Geriatrie, gerontologie, îngrijirea

calificată a vârstnicului
Conf .Dr Ana Capisizu
Clinica de geriatrie si gerontologie
UMF Carol Davila
FMAM
Cursul 11
Particularitati de patologie, farmacoterapie si
ingrijire in geriatrie pentru aparatul aparatul
digestiv:

Sindroame digestive
Deglutitia,
Asfixia mecanica- manevra Heimlich
Boala de reflux esofagian,
Tulburari de tranzit
Hepatita cronica
Ciroza hepatica
 Sindroame digestive
Definitie= cupluri de suferinta digestiva concomitenta , la diferite etaje ale
tractului digestiv

• sdr esofagian : disfagie,durere retrosternala, regurgitatii

• sdr de hernie hiatala : regurgitari,eructatii,pirozis
• sdr gastric : pirozis,eructatii,epigastralgii,hpersialoree
• sdr duodenal : apetit capricios,greturi de scurta durata, varsaturi bifazice,
flatulenta , colici epigastrice, cefalee, migrena
• sdr intestinului subtire : intoleranta la anumite alimente, meteorism,
flatulenta, transpiratii, ameteli
• sdr colonic : meteorism,tulburari de tranzit, alternanta diaree-constipatie,
dureri postprandiale in flancul stang
• sdr rectal : tenesme rectale, dureri rectale, rectoragii, diaree
• sdr colecistic : dureri in hipocondrul drept, meteorism, greata, varsaturi
bilioase
• sdr pancreatic : astenie,hipersialoree, epigastralgii cu iradiere in umarul
stang, scaune steatoreice, pierdere ponderala
 Deglutitia
Deglutitia este procesul de inghitire, prin care bolul
alimentar este transportat din cavitatea bucala prin
faringe si esofag pana in stomac.
In mod normal, deglutitia implica o serie de contractii
voluntare si involuntare si cuprinde trei etape:
• bucala,
• faringiana
• esofagiana.
• 7 -10% din persoanele cu varste peste 50 ani acuza
dificultati la deglutitie
 Tulburarile de deglutitie
clasificate in:
• Disfagie = dificultatea de inghitire
• Afagie = obstructia esofagiana completa
• Odinofagie = deglutitie dureroasa
• Fagofobia = teama de inghitire si refuzul de a
inghiti
• Din punct de vedere al localizarii disfagiei se vorbeste de
disfagie
– oro-faringiana- mai frecventa la varstnici
– eso-faringiana

Etiologic disfagia poate fi

mecanica ( provocata de un bol alimentar mare sau de stramtorarea
luminala esofagiana)
motorie (datorata necoordonarii sau slabirii contractiilor peristaltice sau
inhibitiei deglutitive).
 Cauzele Disfagiilor
disfagiei mecanice :
 Carcinoame
 Stricturi
 Afectarea sfincterului esofagian inferior

disfagia motorie poate fi rezultatul dificultatii de a initia

deglutitia sau consecinta a anomaliilor de peristaltica si
inhibitie deglutitiva datorate bolilor musculaturii striate sau
netede esofagiene din
 achalazie
 Sclerodermie
 AVC
 Demente
 sindroame pseudobulbare
 Parkinson
 Complicatii ale disfagiilor

Cele mai frecvente:

• Pneumonie de aspiratie
• Malnutritie
• Deshidratatre
• Scadere in greutate

Diagnosticul pozitiv -investigatii

 examenul radiologic baritat eso-gastric
 endoscopia eso-gastrica
 Tratament si ingrijiri
 disfagia mecanica este o urgenta chirurgicala
 disfagia motorie este tratata cu medicamente prochinetice si
simptomatice digestive( tratarea cauzei)
Ingrijirile specifice
• cunoasterea metodelor/igienei alimentare
• Alimente in cantitati mici, de consistenta semimoale( se are in
vedere calitatea masticatiei, prezenta danturii si/sau a
protezei adaptate)
• la temperatura moderata
• Alimentele de evitat : condimentate, afumate, iritante,
alcoolul
 Nursing geriatric alimentar
 Pentru pacientii imobilizati alimentatia se va face in
pozitie sezanda sau semisezanda iar asezarea la
orizontala se va face dupa minim o jumatate de ora
 Pentru prevenirea tulburarilor de deglutitie de cauza
iatrogena se va atrage atentia la hidratarea
pacientului cu lichide in cantitati de pana la 2 l/zi
 Hidratare corespunzatoare mai ales in momentul
administrarii medicatiei.
 Administrarea medicatiei de seara se va face cu cel
putin 1 ora inainte de culcare.
 Asfixierea de tip alimentar
Este o patologie destul de frecventa la pacientii varstnici
Persoanele susceptibile la asfixiere de tip alimentar sunt :
 pacientii cu tulburari de deglutitie din demente , AVC, sindroame
pseudobulbare
 persoane cu proteze dentare a caror presiune de masticatie este mult
diminuata
 persoane care vorbesc si mesteca in acelasi timp o portie de mancare
 cele care consuma alcool
 persoanele care mananca in timpul unei activitati
 Manevra Heimlich
• este o metoda de dezobstructie a cailor aeriene la care se poate apela in
cazul in care pacientul se sufoca din cauza blocarii cailor aeriene cu un
corp strain.
• Chiar daca respiratia persoanei este complet blocata, ramane o cantitate
apreciabila de aer in plamani- principiul de actiune al manevrei: compresia
asupra diafragmei forteaza plamanii sa scoata aerul rezidual din ei si astfel
este antrenat corpul strain blocat in caile aeriene.
• Cauza asfixiei este deseori rezultatul blocarii in faringe, laringe sau trahee
a unui aliment insuficient mestecat. Cel mai frecvent, cauza o reprezinta
alimentele solide, precum bucatile de carne, bomboane, fructe, coaja de
paine, etc.
Persoana care se sufoca este usor de recunoscut datorita urmatoarelor
semne:
• isi duce involuntar mana la gat
• se panicheaza
• nu mai poate respira, vorbi sau tusi; persoana care este capabila sa
vorbeasca nu are traheea complet blocata iar oxigenul poate ajunge in
plamani. Cineva care se sufoca nu poate comunica decat prin gesturi
• tegumentele isi schimba culoarea: pielea se inroseste, apoi devine
cianotica, si daca nu primeste ajutor, victima isi pierde cunostinta si
moare.
Asfixia mecanica necesita tratament urgent pentru a preveni pierderea
constiintei si moartea si din acest motiv manevra este de o importanta
vitala.
Atunci cand fluxul de oxigen la creier este intrerupt, creierul sufera leziuni
foarte grave, care pot fi ireversibile incepand din al 3-lea minut de privare
de oxigen.
 Manevra Heimlich
( descrisa de Dr. Henry Heimlich in 1972)
Fazele manevrei sunt:
1. Asezati-va in spatele persoanei care se asfixiaza si
inconjurati-i mijlocul cu mainile dv. Inclinati
persoana usor inainte.
2. Pozitionati pumnul uneia din mainile dvs. putin
deasupra ombilicului persoanei.
3. Apucati-va pumnul cu cealalta mana si apasati
puternic cu o miscare brusca in sus.
4. Repetati aceasta procedura pana ce obiectul este
eliminat din caile aeriene.
 Entitati patologice esofagiene geriatrice
 diverticulii esofagieni
 "inelul Schatzki” afecteaza sfincterul esofagian
inferior
 hernia hiatala care intereseaza un organ
abdominal,stomacul, dar se exprima prin
simptomatologie esofagiana toracica indeosebi
 refluxul gastro-esofagian
 spasmele esofagiene
 Iatropatologia esofagiana ( dozele de medicamente cu putin
lichid)
 Constipatia
 Constipatia este deosebit de frecventa la varstnici si
o preocupare permanenta a lor.
organica –in cadrul unor boli : neoplasm de colon
habituala- tulburarea functiei peristaltice controlata
de sistemul vagal si SN autonom
Cauzele aparitiei constipatiei:
 Reducerea ingestiei de lichide
 Sedentarism
 Imobilizare
 Psihogena
 Iatrogena ( medicamentele analgeticele, sedativele,
anxioliticele, antidepresivele, antiparkinsonienele)
 Disfunctii endocrine( hipotiroidia)
 Organice ( fisuri anale, hemoroizi, prolaps rectal)
 Tratamentul constipatiei
 Regim alimentar bogat in fibre vegetale si celuloza
 Reducerea si scoaterea colonului de sub incidenta
purgativelor
 mobilizarea batranului
 scaune cu ore fixe
 masaje abdominale in sensul acelor de ceasornic
 Supozitoare cu glicerina
 Laxative detergente( lubrefiante: ulei de parafina)
 Laxative de contact( crusinul)
 Purgative saline( sulfat de magneziu)
 In cazul fecaloamelor( prin lipsa de motilitate a
colonului) clismele evacuatorii sau chiar extragerea
digitala
 Diareea
acuta
Cauze de aparitie :
• Infectioasa de natura alimentara( Shigella, E. Coli, Salmonela, Stafilococ
auriu)
• Abuz de laxative
• Obiceiuri alimentare( exces de bomboane)
• Intoxicatii: cafea, alcool, tutun, medicamente: citostatice, digitalice,
antibiotice
Tratamentul -implica in primul rand spitalizarea si eventuala izolare.
• Hidratarea:orala cu ceai de menta, supa de orez, plicurin cu saruri de NaCl
din ½ -1/2 ora sau PEV 1,5-2,5 l/zi sol. NaCl, KCl, Ringer
• Simptomatice cu absorbante digestive ( Smecta), antispastice
• Antibiotice cu tropism digestiv: chinolone, sulfamide, tetraciclina,
metronidazol

Complicatiile sunt din cele mai grave:

• moartea rapida prin deshidratare in cazul diareei acute
• escarele suprainfectate la cei imobilizati.
 Diareea cronica
 nu se impune printr-un pericol imediat.
 Cauzele de aparitie a diareei cronice sunt afectiunile
digestive ale:
 intestinului subtire
 Colonului
 Pancreas
 Somac
 psihogene( colon iritabil)
 Endocrine
 Neurogene
 parazitoze( giardiaza, lambliaza, entamoeba).
Tratamentul consta in tratarea bolii de baza si trat.
Simptomatic pt. prevenirea deshidratarilor si
dezechilibrului electrolitic.
 Incontinenta de fecale

• Este una din cele mai penibile patologii in geriatrie.

• Tipuri : simptomatica : boli ale sfincterului anal
secundara in constipatia cronica dupa
tratamente cu purgative
neurogena post AVC
• Tratamentul este de cele mai multe ori doar prin
regim alimentar constipant
 Hepatita cronica
Definitie-Disfuncție hepatică determinată de
inflamația hepatică și absența nodulilor de
regenerare
Polimorfism clinic și biologic.
Criteriile de definire multiple:
– Cronologice
– Etiologice
– Biologice
– Evolutive -stadializare.
 Hepatita cronică virală
• determinată de acțiunea unui singur virus sau
a mai multor viruși concomitent /combinată
virus-alți factori etiologici
• cea mai frecventă etiologie -virusurile
hepatitice
– Virus hepatitic B-cronicizare in 10-80% din cazuri
– Virus hepatitic D-cronicizare in 70-80% din cazuri
– Virus hepatitic C- croncizare in peste 50% din cazuri
 Hepatita B si C
• problemă majoră de sănătate publică
• se cronicizează frecvent
• simptomele sunt mai severe
• eradicarea virusului din organism este mult
mai dificilă.
• consecință distrugerea progresivă a țesutului
hepatic cu apariția cirozei, insuficiența
hepatică și cancerul hepatic.
 Biochimic
1. sindromul de citoliză hepatică,
2. sindromul inflamator,
3. sindromul hepatopriv ,
4. sindrom bilioexcretor
5. markerii virusali

exprimate prin:
• niveluri crescute de la 2-3-20 de ori a transaminazelor serice ( ALT
>AST ,raport care se poate schimba în ciroza hepatică)
• fosfataza alcalină și gamaglutamil transpeptidaza ( GGT) -N
• prezența factorului reumatoid indică o hepatită avansată
• nivelurile de lactatdehidrogenază și creatinkinază -N
• albumina, timpul de protrombină cresc - faze avansate ale bolii
• trombopenia, leucopenia
• fierul și nivelul de feritină pot fi ușor crescute
• gammaglobuline crescute
• Ag HBs, Ac HBs, AntiHBc, Ag HBe -markerii virali HVB cr
• HVC C -anticorpi anti-HCV în sânge >de 6 luni.
 Investigațiile :
Ecografia abdominală
CT abdominal care relevă hepato/splenomegalia.
Biopsia hepatică -pentru stadializarea bolii (nivelul de fibroză și
afectarea arhitecurală )

Complicații ale hepatitei cronice sunt:

• Ciroza hepatică
• Cancer hepatic :carcinom hepatocelular,carcinom colangiolar
• Insuficiența hepatică
• Encefalopatie hepatică
• Glomerulonefrita
• Crioglobulinemie (HVB,HVC)
• Hipertensiune portalaă
• Porfiria cutanea tarda
 Principiile de tratament
Măsuri generale - odihnă 12 ore/zi, reducerea efortului fizic
Dieta de protecție hepatică - fără alcool, fără prăjeli și grăsimi animale
Tratamentul medicamentos s
terapia antivirală se face cu interferon. (4 tipuri de interferoni α, β, γ, ω).
Interferonul are efect:
• antiviral numai în faza replicativă, inhibă replicarea virală, sinteza ARN-
mesager și stimulează degradarea ARN-mesager.
• Imunomodulator cu creșterea eficienței clearance-ului viral
• Antiinflamator, cu reducerea inflamației și necrozei prin inhibiția
interleuchinelor.
• Antifibrozant, antitumoral.
• Medicamente hepatotrope: silimarina, esențiale, aminoacizi
• Vaccinarea membrilor anturajului
• Interferon pegylat și Ribavirină în cazul hepatitei cronice C- la indicația
medicului specialist gastroenterolog poate asigura vindecarea
 Simptomatologia
• Hepatomegalie/splenomegalie
• Hipertensiunea portală sau un grad de insuficiență hepatică
• Ascită
• Icter
• Edem
• Circulație colaterală abdominal
• Astenie
• Gingivoragii
• Epistaxis
• Prurit
• Eritem palmar
 Investigațiile
– analize sanguine care pot releva prezența modificări ale
funcției hepatice (creșterea valorilor GOT, GPT, LDH,
fosfataza alcalina, GGT, bilirubina, creatinina, timp de
protrombină sau/și valori scăzute ale proteinelor)
– imagistice: ecografie, CT, RMN= arată aspectul neregulat al
suprafeţei hepatice, inomogenitatea parenchimului,
volumul crescut al ficatului și splinei, prezența ascitei,
valorile venei porte și a circulaței portale.
– Endoscopia confirmă prezența varicelor esofagiene
– puncţia hepatică: confirmă structura alterată a arhitecturii
hepatice, contraindicată în ascitele voluminoase, cu
tulburări de coagulare (trombocite˂60.000/mm3)
 Diagnosticul stadial
Clinic sunt descrise:
1. CH compensate (supravieţuire 10-12 ani)
2. CH decompensate (supravietuire 2-3 ani).
Recent, consensul Baveno IV împarte cirozele în 4
stadii:
• Stadiul I: fără varice, fară ascită,
• Stadiul II: cu varice, fără ascită,
• Stadiul III: cu ascită cu/ fără varice,
• Stadiul IV: cu hemoragie variceală cu /fără ascită.
 Măsuri generale şi nutriţionale
• menţinerea/ameliorarea stării de nutriţie
(malnutriţia protein-calorică este prezentă la
majoritatea pacienţilor cu ciroză hepatică),
• ameliorarea statusului imunologic şi a
funcţiilor hepatice
• stimularea regenerării hepatice
• reducerea riscului de infecţii
• ameliorarea balanţei azotate
• reducerea morbidităţii perioperatorii, inclusiv
post-transplant hepatic.
 Măsuri generale şi nutriţionale
• Aport adecvat de calorii, proteine, vitamine şi minerale pentru a asigura o
balanţă azotată pozitivă şi corecţia deficitelor
• Restricția de alcool este absolut necesară indiferent de stadiu şi etiologie.
• schimbarea comportamentului alimentar: utilizarea energiei şi economia
de azot sunt optim asigurate prin 6-7 mese reduse cantitativ în timpul zilei
şi o gustare constituită din hidrocarbonate complexe seara târziu/noaptea,
astfel încât să fie evitate intervalele de post alimentar mai mari de 6 ore
• aportul proteinelor să fie uniform distribuit în cursul zilei.
• Calea orală trebuie preferată ori de câte ori toleranţa digestivă o permite
• Alimentaţia enterală prin intermediul sondei naso-gastrice sau naso-
jejunale poate înlocui ruta orală în cazul reducerii toleranţei digestive
• Nutriţia parenterală este recomandată în situaţii particulare, în care
necesarul nutriţional nu poate fi asigurat pe cale orală/enterală:
hemoragia digestivă, ileus, postoperator
 Managementul nutriţional al pacienţilor cu retenţie
de fluide (ascită sau/şi edeme)

• dietă cu restricție sodată < 2,5 g Na/zi

• Restricţia de fluide (<400-600 ml/zi)- nu este
neaparat necesara
• asigurarea necesarului protein-caloric (40-50
kcal/kg/zi şi de 1.5-1.8 g proteine/kg/zi)
• Pentru pacientii obezi- reducerea aportului caloric cu
500-1000 kcal/zi.
• Suplimentele de vitamine hidrosolubile se
administrează sub forma preparatelor
multivitaminice.