Universitatea Transilvania din Braşov

Facultatea de Sociologie şi Comunicare

Managementul japonez
O tinara purtind un kimono din epoca – cca. 1880
 Concluziile „Grupului de studiere a dezvoltării tehnologice” (1980)

1. Între 1960 şi 1980 Japonia a preluat conducerea în majoritatea sectoarele

„tradiţionale”: construcţii navale, aparate foto, motociclete, oţel, televizoare,
aparataj electric-electronic de mare consum, automobile; toate acestea
trebuie apărate şi stăpânite în continuare;

2. Cea mai mare parte a succeselor japoneze a fost obţinută prin aplicarea
intensivă de „tehnologii” importate din SUA şi Europa. Viitorul nu poate fi
asigurat însă decât pe baza unor noi tehnologii în sectoarele unde inovaţia va
putea să înmulţească aplicaţiile industriale şi să creeze noi locuri de muncă;
 
3. Începând cu anii 80 totul se va bizui pe exploatarea sistematică
generalizată a unei noi surse de energie, care va transforma toate
industriile actuale şi va pune temelia industriilor viitorului: informatica
(microprocesoarele).

4. Nici o ţară industrială dezvoltată nu va putea supravieţui prefacerilor

mondiale decât dacă creează locurile de muncă ale viitorului.
Reeducarea ce trebuie efectuată constă în a ieşi din domeniul
competiţiei pur comerciale şi a intra într-o altă competiţie bazată pe
pregătirea oamenilor, antrenarea creierelor, capacităţii creatoare.

5. Această nouă etapă a dezvoltării constituie un „salt calitativ” în raport

cu tot ceea ce a precedat-o. Automatizarea cu ajutorul microprocesorului
a tuturor muncilor care nu depind de funcţionarea activă sau afectivă a
unui creier uman.

Documentul acesta nu este o sfidare japoneză. Este vorba de o

transformare fără precedent a Japoniei având ca regulă absolută
transformarea industriei japoneze fără a da naştere şomajului.
Atelier dintr-un sat – 1873
 Venitul pe locuitor în Japonia de la „punctul zero” 1945 până în1980

Anul Venitul
1945 20 $
(“punctul zero”)

1956 300 $
1967 1,000 $
(“punctul de decolare spre dezvoltare”)
1970 1,800$
1973 3,600$
1979 10,000$
1980 12,000$
Explicaţia acestei evoluţii constă în metamorfozarea intelectuală provocată de
consecinţele bombardamentelor nucleare în urma cărora spiritul japonez, constrâns
să re-creeze, este acela care s-a aflat la originea reacţiei în lanţ a unei materii
inepuizabile: inteligenţa umană.
Postas din vechea Japonie – cca. 1880
 Managementul japonez

Miracolul economic japonez a determinat după 1970

aducerea în prim planul atenţiei a managementului nipon.
Rezultatele economice uimitoare ale Japoniei din perioada
postbelică, în special după 1990, au determinat o asiduă
cercetare a evoluţiilor nipone în încercarea de a descoperi
cauzele şi factorii care le-au generat. Una din principalele
concluzii ale studiilor şi observaţiilor este aceea că
managementul japonez are un rol determinant în realizarea
performanţelor.
Casa de vacanta in muntii din Kyoto – cca 1890
 Caracteristici generale ale culturii,
managementului şi economiei japoneze
Trăsături cultural-sociale
1.Starea specifică de dependenţă şi întrajutorare care există între componenţii
oricărei organizaţii (amae). Relaţiile interpersonale presupun un anume ataşament
emoţional, astfel încât persoana dependentă are un comportament specific evitând să-şi
asume responsabilităţi individuale în întreprinderea de acţiuni proprii, aşteptând ca şeful
de care depinde să aibă iniţiativă şi să-l protejeze. Amae prezintă o importanţă vitală
pentru psihicul şi stabilitatea emoţională a japonezilor, el impregnează întreaga structură
socială, devenind o dominantă a mentalităţii şi comportamentului nipon.

2.Tendinţa de a pune accentul pe grupul din care fac parte, în sensul de protecţie,
afecţiune, descoperire a necesităţilor bunei lui funcţionări, în opoziţie cu celelalte grupuri
- paternalism, orientare dominantă spre grup. Prioritate are cadrul situaţional, nu
atributele personale ale membrilor săi. În confruntările unui nipon cu o altă persoană,
acesta are în vedere, de regulă, grupul căruia îi aparţine oponentul şi nu cine este
respectivul individ. Se promovează grupul, aparteneneţa la grup şi nu relaţiile în cadrul
grupului din care individul face parte.

3.Larga proliferare a grupurilor mici (habatsu), care sunt componente funcţionale de

bază ale organismelor guvernamentale, partidelor politice, marilor întreprinderi etc.
Criterii de constituire sunt absolvirea aceloraşi universităţi, legăturile de căsătorie şi
munca în comun în cadrul aceluiaşi colectiv. Grupurile mici protejează interesele
membrilor şi asigură totodată un sistem de contacte şi echilibre în cadrul fiecărui sistem.
 Caracteristici generale ale culturii, managementului şi
economiei japoneze
Trăsături cultural-sociale
În sinteză, analiza contextului japonez şi a managementului utilizat duce la
următoarele constatări:
1.mai mult accent pe colectivism decât pe individualism, accent acordat apartenenţei
şi loialităţii faţă de grup şi de organizaţie, în ansamblul său, în promovarea unei orientări
de grup şi în situarea pe primul plan nu a “eului” individual, ci a intereselor şi acţiunilor
“noastre”;
2.distanţa faţă de putere este concomitent foarte mare şi, aparent paradoxal, foarte
mică. Foarte mare – prin prisma primatului absolut al ierarhiei, prin prestigiul de care se
bucură autoritatea formală la toate eşaloanele organizaţiei. În acelaşi timp, foarte mică –
larga proliferare a adoptării deciziilor prin consens, proces esenţial al conducerii, în
cadrul căruia sunt predominante participarea largă a personalului, dezbaterea
democratică a informaţiilor şi stabilirea prin consens a soluţiilor de aplicat;
3.evitareaincertitudinii exprimată prin larga apelare la angajarea pe viaţă, utilizarea
unor sisteme de salarizare şi promovare bazate predominant pe vechime, sisteme
organizatorice precis conturate şi elaborare de strategii;
4.elementele de masculinitate şi feminitate se regăsesc în proporţii relativ egale.
Orientarea spre masculinitate rezultă din larga diferenţiere a rolurilor în societate şi din
accentul acordat de indivizi obţinerii de bani şi lucruri. În acelaşi timp, se manifestă
puternic elemente de feminitate, cum ar fi prioritatea acordată performanţelor grupului în
raport cu cele individuale sau orientarea paternalistă a organizaţiilor, a şefilor faţă de
salariaţi.
Viata intr-o gospodarie taraneasca din vechea Japonie– cca.1880
 Coordonate administrativ-manageriale
Este pus la punct şi funcţionează un complex sistem de management la
nivel naţional în care se îmbină elemente decizionale şi organizatorice formale
şi informale, a căror rezultantă o reprezintă elaborarea strategiei economice a
Japoniei şi coordonarea principalilor factori implicaţi în implementarea sa.
Există o largă şi intensă cooperare dintre guvern şi cercurile economice
japoneze. Între acţiunile Ministerului de Industrie şi Comerţ Internaţional
sunt menţionate elaborarea de ghiduri privind reglementarea utilizării
producţiei şi a stabilirii preţurilor cartelurilor, iniţierea de acţiuni economice
de anvergură etc. De regulă, propunerile privind strategia şi politica
economică emană de la diverse organisme guvernamentale. Acestea sunt
înaintate consiliilor de politică economică care le analizează, îmbunătăţesc şi
trimit apoi ministerelor de resort.
Deşi răspund de elaborarea strategiei, ele nu resping niciodată propunerile
primite.
Cinci gheise pregatind mincarea – cca.1880
 Componentele de bază ale managementului economiei japoneze
PRIMUL-MINISTRU
Sindicate

Consilieri de Ministere
Strategia
politică Dieta Grupuri de
economică
industrială -MITI; consumatori
pentru: -Finanţe
-capital străin; -Afaceri externe; Partidul de
guvernământ
-tarife; -Agricultură. Zaikai Partidele de
-deliberare Sonken opoziţie
economică;
-structură
industrială.
Organizaţii economice:
Kaidanren
Keizi Doynkai
Nikkeriren
Nissho

Legendă
Relaţii formale
Relaţii informale
O zi plina de culoare in Iseyama , Yokohama cca.1880-1900
 Coordonate administrativ-manageriale
Organismele guvernamentale se implică puternic în dirijarea şi desfăşurarea
activităţilor întreprinderilor japoneze. Pentru aceasta se stabilesc priorităţile naţionale
privind industriile, produsele şi tehnologiile de importanţă strategică pentru Japonia.
Obiectivul prioritar urmărit în ultimele decenii l-a constituit punerea la punct a unor
industrii competitive pe piaţa externă. Se acţionează concomitent atât pentru ajutorarea şi
stimularea financiară a sectoarelor prioritare, cât şi pentru protejarea industriilor şi
corporaţiilor care sunt confruntate cu probleme dificile.
Principalele modalităţi de acţiune sunt:
•Formarea de carteluri pentru obţinerea de produse complexe la preţuri competitive pe
piaţa externă;
•Reducerea capacităţilor de producţie excedentare prin stimulente financiare şi de altă
natură;
•Diminuarea surplusului de forţă de muncă din anumite sectoare prin implicarea
organismelor guvernamentale în transferarea sa în companiile aflate în expansiune;
•Selecţiafirmelor care este necesar să supravieţuiască datorită importanţei lor pentru
economia niponă;
•Finanţarea unor activităţi de cercetare-dezvoltare;
•Acordarea de subsidii pentru exportul anumitor produse;
•Furnizarea de capital pentru noile investiţii;
•Finanţarea programelor de pregătire şi reproliferare a muncitorilor.
Trei arcasi din vechea Japonie - 1873
 Coordonate administrativ-manageriale

Cercurile economice îşi manifestă influenţa principală asupra politicii economice

a guvernului prin Zaikai, un grup politico-economic de conducători financiari proveniţi
din cadrul principalelor organizaţii economice naţionale: Kaidanren, Kiezi Doinkai,
Nikkeiren, Nissho. Dintre acestea, cea mai puternică este KAIDANREN – Federaţia
Organizaţiilor Economice, al cărei comitet de direcţie este compus din preşedinţi sau
directori generali ai celor mai importante firme, precum şi din personalităţi
guvernamentale din industrie, comerţ şi finanţe. Punctul de vedere al Zaikaiului în
probleme economice este întotdeauna luat în considerare în Dietă şi de către guvern.
Niciodată Dieta nu a aprobat o măsură legislativă dacă Zaikai s-a opus. În practică, ea
exercită dreptul de veto în problemele economice majore ale Japoniei.
Concluzie: la nivel naţional se manifestă în Japonia un management mediu
centralizat din punct de vedere strategico-tactic şi puternic descentralizat în plan
operaţional, la nivel de agenţi economici. Concomitent se constată o puternică
îmbinare a elementelor manageriale formale şi informale, ceea ce se reflectă în
dinamismul şi flexibilitatea sistemelor macro, mezo şi microeconomice.
 Repere structural-economice

Economia niponă are structură duală, marile grupuri economice, zaibatsu

sau kairetsu, coexistând cu un mare număr de întreprinderi mici.
În prezent există 6 mari grupuri economice – MITSUI, MITSUBISHI,
SUMITOMO, FUJI, SONWA, DAI SCHI KONGYA. Aceste grupuri au avut şi au un
rol economic determinant în dezvoltarea Japoniei. Fiecare grup posedă o
viziune şi o strategie bine definite, bazate pe ample resurse umane,
financiare şi tehnologice. Prin sistemul de subcontractare, fiecare grup
conlucrează armonios şi eficace cu mii sau zeci de mii de firme mici, mijlocii şi
mari. Sistemul de subcontractare nipon reprezintă concomitent o modalitate
de planificare, de cooperare în producţie şi comercializare deosebit de
eficace şi eficient.
Lacul cu lotusi – locatie necunoscuta –cca.1900
 Repere structural-economice

Majoritatea întreprinderilor nipone sunt însă mici. Alcătuite din mai puţin
de 100 de salariaţi, întreprinderile mici şi mijlocii, în număr de 6,5 milioane,
reprezintă 99% din totalul întreprinderilor japoneze. În cadrul lor lucrează 40
de milioane de salariaţi, adică 80% din totalul forţei de muncă ocupate,
furnizând peste 50% din producţia naţională niponă.
Japonia a devenit foarte atractivă pentru investitorii străini, întrucât
prezintă un climat de afaceri pozitiv, legea este respectată, dispune de o
infrastructură avansată, resursele umane sunt foarte calificate şi există
numeroşi consumatori. Susţinerea financiară generează speranţe pentru
amplificarea acestor caracteristici şi a unei creşteri pe termen lung.
Confectionarea lampadarelor – cca.1890
 Repere structural-economice
La baza economiei nipone se află 4 forţe motrice:
• Existenţa unor afluente resurse financiare;
• Posedarea unor porturi naturale foarte bune, valorificate prin amplasamente
industriale adecvate;
• Existenţa unor ample resurse umane ocupate (peste 67 de milioane), educate
comprehensiv şi care folosesc tehnologii adecvate în firme;
• Practicarea unui management performant, care se exercită asupra întregului
nucleu de activităţi economice: cercetare, planificare, producţie, transport,
marketing, vânzări, folosirea produselor de către consumatori, colectare şi
reutilizarea lor.
Valorificarea lor printr-o viziune sistemică, bazată pe o abordare puternic previzionată,
a transformat Japonia într-o mare putere economică, deosebit de performantă,
care reprezintă o adevărată locomotivă a economiei mondiale.
În ultimul deceniu, Japonia s-a confruntat cu dificultăţi care au determinat o scădere a
performanţelor sale economice. Conştientizarea acestor probleme s-a reflectat în
conceperea unei strategii cuprinzătoare ce are în vedere adaptarea la reţele
internaţionale de producţie, revigorarea sistemelor de inovare, introducerea
sistemelor manageriale şi informatice bazate pe tehnologii informatice şi
comunicaţionale moderne şi facilitarea reorganizării industriei şi a marilor
corporaţii.
Pe malul lacului Ashi din satul Hakone - cca.1880
.