Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
“Cu buzunarul plin de bani, eşti înţelept, frumos şi mai şi cânţi bine”,
spune un vechi proverb evreiesc.
1. Moneda: concept, esenţă, evoluţia
În limbajul curent şi în literatura de specialitate se utilizează atât termenul de
„bani” cât şi cel de „monedă”.
Termenul de monedă, folosit în special în limbajul poporului francez,
englez, italian desemnează, potrivit definiţiei date de dicţionarul Larousse, „o
piesă de metal, emisă de autoritatea suverană, pentru a servi ca mijloc de
schimb”. Potrivit aceleeaşi definiţii, termenul de monedă este de origine latină şi
provine de la numele zeiţei Junon Moneta, în templul căreia romanii băteau
monede.
În limbajul altor popoare: român, rus, german se utilizează cu aproximativ
acelaşi sens, termenul „bani”. Potrivit dicţionarului explicativ al limbii române,
prin bani se înţelege „echivalentul general al valorii mărfurilor; monedă de
metal sau de hârtie recunoscută ca mijloc de schimb şi de plată”.
Noţiunea de monedă nu se identifică cu banii, aceasta reprezentând doar o
parte a masei băneşti.
Paul Samuelson consideră că banii reprezintă „alături de capital şi de
specializare cel de-al treilea aspect major al vieţii economice moderne, iar
fluxul de bani sângele care irigă economia”.
O definiţie generală a monedei ar putea fi următoarea: un instrument-etalon legal de
plată pentru facilitarea schimburilor, pentru acumulări şi stingerea obligaţiilor, măsurător
general de valori care se bucură de încrederea publică şi poartă girul statului şi care,
atunci când moneda este confecţionată din metal preţios, îi garantează greutatea şi titlul.
Trebuie făcută o deosebire între mijlocul de schimb şi instrumentul de schimb.
Banul din acest punct de vedere trebuie considerat ca un mijloc de schimb, este un
element care poate fi folosit mai departe în schimb, sau poate fi transformat oricând într-
un bun care să ne satisfacă o utilitate (mărfuri bani - cuprul, aurul, argintul, piele de
animale, etc.).
Moneda este un instrument de schimb, întrucât scopul şi destinaţia este numai
schimbul şi plata. La schimbul direct, fiecare din cei care schimbă dau şi primesc bunul
din nevoie şi cu intenţia de a-l folosi direct şi imediat. Participanţii sunt producător al
bunului cedat şi consumator al bunului primit. Pentru nici unul bunul nu îndeplineşte altă
funcţie.
Apariţia monedei este condiţionată de formarea unei societăţi omeneşti cu preocupări
economice, ale cărei caracteristici principale sunt:
a) proprietatea privată;
b) diviziunea muncii;
c) schimbul de bunuri şi servicii.
În dreptul tuturor popoarelor găsim trei elemente esenţiale ale monedei şi anume:
• legea - noţiunea de monedă este legată de existenţa şi de intervenţia
Statului, în confecţionarea semnului monetar, iar caracteristica lui este efigia
Statului pe care o poartă;
• materia - moneda poate fi confecţionată dintr-o marfă oarecare, ca şi banul.
Deosebirea între bani şi monedă, constă în faptul că moneda fiind bătută de către
puterea suverană a Statului, se asigură, prin aceasta, respectarea condiţiilor de
confecţionare materială a semnului, în conformitate cu prescripţiile legale.
• forma monedei - ea este fixată după cum corespunde nevoilor de circulaţie,
cu preocuparea principală de a îngreuna contrafacerile.
Momentul când apare moneda nu se cunoaşte precis, ca o data fixă. Este cert însă
că ea apare numai în momentul când statul ca o putere politică suverană, preia asupra
sa controlul, iar mai târziu chiar confecţionarea semnului monetar. Acest moment este
arătat ca fiind aproximativ între secolul al VIII-lea şi al VII-lea înainte de Hristos
Etapele în evoluţia banilor
Instrumentul de schimb era confecţionat sau reprezentat din bunuri
era banilor diferite, altceva decât metalele, perioada care se numeşte pre-metalică.
marfă Rolul de bani 1-a îndeplinit, în funcţie de zona geografică, marfa care
avea cea mai largă consumaţie în zona respectivă (blănurile, pietrele de
moară, tutunul, scoicile etc)