate, Romania este „lider” si in

topul tarilor europene in ceea ce priveste decesul in urma
diagnosticarii cu cancer de col uterin, al doilea ca incidenta
dupa cel de san. Este o afectiune maligna a colului uterin, ce
se dezvolta in timp, cel mai adesea in urma infectiei cu virusul
HPV. Atunci cand simptomele sunt prezente, acestea pot
include sangerari sau scurgeri vaginale anormale, dureri
pelvine sau usturime la urinare. De cele mai multe ori insa,
boala progreseaza tacut, fara simptome vizibile, ceea ce face
dificila diagnosticarea din timp sau identificarea riscului daca
femeia nu urmeaza un program de screening periodic. Testul
Babes-Papanicolau este principalul instrument de depistare ce
poate preveni aparitia si avansarea bolii. Tratamentul poate
include interventii chirurgicale, radioterapie sau
chimioterapie, in functie de fiecare caz in parte.
Cancerul ovarian

• Este printre cele mai cinice forme de cancer, deoarece nu

poate fi prevenit. De regula, este diagnosticat in stadii
avansate, ceea ce determina o rata de supravietuire foarte
mica. Exista o serie de cauze care pot fi implicate in aparitia
bolii, precum: prima menstruatie inainte de varsta de 12
ani sau a menopauzei dupa 50 de ani, factori genetici sau
hormonali, obezitatea sau endometrioza. Desi cancerul
ovarian nu poate fi prevenit, riscul aparitiei poate fi
diminuat prin administrarea pilulelor contraceptive
combinate (care contin estrogen si progesteron) pe o
perioada de minimum 5 ani. Recomandam pacientelor
intocmirea unui Plan de Preventie personalizat cu directii
concrete care sa includa investigatii potrivite fiecarei femei.
Cancerul colorectal

• Acest diagnostic denumeste o afectiune tumorala a

intestinului gros, reprezentata printr-o inmultire a
celulelor, ce determina aparitia unor polipi colonici
care pot duce, in timp, la cancer. Adesea, acesti polipi
pot fi de dimensiuni reduse.
• Simptomele precum aparitia sangelui in scaun, durerile
acute, scaunele neobisnuite, tulburarile digestive si de
tranzit sau senzatia de defecare incompleta pot indica
prezenta afectiunii. Riscul aparitiei este crescut in cazul
persoanelor cu istoric al bolii in familie, al persoanelor
supraponderale, sedentare, cu un regim alimentar
dezechilibrat, al celor care consuma alcool in exces sau
care sufera de tabagism.
Cancerul de piele

• Toate tipurile de cancer de piele sunt de origine maligna, iar cel mai
grav dintre acestea, melanomul, este responsabil de cele mai multe
dintre decese. La femei, zonele cele mai frecvente in care poate
aparea sunt bratele si picioarele, dar si in palma, intre degete sau
sub degetele de la picioare, precum si in zona genitala. Este cauzat,
de regula, de expunerea prelungita la soare la ore nepotrivite sau
de frecventarea solariului, dar si de un istoric de arsuri, mai ales din
perioada copilariei sau pe fond genetic.
• Initial, cancerul de piele isi face simtita prezenta prin modificari la
nivelul pielii si, abia in stadiul metastazic, afecteaza si alte organe.
De aceea, este importanta identificarea la timp a cancerului de
piele, chiar si atunci cand simptomele nu se manifesta la scara larga.
Tratamentul poate fi chirurgical (excizie), criocauterizare (prin
crioterapie) sau in creme si geluri speciale sau laser (terapie
fotodinamica). Totodata, trebuie tratate si complicatiile sau
metastazele, acolo unde este cazul.
 Cancerul de san - factori de risc, analize si
diagnostic, tratament
• Cancerul mamar este o afectiune in care
celulele canceroase (sau maligne) se dezvolta
necontrolat la nivelul tesutului sanului (de
regula in ducte - tuburile care transporta
laptele catre mamelon - sau in lobuli -
glandele care produc laptele). Este cel mai
frecvent tip de cancer intalnit la femei si
principala cauza de deces.
Tipuri de cancer mamar

• De cele mai multe ori, cancerul mamar este clasificat in

doua tipuri: neinvazive si invazive.
Cancerul mamar neinvaziv sau carnerul de carcinom
in situ este localizat in ductele sanului. Nu se poate
depista la palparea sanului, ci la o mamografie.
Cancerul mamar invaziv se extinde si in afara
sanului. Cea mai comuna forma de cancer mamar este
cancerul mamar ductal invaziv, care se dezvolta la
nivelul celulelor de la nivelul ductelor.
• Alte tipuri de cancer mamar includ cancerul mamar
lobular invaziv, cancerul mamar inflamator si Boala
Paget a sanului. Din nefericire, cancerul mamar invaziv
se poate raspandi la alte regiuni ale corpului
 Cauze si factori de risc in cancerul de san

• O cauza exacta a aparitiei acestui tip de cancer

nu se cunoaste.

• Studiile arata ca varsta inaintata si hormonii

feminini au un rol important in aparitia acestui
tip de cancer. Este frecvent intalnit la femeile
trecute de 50 de ani.
 Factori de risc
• Este greu de spus de ce unele femei pot dezvolta cancer de san si
altele nu. Exista factori de risc pe care ii poti schimba, dar si unii in
fata carora nu poti face nimic.

• Varsta – 8 din 10 femei pot face cancer mamar dupa implinirea

varstei de 50 de ani.

• Istoricul din familie – daca exista cazuri semnalate in familie, rudele

de grad unu si doi, riscul de a dezvolta acest tip de cancer este
foarte mare.

• Nodul sau diagnostic precedent de cancer mamar – daca in trecut

ati avut cancer mamar sau modificari de celule canceroase
neinvazive la nivelul ductelor mamare ori anumite tipuri de noduli
pot creste riscul de a dezvolta cancer.
• Densitatea sanilor – femeile care au un tesut
mamar mai dens pot avea risc mai mare de a
dezvolta aceasta boala.
• Prima menstruatia la o varsta precoce (mai mica
de 12 ani)
• Radioterapia la nivelul sanilor sau toracelui
• Tratamente cu estrogen
• Varsta inaintata la nasterea primului copil
• Supraponderabilitate si obezitatea
• Dieta bogata in grasimi
• Consumul bauturilor alcoolice
 Simptomele cancerului de san

• Cel mai frecvent simptom este depistarea

unui nodul nedureros la nivelul sanului sau
axilei.
• Alte simptome sunt modificari ale formei si
marimii sanului, modificarea pielii de pe sani
(pata de culoare sau cute), scurgeri la nivelul
mameloanelor, modificari ale mameloanelor
(fie ca vorbim de retractii, fie de inversii),
aparitia crustelor la nivelul mamelonului etc.
Autoexaminarea sanilor

• Fiecare femeie trebuie sa fie constienta de importanta

autoexaminarii sanilor, o modalitate importanta pentru
a depista boala intr-o faza incipienta. Autoexaminarea
sanilor trebuie sa faca parte din rutina
saptamanala. Cu cat va examinati mai corect, cu atat
veti ajunge sa va cunoasteti mai bine corpul si veti
depista imediat orice modificare aparuta la nivelul
sanilor si axilelor.
Examinati-va dupa perioadele de ciclu menstrual,
atunci cand sanii sunt mai putin durerosi si mai putin
sensibili la atingere. Daca simtiti un nodul de
consistenta tare sau cu textura unei gramezi de nisip,
mergeti la medic pentru un consult de specialitate.
 Investigatii radioimagistice si de laborator

Dupa examinarea sanilor, medicul specialist va poate cere

sa faceti una sau mai multe teste si proceduri dupa cum
urmeaza:

• Mamografia – Dupa implinirea varstei de 40 de ani,

mergeti anual sau o data la doi ani pentru aceasta explorare
radiologica a sanilor

• Ecografia – Femeile sub 40 de ani au sani cu o densitate

mai mare, de aceea mamografia nu este relevanta in
stabilirea diagnosticului. O ecografie va arata orice nodul
sau anomalie prezente.
• Biopsia – Recoltarea unei probe de tesut mamar si
testarea ei in laborator pentru a vedea daca certifica
existenta celulelor canceroase sau nu. Se mai poate face o
biopsie la nivelul ganglionilor limfatici de la nivelul axilelor
pentru a vedea daca au fost sau nu afectati. Tot in categoria
biopsiei intra si: 1) aspiratia cu acul – care poate testa o
proba din celulele mamare pentru depistarea cancerului,
dar si pentru a drena un chist benign; 2) punctia – se
recolteaza o proba de tesut din nodulul mamar; 3) biopsia
asistata de vacuum

• Tomografia computerizata

Alte teste comune de laborator includ hemoleucograma si

analizele biochimice sangvine (cum ar fi transaminazele),
analiza markerilor tumorali CA 15-3 si CEA.
 Diagnosticul de cancer de san

Cu cat este depistat mai devreme, cu atat cancerul mamar

poate fi tratat mai usor si cu rezultate mai bune.

Diagnosticul cancerului de san implica trei etape:

• - examinarea clinica (consultul medical)
• - examinarea radiologica (din cele mentionate anterior)
• - examinarea histopatologica (biopsia)
• Prima si cea mai comuna metoda de depistare a cancerului
mamar este autoexaminarea si prezentarea imediata la
medic odata ce ai constatat aparitia unui nodul sau a unor
formatiuni anormale. Daca sunt suspiciuni de cancer
mamar, se vor face urmatoarele teste: ecografia mamara,
mamografie (dupa 40 de ani), RMN, biopsie mamara.
• Ce inseamna stadiul cancerului?

• Combinatia intre dimensiunea tumorii si

invadarea tesuturilor invecinate, implicarea
tesuturilor invecinate, a ganglionilor limfatici si
metastaza duce la clasificarea formei de
cancer intr-unul din stadii. In functie de acest
stadiu medicii evalueaza riscurile si stabilesc
tratamentul pacientului. Cu cat stadiul este
mai mic, cancerul este mai putin avansat si
sansele de vindecare sunt mai mari.
 Conduita terapeutica in cancerul de san

• Tratamentul cancerului de san include interventia chirurgicala care poate

fi mastectomie (sau extirparea sanului), extirparea nodulilor mamari cu
pastrarea sanului. Alte tratamente sunt radioterapia, chimioterapia,
terapia hormonala.

Tratamentul combina, de obicei, metode de interventie care:

• - actioneaza asupra cancerului la nivel local (precum chirurgia si

radioterapia)
• - actioneaza asupra celulelor canceroase din tot corpul, prin intermediul
terapiilor sistemice (precum chimioterapia, terapia hormonala, etc)

Terapiile specifice tratarii cancerului au beneficii, riscuri si contraindicatii

specifice, iar medicul oncolog va stabili cele mai bune optiuni.
 Evolutie, Complicatii, Profilaxie
Controalele regulate la medicul oncolog, chirurg ori la
medicul de familie sunt obligatorii dupa oricare dintre
formele de tratament efectuat.

• In primii trei ani dupa diagnosticare, pacienta va merge la

control la fiecare 3-6 luni, iar in urmatorii doi ani va merge
de doua ori pe an, urmand ca dupa trecerea celor 5 ani de
la diagnostic, vizita la medic sa fie facuta o data pe an.
Pentru mai multa siguranta, pentru a fi siguri ca nu a mai
ramas nici o celula canceroasa in organism, chiar daca este
extirpata toata zona afectata, este bine ca tratamentul sa
cuprinda chiar si o combinatie intre radioterapie,
chimioterapie si terapie hormonala.
Extirparea ambilor sani reduce riscul de cancer de san la
aproximativ 90% dintre femeile care au un istoric in familie.
 Recomandari medicale

• Depistat în stadii incipiente, cancerul de san

poate fi vindecat in procent foarte mare.

• Este bine sa evitati sa luati in greutate.

Obezitatea creste riscul de cancer mamar, mai
ales dupa instalarea menopauzei. Consumati
legume si fructe, cereale integrale si renuntati,
pe cat posibil, la grasimi si bauturi
carbogazoase. Consumati alcool cu moderatie,
renuntati la fumat, faceti miscare in fiecare zi.
 Rolul nursei in ingrijirea pacientelor cu cancer
mamar
• EVALUARE
Anameza include o evaluare a reactiilor pacientilor la
diagnostic si capacitatea de a face fata situatiei.

Intrebari potrivite:
1. Cum raspunde pacientul la dignostic?
2. Ce mod de a face fata trebuie sa gaseasca sa fie mai util?
3. Ce suport emotional sau psihologic are? si-l foloseste?
4. Are un partener, membru de familie sau prieten care este
disponibil sa o asiste la alegerea tratamentului?
5. Care este cel mai important domeniu de informatii de care
ea are nevoie?
6. Daca pacienta a simtit tulburare sau neliniste?
 Diagnostic de nursing
Diagnostic de nursing preoperator

• Se bazeaza pe anamneza sau alte opinii informative, diagnosticul de

nursing se bazeaza pe urmatoarele obiective:

- Deficit de cunostinte despre cancerul de san si tratamentul

Ales;
- Anxietate legata de diagnosticul de cancer;
- Frica legata de tratamentul specific, schimbarea imaginii de sine ori
o posibila moarte;
- Riscul pentru ineficacitatea de a face fata(individual sau familiar)
legat de diagnosticul de cancer de san si asociat cu tratamentul
Ales;
- Decizia de a se opune lagata de tratamentul ales
 Diagnostic de nursing postoperator

• Se bazeaza pe anamneza sau alte opinii informative, diagnosticul de

nursing se bazeaza pe urmatoarele obiective:

- Durere acuta legata de actul chirurgical;

- Plaga (deteriorarea integritatii pielii) datorata actului chirurgical;
- Riscul pentru infectie legat de plaga chirurgicala si prezenta tubului
de dren;
- Alterarea imaginii de sine legata de pierderea sau alterarea sanului
dupa interventia chirurgicala;
- Risc pentru scaderea adaptarii legata de diagnosticul de cancer,
tratament chirurgical, frica de moarte;
- Deficit de autoingrijire legata de imobilitatea partiala a membrului
superior din partea operata;
- Tulburari de perceptie senzoriala legata de senzatia in bratul
afectat, sau peretele toracic;
- Risc pentru disfunctie sexuala legata de pierderea unei parti a
corpului, schimbarea propriei imagini si frica pentru raspunsul
partenerului;
- Deficit de cunostinte:exercitii cu bratul pentru redobandirea
mobilitatii membrului superior afectat;
- Deficit de cunostinte: ingrijirea mainii si bratului dupa
limfadenectomie axilara.

Potentiale complicatii:

Bazata pe culegerea de informatii, complicatiile potentiale pot fi:

1. Limfedemul
2. Hematomul
3. Infectia
 PLANIFICARE OBIECTIVE

• Obiectivul major pentru pacient este cresterea

cunostintelor despre boala si tratament,
reducerea pre si postoperatorie a fricii,
anxietatii si stresului emotional, imbunatatirea
aptitudinii de a lua decizii, managementul
durerii, mentinerea integritatii pielii,
imbunatatirea conceptului de sine,
imbunatatirea functiei sexuale si lipsa
complicatiilor.
 INTERVENTIILE DE NURSING PREOPERATORII

Explicarea cancerului de san si tratamenul ales

• Pacienta confruntata cu diagnosticul de cancer de san reactioneaza

cu frica ,spaima si anxietate.Avand in vedere in mod curent reactia
emotionala la diagnostic, pacientul are nevoie de timp pentru a
asimila semnifucatia diagnosticului si alte informatii care o vor ajuta
sa evalueze tratamentul ales.

• Rolul asistentei in ingrijirea pacientelor cu diagnosticul de cancer de

san consta in o buna informare despre tratamentul actual si
competenta de a discuta despre acesta cu pacienta.Asistenta
trebuie sa fie constienta despre informatiile pe care sa le dea
pacintei
• Asistenta discuta cu pacienta medicatia,
durata tratamentului, gestionarea efectelor
secundare ,posibile reactii dupa tratament,
scopul tratamentului.

• Informatii despre actul chirurgical, despre

localizarea si diametrul tumorii, tratamentul
postoperator necesitand radioterapie si
chimioterapie sunt date personale de care
pacientul are nevoie sa-si formeze decizia.
 INGRIJIRILE POSTOPERATORII

• Pacientul se intoarce in salon dupa ce functiile vitale revin la normal

si nu prezinta complicatii. La revenirea bolnavei ingrijirea este
directionata spre mentinerea stabilitatii fiziologice si a confortului.
Datele legate de functiile vitale sunt notate in foaia de temperatura.

• Urmarirea pansamentului si a tuburilor de drenaj da informatii

in legatura cu o eventuala sangerare postoperatorie. Dupa
mastectomia radicala modificata se pun de obicei doua tuburi de
dren, fixate ²declin², fiindu-le atasate o punga colectoare. Astfel se
exercita o suctiune blinda, prin care se evacueaza lichidul
limfohematic, fapt care favorizeaza vindecarea.

• Odata cu aprecierea functiilor vitale , se controleaza cantitatea si

aspectul lichidului drenat. Supravegherea tuburilor si anexelor este
importanta pentru a evita tractiunile asupra acestora, tractiuni care
sunt dureroase si pot duce la suprimarea lor accidentala.
• Masurile de confort imediat postoperator constau in a
ajuta pacienta sa-si gaseasca o pozitie comoda prin decubit
dorsal sau lateral (pe partea neoperata) cu bratul (de pe
partea operata) sprijinit pe o perna.

• Alte masuri importante pentru asigurarea confortului sunt

reprezentate de masajul planului dorsal si medicatia
antialgica si barbiturica. Dupa M.R.M. timpul de spitalizare
este scurt si de obicei nu este complicata.

• Mobilizarea si alimentatia normala se reiau a doua zi dupa

operatie.Intimp ce pacienta este in pozitie ortostatica ,
bratul de pe partea afectata poate sa aiba nevoie de sprijin
(la inceput) dar treptat poate fi lasat sa atarne pe linga corp
in timp ce pacienta se plimba.
• Pacienta v-a fii externata indata ce se misca liber,
cu usurinta, se alimenteaza bine si i sa indepartat
drenajul, fara sa existe semne de inflamatie sau
infectie a plagii, i s-a indepartat drenajul, fara sa
existe semne de inflamatie sau infectie a plagii.

• Pacienta care a suferit operatia de mastectomie ,

poate fi lasata acasa, daca nu are alte debilitati
fizice. De obicei ea este capabila sa actioneze
singura fara dificultate, fara sprijin.
 EDUCATIA PACIENTEI SI FAMILIEI
Planul de educare a pacientei dupa operatie cuprinde:

- masuri de corectare a imaginii de sine in sus pozitiv.

- sfaturi pentru ameliorarea relatiilor interpersonale.
- exercitii pentru recastigarea intregii game de miscare.
- masuri de prevenire a infectiei plagii.
- masuri de a evita ranirea, infectia si inflamatia de mai tarziu a bratului afectat.

• Pacientele care au urmat rezectia chirurgicala a tumorii au nevoie de informatie in

legatura cu ingrijirea plagii.

• La externare toate pacientele sunt instruite sa noteze si sa raporteze aparitia

oricarui simptom sau orice modificare a vechilor simptome cum sunt: durerea ,
modificari ale functiilor motorii sau senzoriale , greata, varsatura, diareea,
constipatia , febra sau frisoanele.Deoarece nutritia este o preocupare majora
pentru pacientele cu cancer, ele sunt informate asupra importantei unei
alimentatii echilibrate.
• La externare asistenta medicala se foloseste de ocazie pentru a explica
cum trebuie ingrijita cicatricea.

• Pentru a preveni iritatia , bolnava poate purta in continuare un pansament

usor. Nu este recomandata folosirea lotiunilor si unguentelor la acest nivel
, iar utilizarea deodorantelor la nivelul axilei de partea afectata trebuie
amanata pana la vindecarea completa a plagii. Cu toate ca edemul si
roseata cicatricii reprezinta un fenomen normal in primele saptamani
postoperator, fenomenele celsiene pericicatriceale arata o infectie si
trebuie anuntat chirurgul.

• Inainte de externare asistenta medicala trebuie sa ceara unui membru al

familiei sa aduca bolnavei, spre proba ,un sutien care sa nu fie strimt, sa
nu aiba intarituri si in care sa fie plasata o proteza de bumbac sau fibre
poliesterice , proteza este furnizata de spital sau de firme specializate.
Aceasta proteza este purtata in general pana cand plaga se vindeca
complet si medicul aproba aplicarea unei proteze mai sofisticate, de obicei
la peste 6-8 saptamani de la externare.
• Trebuie subliniat faptul ca abductia si intinderea
membrului superior trebuie facute pana la nivelul la
care apare durerea. Niciodata nu trebuie fortata
miscarea dincolo de punctul de aparitia dureri. Daca se
are in vedere o operatie de reconstructie , chirurgul
trebuie sa indice care miscari trebuie limitate si
contraindicatiile in perspectiva viitoarei operatii.

• Pacientei trebuie sa i se dea informatiile necesare

pentru a evita infectiile si edemul secundar la nivelul
membrului superior de pe partea afectata.

• Pacienta trebuie sa evite masurarea tensiunii arteriale,

recoltarile de sange si tratamentele injectabile la
nivelul membrului superior pe partea mastectomiei.
 COUNSELLING

• Actual se considdera ca in oncologie, ca de altfel si in alte

specialitati medicale, informarea adecvata a pacientului
constituie un aspect esential, susceptibil de a avea
repercursiuni in multiple planuri. In domeniul oncologic
studiile au aratat ca majoritatea pacientilor asteapta o
informare completa , dar exista si posibilitatea ca aceasta
dorinta sa fie ambigua sau chiar absenta. Ca un principiu
fundamental, adevarul trebuie respectat intodeauna, dar
modalitatile si etapizarea comunicarii lui necesita o
adaptare la profilul psihologic al pacientului.

• Informarea adecvata influenteaza semnicativ

consimtamantul pentru efectuarea unor proceduri
diagnostice si terapeutice.
• In raport cu principalele abordari terapeutice ale cancerului
mamar, procesul de informare , implica unele
particularitati ,dupa cum urmeaza : mamectomia, RT, CT.

• MAMECTOMIA - s-a subliniat faptul ca in plan cognitiv ,

idea amputarii de san , cu precadere la pacientele mai
tinere, poate avea un impact psihologic deosebit si impune
totodata si o reconsiderare a imagini corporale feminine.

• Principala modalitate de asistenta psihologica este

reprezentata de informarea adecvata , respectiv descrierea
principalelor etepe operatorii, a salii de operatie si a
aparaturii, durata aproximativa a operatiei .Se apreciaza ca
informarea adecvata genereaza un sentiment de control
personal asupra situatiei.
• Deasemenea asistenta medicala trebuie sa se implice in
educatia pacientuluiin ceea ce priveste boala , tratamentul,
tehnici de controlare a durerii, liniste sufleteasca, printr-o
prezenta continua.

• Asistenta trebuie sa fie tot timpul la curent cu cele mai noi

tehnici care apar in ingrijirea acestor paciente. Asistenta v-
a lucra si v-a colabora cu toti membri echipei de ingrijire
inclusiv cu pacienti pentru o cat mai buna ingrijire pshica.

• Suportul psihologic incepe intr-o relatie strinsa care trebuie

sa se stabileasca intre asistenta - pacient si familie bazata
pe adevar.

• Asistentele trebuie sa se apropie de pacient si de familie,

de problemele lor intr-un mod cat mai natural
 Instruirea acestor asistente are urmatoarele
obiective:

1) Sa inteleaga relatiile psihologice ale pacientei.

2) Sa inteleaga dinamica familiei .
3) Sa adapteze interventiile psihoterapeutice
individual sau la nivel de grup.
4) Sa adopte o atitudine optimista in relatiile cu
pacienta.
5) Sa continue psihoterapia atat timp cat pacienta
are nevoie impreuna cu celelalte obligatii
profesionale.
 Trebuie acceptate urmatoarele recomandari pentru a veni in
intimpinarea nevoilor individuale:

- Sa o asiste pe pacienta in intelegerea si acceptarea propriului eu, a

planurilor si scopurilor, din cauza evolutiei ultrioare.
- Sa o ajute sa se concentreze asupra aspectelor calitative ale vietii.
- Sa o educe cat mai mult posibil astfel incit sa simta ca are situatia sub
control si-si poate mentine autonomia .
- sa accentueze ceea ce pacienta poate face in opozitie cu ceea ce nu poate
controla.
- Sa-i acorde pacientei informatii de supravietuire pe termen lung, sa-i
explice ca neoplasmul mamar nu este in mod necesar fatal.
- Sa o incurajeze pe pacienta sa-si impartaseasca experienta altor persoane in
aceeasi situatie pentru a minimaliza izolarea, singuratatea, frica de extindere
a bolii prin metastaze si problemele asociate.
- Sa o ajute sa faca fata efectelor multiple ale bolii si sa-i respecti opiniile.
• Ingrijirea pre si postoperatorie trebuie sa
urmeze principii tehnici bine definite dar
adaptate fiecarui pacient in parte.

• Complicatiile postoperatorii trebuie tratate

imediat si agresiv si nu se v-a intrerupe sub
nici o forma tratamentul . Acestea necesita
efort , perseverenta si un NURSING metodic.
• Prin implicarea pacientelor in planul de ingrijire
acestea se vor simti mai autonomi si capabili sa
coopereze. Pacienta trebuie informata ca la ora
actuala exista metode care permit reconstituirea
sanului chiar in timpul interventiei.

• Procesul informarii pacientelor are un rol major,

fiind modulat atat de tipul secventei clinice, dar si
de marile metode terapeutice respectiv
mamectomia, radioterapia, chimioterapia, care
implica unele particularitati ale procesului de
informare.
 REINSERTIA PSIHOSOCIALA

• Asistenta medicala trebuie sa ia la cunostinta grijile si

temerile pacientelor si sa asigure bolnavele de posibilitatea
unui raspuns bun la tratament (daca acest lucru este de
asteptat).

• Ingrijorarile pacientelor in legatura cu propriul aspect fizic

postoperator reprezinta un lucru obisnuit si sunt adesea o
amenintare a imaginii de sine ca femeie. Dupa o M.R.M.
orice femeie poate avea beneficii de pe urma unor
explicatii in legatura cu aspectul fizic rezultat postoperator
care este mult mai putin terifiant decit cel imaginat de
bolnava. Peretele toracic este destul de neted , are o incizie
orizontala sterno-axilara.
• Cicatricea poate fi la inceput rosie si denivelata dar
aceste caracteristici diminueaza in primele luni. Dupa
aceste explicatii , asistenta medicala incurajeaza femeia
sa-si priveasca cicatricea inainte de externare si se
ofera sa o asiste cand o va face. Mare parte din
imaginea de sine a unei persoane este reflectarea
modului in care cei din jur percep persoana respectiva
.De aceea reactia familiei si a partenerului la aspectul
postoperator v-a fi cruciala pentru imaginea de sine a
pacientei. Anturajul pacientei poate sa aiba nevoie de
sprijinul asistentei. El poate avea indoieli in legatura cu
posibilitatea de a accepta modificarile survenite la
pacienta si poate avea nevoie de un confident obiectiv
(mai putin implicat emotional) cu care sa discute
despre aceste sentimente. Membrii anturajului pot
avea nevoie de ajutor in comunicarea simtamintelor
lor, negative sau pozitive , cu persoana iubita.
• Includerea anturajului in programele de
instruire poate sa ajute recuperarea pacientei.
Ingrijorarile de ordin sexual trebuiesc
discutate inainte de externare. Pacienta poate
sa se simta jenata de abordarea unui astfel de
subiect , deci asistenta medicala trebuie sa fie
sensibila la posibilele ingrijorari ale pacientei
si sa fie ea prima care abordeaza subiectul.
Pentru femeile fertile problemele legate de o
eventuala sarcina pot reprezenta o grija
suplimentara.