TEMA 1:

“PATOLOGIA REGIUNII CAPULUI”

1.1. Afecţiunile ţesuturilor moi din regiunea capului.
1.2. Fractura osoaselor din regiunea capului.
1.3. Cenuroza cerebrală.
BIBLIOGRAFIA:
• DonicaGheorghe, Moldovanov Maria.
Chirurgiaoperatoere veterinară. Centrul Editoral al
UASM, Chişinău 2004, 287p. ISBN 9975-946-90-9.

• DonicaGheorghe, MusteAurel. Chirurgie veterinară

specială. Chişinău: „Print-Caro” SRL, 2011. 478p. ISBN
978-9975-4159-7-2.

• Mateş N., Muste A. Patologia şi clinica chirurgicală,

vol. I,II.- Cluj-Napoca: Genesis,1996. 478 p.
 1. 1. Afecţiunile chirurgicale a ţesuturilor moi din
regiunea capului la animale.
Deosebim: rănirea pielii; buzelor; obrajilor; regiunea
nazală (planul naso-labial, corneţilor nazali, septului nazal;
regiunea frontală; spaţiului intermandibular şi a faringelor;
orbitei; musculaturii masticatoare; limbii şi a laringelor;
glandelor şi a canalelor salivare.
Complicaţii: flegmonul gazos, furunculoza, limfoadenita,
actinomicoza etc.
 Etiologia:
• atitudinea brutală cu animalele
• traumatismul reciproc - coarnele, copitele, dinţii
(muşcăturile);
• amenajarea incorectă a ieslelor şi a ţarcurilor de
întreţinere a animalelor;
• traumarea mucoasei cavităţii bucale cu corpii străini
pătrunşi în hrana animalelor;
• accidentele rutiere;
• fixaţia incorectă a animalelor cu iavaşaua (rănirea
buzelor, pavilioanelor urechilor;
• inspecţia incorectă a cavităţilor bucală şi nazală;
• tocirea neregulată a dinţilor (rănirea limbii şi a
obrajilor);
Manifestările clinice corespund caracterului şi gradului de
rănire
Pot fi înregistrate:
• răni prin tăiere; operatorii; înţepături, julituri; zgârieturi
şi rosături; răni unice şi multiple; penetrante (comunică
cu cavităţile - bucală, nazală, sinusuri, cranio-cerebrală);
 Specificul rănilor în regiunea capului – hemoragie
enormă însă uşor se vindecă (imobilitatea ţesuturilor,
vascularizarea bogată).
 În rănile penetrante a obrajilor şi tratarea incorectă –
rănile fistulează cu elimenări
Animalele introduc adânc botul în vasul cu apă ( mai
sus de nivelul rănii) pentru a bea., apare exema, dermatita,
animalele slăbesc. La traumarea glandelor şi canalelor salivare
apar fistule care regenerează un timp îndelungat.
În rănile penetrante ale sinusurilor - eliminare de spumă
sângeroasă, pulsarea aerului – (cavitatea frontală comunică cu
cavitatea nazală).
Complicaţii: flegmonul, abcesul, granulomul iar în caz de
edem inflamator apare asfixia (se efectuează traheotomia).
Tratamentul
Rănile penetrante sunt tratate urgent până la apariţia
fistulelor epitelizate iar la prezenţa acestora – excizia
ţesuturilor şi reînnoirea marginilor canalului şi aplicarea unei
suturi bi s-u trietajată.
 La canalele exteriorizate a glandelor salivare (cazuri
proaspete) se aplică suturi în pungă -extirparea glandei
salivare, s-au se face necrotizarea glandei prin inoculare a sol.
5% formalină s-au 20% azotat de argint cu o ulterioară
extirpare a glandei.
Rănirea limbii – se aplică suturi în “U” (anestezia limbii,
Blocajul tip Magda, la cai şi tip Voronin la bovine). În
ulceraţiile limbii – se înlătură corpii străini (resturile de
hrană), iar apoi – iod-glicerină 1:10 s-au iodogel.
Hrana aspră – traumează mucoasa cavităţii bucale şi
face posibilă pătrunderea infecţiei chirurgicale
 Rănirea planului naso-labial – se face Rinoplastia dar
nu aplicarea inelului nazal în aripile narinelor (deseori
procedează incorect).
Rinoragia – hemoragie nazală ca rezultat al :
• traumării ţesuturilor moi s-au osoase din regiunea facială;
• corpi străin şi tumori din cavitatea nazală;
• boli parazitare (estroza);
• traumarea sinusului frontal s-au maxilar;
• traumarea osului etmoid; laringelor; traheii; pulmonilor;
• sondarea naso-esofagiană incorectă,
• utilizarea incorectă a sondelor magnetice cu traumarea
corneţilor nazali;
• unele boli infecţioase (antraxul, febra catarală, rinita
infecţioasă);
• unele boli necontagioase (fractura cornului, tumori
intranazale – miros fetid din cavitatea nazală)
• Diagnosticul de diferenţiere în hemoragia nazală
• în rinestroză ( hemoragie picătură cu picătură );
• în hemoragie pulmonară (prezenţa bulelor de gaze în
sânge);
• În hemoragie stomacală ( prezenţa resturilor de hrană ) :
Hemostaza:
• metoda fizică (local temperatura scăzută - gheaţă, apa
rece);
• ridicarea capului mai sus decât nivelul corpului (atenţie
–deglutiţia);
• 10 % Ca Cl2 (100-200ml);
• efedrina 5% la cal s/c 5-10 ml;
• ihtiolul 1% 1ml/3kg s-au unui animal mare până la 150
ml (autor Caşin din or.Vologda)
• ergotil – 10% s/c animalelor mari 5-10 ml ,iar câinilor şi
pisicilor - 0,5-1ml;
• Vit.K (vicasol) 1% i/m la un cal 8-10 ml;
• fibrinogenul 10-15 ml la un animal mare;
• trombina etc.
Preparate biologice:
• hemotransfuzia – cu sânge stabilizat cu10% CaCl2 –
(100 ml la 500 ml sânge); salicilat de Na – pentru bovine
– sol 10% -2 ml /10 ml sânge; acid citric – sol.4-5 % -
2ml/10 ml sânge;
Local mai poate fi folosit:
• tamponament nazal cu sol de adrenalină; sol 10% Ca
Cl2; soluţie izotonică fierbinte; sol.3% apă oxigenată;
În cazul pierderilor cantităţilor enorme de sânge -
compensarea prin:
• hemotransfuzia fracţionată – câte 0,5 – 1 1litru;
• administrarea intravenoasă a sol.izotonice 1-3 litri la un
animal mare;
• Sol. 5% glucoză cu adaos de alcool şi cafeină.
 1.2 Fracturile oaselor în regiunea capului la animale.
Aici pot fi înregistrate: fracturile maxilarului;
mandibulei;
coarnelor ;
Etiologia:
• transportarea animalelor în transport neajustat;
• fractura mandibulei la viţei în momentul acordării
asistenţei veterinare neadecvate;
• accidente rutiere;
În aceste cazuri se înregistrează:
• fractura la nivelul incisivilor; marginii edentare; dinţilor
molari;
fracturi longitudinale; compresive cu lezarea coroanelor.
Patogeneza:
Fracturile oaselor din această regiune pot fi:
• deschise şi închise; unilaterale şi bilaterale; intra-orale
şi extra-orale;
• cu lezarea şi fără lezarea conţinutului cranio-cerebral;
Complicaţii; (hemoragii nazale, orale, paraliza nervilor
facial şi trigemen.
Factorii predispozanţi în fracturile din această regiune:
• dereglarea metabolismului; rahitismul;
osteodistrofia;actinomicoza; rinita infecţioasă;
osteomielita; afecţiunile dentare; neoformaţiile
maligne.
MANIFESTĂRILE CLINICE:
• crepitaţie; inflamaţie; durere; deformaţie;
hemoragie,dereglarea masticaţiei.
În fracturile compresive – asfixia;
În fracturile oaselor cranio-cerebrale – colapsul; şocul;
convulsii:
Mandibula prolabează;
În fracturile longitudinale - mişcări libere ale ramurilor
mandibulare.
Prognosticul
La animalele tinere – relativ favorabil dacă este
acordat ajutorul respectiv la timp.
În fracturile deschise complicate cu infecţie
chirurgicală - prognostic grav.
În fracturile aşchiate a mandibulei (zdrobire)
prognostic – nefavorabil.
În fracturile intra-articulare - pseudo-artroze.
Tratamentul
În fractura longitudinală simplă a mandibulei –
bandajare, osteosinteză intra-medulară s-au extra-medulară,
aplicarea cerclajelor inoxidabili.
 În fracturile transversale la nivelul marginii edentare
s-au oaselor incisive – ligaturi concomitente a incisivilor cu
molarii; tije intra-medulare.
În fracturile compresive – la început - traheotomia,
iar apoi una din metodele cunoscute de fixare.
 În fractura cornului la baza lui - amputarea totală
(metoda Grigorescu) s-au - osteosinteza.
În dezlipirea cutiei de corn – sanarea şi aplicarea unui
pansament cu ihtiol, pudrare.
Dacă fractura se complică cu frontită, - suplimentar
se tratează aceste complicaţii (antibioterapia etc.).
1.3. Cenuroza cerebrală