Aparatele ortodontice mobilizabile.

Avantaje, dezavantaje. Caracteristica bazei,

elementelor de ancoraresi active
Efectuat: Heib Majd
Gr. S1403
Profesor: Granciuc Gheorghe
Definiție
 Sunt dispozitive care se aplică pe dinți, alveole,
maxilare, cu rolul de a influența creșterea și
dezvoltarea aparatului dento-maxilar sau de a preveni
ori corecta apariția unor anomalii.
 Forțele pe care acestea le exercită asupra dinților sau
asupra altor componente ale aparatului dento-maxilar,
cu scopul de corectare a anomaliilor dento-maxilare,
se numesc forțe ortodontice
 Materiale de
confecționare
Acrilate auto-
Aliaje de crom- Aliaje de crom- /baro-
nichel (wipla) cobalt /termopolimeri
zabile
 Mobiliza
bile

Aparate
Mobile
ortodontice

Fixe
Aparatele ortodontice mobilizabile
Părți componente Baza aparatului

Elementele de
ancorare

Elementele active
Părțile componente ale aparatelor
ortodontice
Baza plăcii
Baza aparatului – placa palatinală
 Placa palatinală: se întinde la maxilarul superior sagital,
pe linia mediană, de la nivelul dinţilor frontali până la
intersecţia liniei mediane cu o tangentă la faţa mezială a
molarilor de 6 ani.
 Placa se extinde de o parte şi de alta, până la ultimul
dinte prezent pe arcadă.
 În sens vertical, în zona frontală forma şi contactul plăcii
cu dinţii sunt variabile în funcţie de scopul terapeutic
urmărit, în laborator baza aparatului extinzându-se
până la muchia incizală.
 În zona laterală placa se extinde pe faţa orală a dinţilor
până la unirea treimii medii a dinţilor cu 1/3 incizală.
Baza aparatului – placa linguală
 placa este limitată lingual de jocul planşeului, pe care
trebuie să nu-l jeneze.
 În cazul mandibulei aparatul este mai fragil şi greu de
inserat din cauza retentivităţilor din regiunea
premolară şi molară.
 În general atât la mandibulă cât şi la maxilar, plăcile
au o grosime de 2-3 mm, zona orală fiind lustruită.
 Este necesar ca placa să fie confecţionată astfel încât
să nu jeneze erupţia molarului secund permanent şi să
nu interfereze cu contactele ocluzale.
Baza aparatului – placa palatinală
Baza aparatului – placa linguală
Limitele bazei în plan vertical
 Placa superioară  Placa inferioară
Baza aparatului
 Placa palatinală  Placa linguală
 Baza aparatului – modalități de secționare
Pe linie mediană

Unică În „Y”
Maxilar
Secționată În „L”

În „trapez”
Baza

Atipic, sectorial
Unică
Mandibulă Pe linie mediană
Secționată Unilateral
Paramedian
Bilateral
Modalități de acțiune
 Placa despicată median – produce o lărgire simetrică a
arcadelor, prin îndepărtarea celor două jumătăți
Modalități de acțiune
 Placa despicată în „L”:
 Cu elementul activ pe brațul scurt: dilatare asimetrică,
cu deplasarea spre distal a fragmentului mic și ușor spre
mezial a fragmentului mare
 Cu elementul activ pe brațul lung: dilatare asimetrică,
fragmentul mic se deplasează spre vestibular, fragmentul
mare rămâne pe loc
Modalități de acțiune – placa în „L”
 Șurub pe latura mică  Șurub pe latura mare
Modalități de acțiune
 Placa despicată în „Y”: cele trei fragmente se
îndepărtează unul de altul, sub acțiunea a două
elemente active perpendiculare, acestea vor
determina o mărire radiară a arcadei dentare și
alveolare
Modalități de acțiune
 Placa despicată în „trapez”: fragmentul mic se
îndepartează vestibular, antrenând în această mișcare
dinții frontali și alungind arcada alveolară
Modalități de acțiune
 Placa despicată atipic, sectorial: efectul ortodontic se
va exercita cu precădere la nivelul fragmentului mic, în
sensul de acțiune al elementelor active. De observat
că elementul activ trebuie montat în așa fel, încât
forța pe care o dezvoltă să fie perpendiculară pe dinții
fragmentului mic
Modalități de acțiune – la mandibulă
 Placa secționată pe linie mediană: fragmentele se
deplasează simetric, producând o lărgire simetrică a
arcadei inferioare.
Modalități de acțiune – la mandibulă
 Placa inferioară despicată asimteric, unilateral
(paramedian): acțiunea este de distalizare a
fragmentului mic și de vestibularizare cu ușoară
rotație a fragmentului mare
Modalități de acțiune – la mandibulă
 Placa secționată paramedian, bilateral: acțiunea
obținută va fi de lărgire radiară (expansiune). Baza
aparatului inferior poate fi despicată și sectorial,
acțiunea fiind similară cu bază aparatului superior
despicat atipic sectorial.
Părțile componente ale aparatelor
ortodontice
Elementele de ancorare: croșetele ortodontice
Elementele de ancorare
 Elementele de ancorare trebuie amplasate judicios, pe
întreaga arcadă, cât mai aproape de elementele de
acțiune, cât mai mezial și cât mai distal, în mod
echilibrat de-o parte și de alta a arcadei dentare.
Modalități de ancorare
 În trapez, cu patru puncte de sprijin anterior și două
posterior.
Modalități de ancorare
 În triunghi: cu două puncte de ancorare posterior și
unul anterior
Modalități de ancorare
 Ideal, o ancorare combinată ar aduce maximum de
câștig din punct de vedere al stabilității aparatului
ortodontic
Croșetul ortodontic
 Părți componente:
 O porțiune de contact cu zona de retenție utilizată =
ansă
 O porțiune elastică, care oferă posibilitatea ansei să
depășească zona retentivă la aplicarea aparatului = buclă
 O porțiune formată din 2-3 cuduri, cu care croșetul se
fixează în baza aparatului = zonă de retenție
Croșetul direct
 Este foarte asemănător cu croșetul cervico - alveolar
deschis dental.
 Se confecționează din sârmă de 0,6–0,8 mm diametru,
elastică
Croșetul direct
 Zona de retentie utilizata este convexitatea vestibulara a
dintilor laterali din treimea de colet.
 Caracteristici si indicatii: este utilizat atat in stabilizarea
aparatelor ortodontice, cat si pentru a preveni migrarea in
„zonele edentate” a dintilor vecini breselor.
 Datorita faptului ca nu impiedica infundarea aparatelor, ci
numai desprinderea lor, este utilizat la stabilirea
mentinatoarelor de spatiu si mai putin la stabilizarea
aparatelor ortodontice prevazute cu elemente de actiune.
El limiteaza mezial sau distal dintele sau sectorul de dinti
asupra carora se exercita forte de mezializare sau
distalizare.
Croșetul Stahl
Croșetul „în delta”
Croșetul Adams
Croșetul Schwarz
 În săgeată sau „în treflă”
Avantajele aparatelor mobilizabile
sunt:
I. Permit adăugarea de elemente funcţionale, lărgindu-se aria
indicaţiilor terapeutice
II. Se sprijină pe dinţi şi pe parodonţiu, pericolul suprasolicitării
unor dinţi fiind redus
III. Realizarea în laborator este simplă şi implică un preţ de cost
redus
IV. Se pot utiliza şi elemente prefabricate
V. Adaptarea în cavitatea bucală este uşoară şi rapidă
VI. Prin îndepărtarea de pe arcade sunt posibile tratamentele
odontale sau parodontale
VII. În cazul hiperactivării unor elemente apare o instabilitate a
aparatului
VIII. Unele elemente pot fi activate de copil sau de aparţinător
IX. Se pot repara în cabinet sau în laborator.
X.
 Dezavantajele:

I. Pot fi îndepărtate de pacient nerespectându-

se indicaţiile de tratament
II. Unele elemente necesită activări frecvente şi
implicit mai multe controale periodice
III. Nu permit redresări ortodontice de fineţe
IV. Elementele componente se pot deforma sau
fractura la pacienţii neglijenţi
V. La pacienţii alergici la acrilat, pot să apară
reacţii gingivale sau parodontale.