COMPLICAŢIILE POSTOPERATORII

IMEDIATE ALE APARATULUI

RESPIRATOR ȘI CARDIO-
VASCULAR
I. COMPLICAŢIILE APARATULUI RESPIRATOR
1. Laringotraheita, este determinată de intubaţia
traheală și se manifestă prin senzaţii de usturime şi durere
la nivelul laringelui, voce răguşită, tuse uscată.
2. Edemul glotei manifestat prin cianoză, tahipnee,
cornaj.
 3. Atelectezia pulmonară este cea mai întâlnită complicaţie postoperatorie
pulmonară. Se produce prin turtirea alveolelor dintr-un plămân (masivă), lob (lobară) sau
segment (segmentară). Zona astfel afectată este nefuncţională.
Factorii favorizanţi: dureri şi imobilizare reflexă a bazei toracelui şi diafragmului,
pneumoperitoneul și imposibilitatea tusei.
Simptomatologie: junghi toracic sau jenă în inspir, febră, dispnee, cianoză, matitate,
lipsa murmurului vezicular, raluri crepitante.
Tratamentul profilactic se instituie preoperator (aspiraţia secreţiilor bronşice,
suprimarea bronhospasmului, interzicerea fumatului, aerosoli, gimnastică respiratorie),
intraoperator şi postoperator.
Tratamentul curativ constă în: bronhoaspiraţie, antibioterapie, agenţi mucolitici,
uneori traheostomie.
 4. Complicaţii infecţioase pulmonare (pneumonia, bronhopneumonia,
abcesul). Mijlocul de prevenire îl constituie intubaţia, cu condiţia sterilizării
corecte a materialului de intubaţie.
5. Sindromul Mendelsohn (bronho-alveolita de aspiraţie), este un
accident foarte grav apărut în urma inhalării conţinutului gastric.
Simptomatologie: dispnee, cianoză, tahicardie.
Tratamentul profilactic (golirea preoperatorie a stomacului) şi curativ
(intubaţie orotraheală, aspiraţie traheobronşică, corticoterapie,
antibioterapie).
6. Embolia pulmonară.
II. COMPLICAŢIILE APARATULUI CARDIO-VASCULAR
1. Edemul pulmonar acut (EPA) este o manifestare dramatică a unui
dezechilibru circulator brusc, urmat de o inundare a alveolelor pulmonare, a
arborelui bronşic şi a interstiţiului pulmonar cu plasmă necoagulată.
Clinic, bolnavul este anxios, cu dispnee marcată, tahipnee, expectoraţie
caracteristică (spumoasă, albă sau roză), cianoză, tuse.
Tratamentul urgent constă din: schimbarea poziţiei bolnavului (fotoliu),
oxigenoterapie, flebotomie (venesecție), eliberarea CRS, administrarea de
tonicardiace, diuretice, bronhodilatatoare, ventilaţie mecanică.
2. Boala tromboembolică este o complicaţie severă postoperatorie.
Tromboza este mai frecventă după operaţiile care necesită imobilizare.
Simptomatologia este variată: accelerarea progresivă a pulsului, febră în
jur de 380C, edem, bolnav agitat.
Tratamentul profilactic constă dintr-o bună pregătire preoperatorie şi o
mobilizare activă postoperator.
Tratamentul curativ constă din medicaţie anticoagulantă (Heparină şi
Trombostop).
3. Embolia pulmonară este cea mai gravă complicaţie a trombozelor. Ea
constă din migrarea unui embolus în sistemul arterei pulmonare. Factorii
favorizanţi sunt: mişcarea după imobilizarea prelungită, efortul de tuse,
efortul de defecaţie. Din punct de vedere clinic poate fi de mai multe forme:
forma letală (moarte subită), embolia pulmonară masivă (bolnavul este rece,
umed, palid sau cianotic, dispneic, puls filiform), infarctul pulmonar redus,
forma frustă. Profilaxia constă în tratamentul corect al trombozelor, profilaxia
emboliei pulmonare.Tratamentul curativ este medical: vasopresoare în
perfuzie, tonicardiace i.v., oxigenoterapie, anticoagulante) şi chirurgical
(embolectomie).
4. Infarctul miocardic acut postoperator prezintă risc crescut la
coronarieni, la pacienţi peste 50 ani, la diabetici.
Simptomatologia: hipotensiune, durere, dispnee, cianoză, slăbiciune cu
transpiraţie, colaps, aritmie. EKG-ul pune diagnosticul.
Prognosticul este sumbru.
Tratamentul: oxigenoterapie, menţinerea TA, heparinoterapie, tratamentul
tulburărilor de ritm etc.