FAMILIA ROMÂNEASCĂ ÎNTRE

TRADIŢIE ŞI SCHIMBARE
 FAMILIA ROMÂNEASCĂ ÎNTRE
TRADIŢIE ŞI SCHIMBARE

 Dimensiuni psihologice şi sociale în

studiul familiei
 Restructurări contemporane ale
dimensiunilor familiei
 Perspective ale consilierii psihologice în
cazul traumelor familiale
1. Dimensiuni psihologice şi sociale în studiul familiei
Prin familie viata individului se eternizeaza. Precum se cufunda in trecut
prin stramosii sai, tot asa ia in stapanire viitorul prin descendentii sai.
Joseph Athanase Paul Doumer

 Problematica familiei, prin complexitatea sa, a

suscitat în ultimele patru decenii multiple
abordări de pe poziţii complementare şi
interdisciplinare.
 Familia a devenit subiect şi obiect predilect al
cercetărilor interdisciplinare şi transdisciplinare.
Importanţa familiei ca instituţie, ca microsistem social este confirmată de
apariţia unor domenii complementare:

SOCIOLOGIA FAMILIEI

PSIHOLOGIA CUPLULUI
DEMOGRAFIA ŞI
ŞI A FAMILIEI
PLANNING-UL FAMILIAL

ANTROPOLOGIA FAMILIEI PSIHOSEXOLOGIA CUPLULUI

PEDAGOGIA FAMILIEI CONSILIEREA ŞI TERAPIA FAMILIEI

  FAMILIA- METAMORFOZA UNUI
SISTEM INTERACŢIONAL

 Familia constituie un sistem format din personalităţi aflate în

interacţiune şi interdependenţă mutuală, sistem în cadrul căruia se
petrec intense schimburi comunicaţionale şi emoţionale – percepţii,
evaluări şi valorizări interpersonale.
 In famile se exercita roluri maritale, parentale şi filiale.

 În procesul devenirii şi desăvârşirii de sine, cuplul şi familia sunt

calea, mijlocul şi şansa ca matrice fundamentală a vieţii.

 În şi prin familie, omul accede şi apoi încorporează si asimilează noi

modele sociale şi participă la elaborarea valorilor spirituale,
religioase, culturale, materiale.
 Momente semnificative în structurarea şi
restructurarea familiei
 Familia este un sistem deschis, viu, cu influenţe multiple şi diverse din
partea mediului şi numeroase tipuri de interacţiuni cu acesta.
 Sistemul familial niciodată nu rămâne constant; el se schimbă de la un
moment la altul, în funcţie de evenimentele care apar în interiorul şi
exteriorul familiei.

 apariţia sau dispariţia unora dintre membrii familiei(naşterea copiilor a

nepoţilor, căsătoria copiilor, reconstituirea unei noi familii după un divorţ,
decesul unui membru al familiei);
 creşterea şi dezvoltarea membrilor familiei(copilul mic, adolescentul,
conştientizarea rolului parental de către părinte, înaintarea în vârstă etc.);
 apariţia unor evenimente aşteptate sau neaşteptate (intrarea copilului la
grădiniţă sau şcoală, divorţul, pensionarea părinţilor, obţinerea unui loc de
muncă pentru părinte, o boală etc.).

 Frédéric Le Play, întemeietorul metodei monografice de abordare a

familiei, a întreprins către sfârşitul secolului trecut primele cercetări de
natură sociologică asupra familiei. Meritul său este acela de a fi sesizat
faptul că “schimbările din viaţa socială atrag schimbări în viaţa de
familie” (M. Voinea, 1978, p. 42).
 • Pozitivarea atitudinii faţă de femei, de la boom-ul
feminismului, la încercările actuale de echilibrare a
atitudinii faţă de cele două sexe.
 • Relaxarea atitudinii faţă de sarcinile şi copiii
proveniţi din afara relaţiilor de cuplu stabile sau
faţă de adopţii.
 • Deschiderea faţă de metodele contraceptive şi
folosirea lor pe scară largă, care a dus la controlul
sarcinilor şi, deci, la controlul vârstei mariajului şi a
tipului de relaţie de cuplu dorit de cei doi parteneri.
 Năs c uţi vii după grupa de vârs tă a m am ei (ani) în anul 2010
2%0% 10% S ub 15
9%
15-19
20-24
24% 25% 25-29
30-34
35-39
40-44
45-49
30% 50 ş i pes te

 A crescut foarte mult în ultimii ani numărul tinerelor cu vârsta

sub 15 ani care rămân însărcinate fără ca aceasta să fie o sarcină
voluntară, planificată iar în cealaltă extremă se află tinerele cu
vârsta între 35-39 de ani care au amânat foarte mult acest
moment din nevoia de a-şi construi o carieră de succes.
 Num ăr năs c uţi vii pentru m am ele s ub 15 ani

800
700
600
500
400
300
200
100
0
2005 2006 2007 2008 2009 2010

S-a înregistrat o creştere a numărului de copii născuţi vii cu mame având

vârsta sub 15 ani de la 527 de copii în anul 2005 la 733 de copii în anul 2010
şi această cifră este în creştere.
Debutul maternităţii această vârstă are consecinţe în planul dezvoltării
personalităţii tinerelor mame sub aspect psihologic şi social. În cazul
acestor tinere abandonul matern şi posibilitatea de a dezvolta o depresie
postnatală este mult mai frecventă.
 Nu măr în treru peri de s arc in ă, pe gru pe de vârs tă, în an u l
2010

25000

20000

15000

10000

5000

0
15-19 20-24 25-29 30-34 35-39 40-44 45-49

Cea mai mare frecvenţă a întreruperilor de sarcină voluntare şi

involuntare se înregistrează în categoria de vârstă 30-34 de ani,
23238 de întreruperi de sarcină în anul 2010, 22931 întreruperi de
sarcină pentru categoria de vârstă 20-24 de ani şi 9731 de cazuri de
întreruperi de sarcină pentru categoria de vârstă 15-19 ani, de 10
ori mai mult de cât numărul naşterilor din acelaşi an.
 CRIZA PUERPERALĂ A FAMILIEI
CONTEMPORANE

 -diminuarea masivă a ratei demografice;

 -creşterea îngrijorătoare a avorturilor;
 -scăderea numărului de căsătorii la cupluri
tinere.
 • Schimbarea mentalităţii, din una stigmatizatoare
în una de acceptare, şi toleranţă faţă de modelele
noi de viaţă familială
 familia cu un singur părinte,
 cuplurile aflate în concubinaj,
 cuplurile şi căsătoriile între parteneri de acelaşi sex,
 adolescenţii care devin părinţi etc., dar şi faţă de
 fenomene precum divorţul, separarea, locuitul
împreună înaintea căsătoriei.
 Creşterea ritmului de viaţă şi a variantelor de
petrecere a timpului, atât în zona profesională, cât şi
în cea personală, ceea ce a avut ca efect apariţia
unor noi nevoi care se cer satisfăcute.
 • Relaxarea presiunii bisericii asupra relaţiilor
sexuale şi instituţiei familiei.
 Dincolo de aceste schimbări, pe noi ne interesează să
înţelegem ce se întâmplă în interiorul fiecărei familii.
 De aceea, psihologia familiei se centrează mai degrabă pe
unicitatea fiecărei familii, ţinând însă cont de toate influenţele
exercitate asupra ei.

 FAMILIA A EVOLUAT DE-A LUNGUL ISTORIEI CA O

MATRICE PSIHOSOCIALĂ.

 Psihosociologii au ajuns la concluzia că familia şi-a pierdut

mult din caracterul ei de instituţie socială, ea fiind interesată
mai mult de satisfacerea intereselor fiecărui partener şi mai
puţin de realizarea funcţiilor familiei atribuite de societate.
 Astfel, vor fi afectate toate funcţiile familiei analizate pe axa
tradiţie dominată de autoritate cu valori sociale ca ierarhia,
conformismul, represiunea şi axa modernitate dominată de
individualitate şi susţinută de valori precum competiţia,
nonconformismul, solitudinea.
 FAMILIA TRADIŢIONALĂ-
FAMILIA MODERNĂ

TRADIŢIE DOMINATĂ DE MODERNITATE

FAMILIA AUTORITATE FAMILIA INDIVIDUALITAT
FAMILIE AXATĂ
TRADIŢIONALĂ PE COPII MODERNĂ FAMILIA AXATĂ
PE ADULŢI

VALORI SOCIALE:
VALORI SOCIALE
IERARHIA COMPETIŢIA
CONFORMISMUL DEZVOLTAREA PERSONALĂ
AUTORITATEA
DEZVOLTAREA SOCIALĂ ŞI CREATIVĂ
 MODERN-

 TRADIŢIONAL CONTEMPORAN
 De-a lungul ultimei jumătăţi
 FAMILIA de veac a secolului XX si
ROMÂNEASCĂ- secolul XXI
 MATRICE  Familia românească a
suportat metamorfoze
PSIHOSOCIALĂ CU O
 STRUCTURĂ
PRONUNŢATĂ FAMILIALĂ RELATIV
STABILITATE RESTRÂNSĂ,
 Fundamentul ei l-a  DE TIP NUCLEAR,
reprezentat principiul  având ca specific păstrarea
sincroniei şi unor raporturi semnificative
de tip satelit cu familiile de
complementarităţii origine. Aceasta i-a conferit
rolurilor masculine şi un dinamism interpersonal
feminine. şi intergeneraţional deosebit
 Constelaţia de simptome familiale
care au determinat
CRIZA FAMILIEI CONTEMPORANE
 Sentimentul acut al insecurităţii economico-sociale, cu
creşterea anxietăţii de relaţie;
 Diminuarea autocontrolului vieţii instinctuale, violul,
abuzul sexual, impactul resurselor de informaţie
pornografică;
 Proliferarea fenomenului copiii străzii, victime ale
abandonului şi dezorganizării familiale;
 O anume rezistenţă faţă de mijloacele contraceptive;
 Neînţelegeri crescute în cuplurile tinere, durata acestora
este în scădere;
 Modificările legislative privind proprietatea privată,
drepturile la moştenire, se înregistrează o creştere a
tensiunilor şi conflictelor dintre părinţi şi copii şi dintre
copii şi părinţi;
 Abandonul bătrânilor, dificultăţile materiale şi emoţionale
ale familiei vârstnice.
 3. Perspective ale consilierii psihologice în cazul
traumelor familiale

 Gottfried Fischer şi Peter Riedesser (1998, p. 77) definesc

trauma psihică drept o experienţă vitală de discrepanţă
între factorii situaţionali ameninţători şi capacităţile
individuale de stăpânire, care este însoţită de sentimente de
neajutorare şi abandonare lipsită de apărare şi care duce
astfel la o prăbuşire de durată a înţelegerii de sine şi de
lume.
 În lucrarea sa apărută în 2000, Traumas of Life and
Their Treatment, Francis Macnab afirmă că fiecare
persoană traumatizată prezintă de multe ori mai multe
tipuri de traume. De aceea, este important să fie stabilită
aşa-numita traumă centrală.
TRAUMA CENTRALĂ

Ameninţarea la adresa vieţii persoanei şi

a pattern-urilor de trai

Ameninţarea integrităţii şi coerenţei eului

Pierderea unei relaţii semnificative

Întreruperea funcţionării normale a persoanei

Perturbarea expansivităţii sufletului

în contextul vieţii (situaţii de abuz fizic, sexual, suicid)
 Evenimentele traumatizante, deci şi cele care se petrec
în sistemele familiale, produc reacţii care afectează
următoarele niveluri ale psihicului uman:
 • Nivelul de funcţionare (pe plan fizic, psihic şi social)
 • Viaţa afectivă
 • Imaginea de sine
 • Viziunea asupra viitorului
 • Sentimentul de împlinire
 Cele şase traume centrale îşi găsesc utilitatea în
procesul de analiză a patologiilor individuale,
familiale şi sociale, dar şi în procesele terapeutice,
prin faptul că deschid larg accesul la explorarea
reflecţiilor şi poveştilor pe care le dezvăluie clienţii.
 Ele încurajează persoana să conştientizeze care este
trauma majoră care stă în spatele naraţiunii sale, pentru
ca în felul acesta să îşi construiască împreună cu
terapeutul un plan de recuperare sau chiar îmbunătăţire
a propriei personalităţi şi a relaţiilor cu ceilalţi.
 Astfel, în haosul creat de evenimentul traumatizant,
terapeutul are şansa de a încuraja contactul clientului,
fie că este individul, fie că este familia, cu propriile sale
resursele personale, sociale şi spirituale, poate chiar şi
cu acelea care ar fi stat ascunse dacă nu ar fi existat acea
traumă.
 Concluzii
 Nu toate persoanele sau familiile care trec prin astfel de situaţii
traumatizante, fie ele grave sau multiple, rămân blocate în
patologia psihică.
 Dimpotrivă, majoritatea îşi revin la o funcţionare normală, iar o
mică parte chiar beneficiază în urma traumelor suferite. Este
vorba despre persoanele sau familiile reziliente, care îşi
mobilizează în mod eficient resursele personale şi sociale ca
răspuns la risc sau ameninţare, mobilizare ce duce la rezultate
mentale sau fizice pozitive şi/sau rezultate sociale pozitive.
 Studiul unor astfel de familii sau persoane merită aprofundat şi
dezvoltat pentru a afla care sunt motivele pentru care ele pot să
gestioneze un astfel de proces de mobilizare a resurselor, în
vreme ce altele se pierd şi se destructurează.
Bibliografie :
 Macnab, F., Traumas of Life and Their Treatment, Spectrum
Publication, Melbourne, 2000.
 Minuchin, S., Families and Family Therapy, Cambridge, MA.,
Harvard University Press, 1974.
 Mitrofan, I, Buzducea, D., Psihologia pierderii şi terapia durerii, Ed.
SPER, 2002
 Mitrofan, I., Ciupercă, C.(1998). Incursiune în psihosociologia şi
psihosexologia familiei, Bucureşti:Edit. Press Mihaela.
 Vasile, D. L., (2005), Introducere în psihologia familiei şi psihosexologie,
Ed. a 3-a –Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine