Cap.

2
MATERIALE PENTRU
CONSTRUCŢIA
DRUMURILOR
 2.1

AGREGATE NATURALE
 AGREGATE NATURALE
 Agregatele naturale sunt materiale
granulare de origine minerală, provenind
din sfărâmarea naturală sau artificială a
rocilor. Acestea reprezintă aproximativ 85%
din masa totală a structurii rutiere, ceea ce
echivalează cu 50 … 75% din valoarea
suprastructurii .
 Pot fi :
 agregate naturale de balastieră ;

 agregate naturale de carieră .

 Consideraţii asupra
calităţii
 Să fie curate ;
 Să aibă o formă regulată, cât mai apropiată
de forma cubică ;
 Să provină din roci dure de natură bazică
(pentu mixturi asfaltice ) ;
 Să fie rezistente la uzură ;
 Să nu fie colţuroase, cu muchii vii ;
 Să se înscrie în zona de granulozitate
prescrisă pentru fiecare tip de mixtură
asfaltică şi beton de ciment .
 Agregate naturale de
balastieră
 Nisip 0 - 4 mm ;
 Pietriş 4 -31 mm ;
sorturi (8…16) , (16…25) , (16…31) , (8…25) , (8…
31) ;
 Balast 0- 63 mm ;
balast concasat : (0…8) , (0…16) , (0..25) , (0…31) ,
(0…63) ;
balast : (0...8) , (8...16) , (0...25) , (0...31) , (0...63) ;

 Bolovani 63 -350 mm .
 CARACTERISTICA NISIP PIETRIŞ BALAST
Natura petrografică şi mineralogică Da Da Da
Conţinutul de fracţiuni sub 0,02 mm Da - Da
Granulozitatea Da * Da * Da *
Coeficientul de neuniformitate Da - Da
Condiţia de filtru invers Da * - -
Conţinutul de impuritaţi      
- corpuri străine Da * Da * -
- humus Da - -
- mică liberă Da - -
- cărbune Da - -
- sulfaţi Da - -
Conţinutul de fracţiuni sub 0,63 mm - Da -

* Verificări de lot
** Verificări de lot la agregate obţinute prin
concasare
 CARACTERISTICA NISIP PIETRIŞ BALAST
Parţi levigabile Da * Da * -
Echivalentul de nisip Da * - Da *
Coeficientul de permeabilitate Da - Da
Înălţimea capilară - - Da
Forma granulelor:      
- valori medii b/a si c/a - Da -
- conţinut de granule
- Da * -
plate şi aciculare
Gradul de spargere - Da ** Da **
Indicele de concasaj - - Da **
Rezistenţa la strivire a agregatelor în
- Da -
stare saturată
Rezistenţa la îngheţ-dezgheţ - Da -
Uzura cu maşina Los Angeles (LA) - Da -
* Verificări de lot
** Verificări de lot la agregate obţinute prin
 Nisip
 Nisipul este agregatul natural de
balastieră, neprelucrat sau prelucrat
prin sortare şi spălare, cu granulozitate
0…4 mm .
 Utilizare
 Straturi izolatoare, cu condiţia de filtru
invers îndeplinită ;

 La macadamuri , pentru umplerea golurilor

după împănare , şi pentru protecţie ;

 Pentru pavaje din piatră naturală, piatră

brută sau bolovani pentru substrat şi
pentru împănare .
 Pentru straturi rutiere din nisip stabilizat
cu ciment sau cu lianţi puzzolanici ;
 Pentru mixturi asfaltice, cu granulozitate
continuă, echivalent de nisip min. 85%, şi
nu se admit corpuri străine ;
 Pentru îmbrăcăminţi din beton de ciment,
echivalent de nisip min. 85%, şi nu se
admit corpuri straine ;
 Pentru prepararea mortarelor şi betoanelor
de ciment utilizate pentru încadrarea
îmbrăcăminţilor rutiere şi protejarea
taluzurilor , şanţurilor şi rigolelor de
scurgere a apelor de suprafaţă .
 Pietriş
 Pietrişul este agregatul natural de
balastieră cu granulozitate 4…31
mm ;
 Utilizare
 Pentru straturile rutiere din agregate
naturale stabilizate cu ciment şi lianţi
puzzolanici, pentru straturi de bază în
structuri rutiere suple şi pentru straturi
de fundaţie în structuri rutiere suple şi
rigide inclusiv pentru consolidare benzi de
încadrare şi acostamente ;
 Pentru prepararea mixturilor asfaltice,
având forma granulelor corespunzătoare
şi caracteristicile fizice şi chimice
corespunzătoare ;
 Pietriş concasat pentru tratamente
bituminoase ;

 Pentru îmbrăcăminţi rutiere din beton de

ciment se utilizează sorturile, care vor
corespunde cerinţelor de calitate impuse ;

 Pentru pietruiri de drumuri şi întreţinerea lor ;

 La prepararea betoanelor de ciment pentru

încadrarea îmbrăcăminţilor rutiere şi pentru
protejarea taluzurilor şi dispozitivelor de
scurgere a apelor de suprafaţă .
 Balast
 Balastul este agregatul natural de
balastieră constituit din amestec de nisip
şi pietriş cu granulozitate 0-63 mm .
 Utilizare
 Pentru straturi anticapilare , granulozitate
continuă, granule sub 0,02 mm, max 3% iar
fracţiunea 0…7,1mm de 30…70% ;
 Pentru straturi de fundaţie , cu granulozitate
continuă, dacă se utilizează un balast cu
amestec optimal granulozitatea se va înscrie
într-o zonă prescrisă ;
 Pentru straturi rutiere din agregate naturale
stabilizate cu ciment se utilizează balast sort 0-
20 ( straturi de bază pentru structuri rutiere
suple), şi 0-31 (straturi de fundaţie pentru
structuri rutiere suple şi rigide) .
 Pentru straturi de bază din mixturi
asfaltice dacă proporţia de granule mai
mari de 31,5 mm depăşeşte 15% este
necesară concasarea balastului ;

 Balastul pentru întreţinerea drumurilor

pietruite va trebui să aibă o granulozitate
continuă , sort 0-63 ;

 Se mai utilizează la executarea pavajelor

şi la încadrarea îmbrăcăminţilor rutiere .
 Bolovani
 Bolovanii au forme rotunjite , cu
dimensiunile cuprinse între 63 şi 350 mm ;
 Ei se pot folosi la executarea fundaţiilor
rutiere, la încadrarea îmbrăcăminţilor
rutiere , la ziduri de sprijin sau la
producerea pietrei sparte prin concasare .
 Agregate de carieră

 Sunt agregate naturale obţinute prin

extragerea şi prelucrarea rocilor din
zăcăminte masive sub formă de agregate
naturale sfărâmate artificial şi piatră
prelucrată (fasonată) pentru pavaje , în
formele şi dimensiunile necesare
lucrărilor rutiere.
Rocile după provenienţă pot
fi :
 Roci magmatice : granite,
granodiorite, riolite, dacite, trahite,
diorite, andezite, bazalte etc. ;
 Roci metamorfice: gnaise,
amfibolite, cuarţite, calcare
cristaline ;
 Roci sedimentare: calcare, gresii
calcaroase, gresii cuarţoase ;
Caracteristici petrografice
 Să fie omogene în ceea ce priveşte
culoarea şi compoziţia mineralogică ;
 Să nu prezinte urme vizibile de
degradare fizică sau chimică ;
 Să nu conţină pirită, limonită sau săruri
solubile ;
 Să nu conţină silice microcristalină sau
amorfă , care să reacţioneze cu alcaliile
din cimenturi .
 Încadrarea rocilor în
clase
CLASA ROCII
CARACTERISTICA
A B C D E
Porozitatea aparentă la presiune
3 5 8 10 10
normală, %max
Rezistenţa la compresiune , în
150 130 120 100 80
stare uscată, N/mm2 ,min
Uzura cu masina Los Angeles,
18 20 22 25 30
pe sortul 40-63, % max
coeficientul de calitate, min 10 9 8 7 6
Rezistenţa la îngheţ-dezgheţ:
3 3 3 3 3
. Coeficient de gelivitate , % max
….Sensibilitate la îngheţ, % max 25 25 25 25 25
 Piatra prelucrată pentru
drumuri
 Sub formă fasonată sau cioplită pe toate feţele
sau cel puţin pe cinci feţe ;
 Faţa materialului fasonat este cea pe care se
circulă ;
 Feţele pavelelor şi calupurilor trebuie să fie
plane, cu muchii regulate şi denivelări
cuprinse între 0,5 şi 0,8 cm, iar baza plană ,
paralelă cu faţa şi 2/3 din suprafaţa feţei, iar
feţele laterale simetrice şi plane ;
 Bordurile trebuie să aibă faţa plană cu muchii
drepte şi colţuri vii, iar faţa laterală dinspre
carosabil să fie cioplită pe 2/3 din înălţime .
 Produse sfărâmate
artificial
 Piatră brută ;
 Piatră spartă:
 Savură ;

 Split ;

 Piatră spartă mare ;

 Piatră spartă pentru beton de ciment

rutier ;
 Criblură ;
 Nisip de concasaj
 Piatra brută
 Are forme neregulate ;
 Pentru fundaţii de drumuri (blocaje)având o
formă de trunchi de piramidă sau de pană cu
înălţimea de 140…180 mm iar lungimea
egală sau mai mare ca înălţimea şi lăţimea
de 80…150mm ;
 Pereuri ;
 Anrocamente, blocuri cu masă de min 50 kg;
 Pavaje şi acostamente , formă poligonală iar
conţinutul de piatră necorespunzătoare mai
mic de 15% .
 Piatra spartă
 Piatra spartă se utilizează pentru întreţinerea
drumurilor, la straturi de fundaţie, straturi de
bază, macadamuri, macadamuri bituminoase,
pentru stratul de rezistentă şi cel de uzură la
betoanele de ciment rutier, şi reprezinţă unul
dintre cele mai importante materiale din
construcţia drumurilor .

 Savura: obţinută prin concasare simplă a

rocilor dure şi de duritate medie. Se foloseşte
ca material de agregare la macadamuri sort 0-
8 mm, iar conţinutul de impurităţi de maxim
1% .
 Splitul: obţinut prin concasare simplă şi sortare
în sorturile 8-16, 16-25 şi 25-40, ca şi formă
granulele trebuie să aibă rapoartele b/a de min
0,5 iar c/a de min 0,25 şi să aibă un conţint de
impurităţi de maxim 1% ;
 Piatra spartă mare: sort 40-63 şi 63-80, şi
respectă aceleaşi condiţii de calitate ca şi splitul ;
 Piatră spartă , sort 25-40 , pentru prepararea
betoanelor de ciment rutier :
granule mai mari de 40mm max 5%, mai mici de
25mm max 10% şi mai mici de 0,09mm max
0,3%, nu se admite prezenţa de corpuri străine .
Piatra spartă
 Criblura
 Agregat natural alcătuit din granule de formă
poliedrică, obţinut prin concasare , dublă
granulare şi selecţionare în sorturi a rocilor dure,
de regulă cele magmatice (bazice şi neutre).
 Sorturi de livrare:
- 4-8, 8-16, 16-25 (pentru mixturi
asfaltice);
- 4-6 , 6-10 , 10-12 (pentru tratamente );
 Condiţii de calitate la fel ca la piatră spartă ;
 Nu se admite prezenţa argilei în nici unul din
sorturile de criblură .
 Criblură 8-16

 Criblură 16-
25
 Nisipul de concasaj
 Este agregatul natural sfărâmat artificial, cu
dimensiunile de 0…4 mm , cu o granulozitate
continuă şi conţinut de granule mai mari de 4
mm de max 5% ;

 Nu se admite prezenţa corpurilor străine ;

 Nisipurile de concasaj , ca şi criblurile se

utilizează cu precădere pentru prepararea unei
mari diversităţi de mixturi asfaltice la cald şi la
rece şi pentru prepararea betoanelor de ciment
rutier .
 2.2

FILERUL
 Filerul
 Este o pulbere minerală cu granulozitate sub
0,63 mm (granule mai mici de 0,09mm, minim
80%) obţinută prin măcinarea fină a rocilor
calcaroase , a cretei brute sau prin stingerea în
pulbere a varului bulgări, urmată de separarea
corespunzătoare.
 Pentru determinarea suprafeţei specifice se
face , folosind metoda permeametrului Blaine .
 Depozitarea filerului se face în încăperi
acoperite , ferit de umezeală, sau în saci aşezaţi
în stive de cel mult 10 bucăţi, unul peste altul.
 Permeametrul Blaine
 Condiţii de calitate
 Să nu reacţioneze chimic cu lianţii ;
 Să asigure o bună adezivitate a liantului
pe granulele sale ;
 Granulele să nu fie poroase pentru a nu
creşte consumul de liant ;
 Să nu absoarbă în mod selectiv anumiţi
componenţi ai bitumului , care să
conducă la modificarea în mod
necorespunzător a caracteristicilor
liantului ;
 Să se utilizeze de preferinţa în primele
2/3 luni după producere ;
 Fineţea este cea mai importantă condiţie
de calitate , deşi o fineţe prea mare poate fi
dăunătoare ;
 Umiditatea trebuie să fie de maxim 2% ,
iar aglomerarea lui în cocoloaşe se va
evita ;
 Conţinut de carbonat de calciu
recomandat minim 90% ;
 Densitatea aparentă după sedimentare în
benzen sau toluen să fie 500…800 kg/mc ;
 Coeficient de hidrofilie să fie de max 1,0 .
 Alte pulberi care se pot
folosi ca filer
 Cimentul (are calităţi sporite dar şi un cost
mare) ;
 Pudretă de cauciuc (îmbunătăţeşte comportarea
mixturilor asfaltice la variaţii de temperatură) ;
 Deşeuri de carbonat de calciu (au o umiditate
prea mare);
 Pudra de zgură granulată ;
 Praf de cărbune ;
 Cenuşă de termocentrală ;
 Praful recuperat de la uscătoarele fabricilor de
mixturi asfaltice cu granule până în 200 microni .
 filer ciment pudretă
de
cauciuc

pudră de praf de cenuşă

de
zgură granulată carbune
 2.3
LIANŢI
 Lianţi
 Sunt materiale naturale sau artificiale
care servesc la legarea între ele a
granulelor agregatelor naturale cu care se
află în contact ;

 Clasificare: lianţi minerali ;

lianţi puzzolanici ;
lianţi hidrocarbonaţi ;
lianţi micşti .
 Lianţi minerali
 Lianţii minerali sunt substanţe pulverulente
care în amestec cu apa formează paste vâsco-
plastice, care sub efectul proceselor fizico-
chimice se întăresc în timp.

 Ei sunt :
 ciment ( se întăreşte şi rezistă în mediu
umed ) ;
 var (se întăreşte şi rezistă în mediu uscat );

 ipsos (se întăreşte şi rezistă în mediu uscat ) .

 Cimentul
 Cimenturile sunt lianţi hidraulici obţinuţi prin
măcinarea fină a unui singur clincher (cimenturi
unitare), sau prin măcinarea fină a unui clincher
amestecat cu adaosuri minerale active.

 Utilizări :
 realizare îmbrăcăminţi rutiere din beton de
ciment ;
 stabilizarea unor agregate naturale pentru
realizarea
de straturi rutiere (de bază şi de fundaţii);
 executarea de lucrări accesorii (borduri , şanţuri
etc.) ;
 executarea de lucrări de artă (poduri , tuneluri
etc.) .
 Pentru executarea îmbrăcăminţilor
rutiere rigide se pot utiliza cimenturi
Portland (CEM I 42,5N , CEM I 42,5R sau
CEM I 32,5R) sau ciment pentru drumuri
CD40, iar pentru stabilizarea agregatelor
se folosesc cimenturile CEM I 42,5N ,
CD40 sau cimentul cu adaosuri CEM II/A-
S 32.5R .
Realizare
îmbrăcăminţi
din beton de ciment
rutier
Lucrări anexe drumului,
din
beton de ciment
Lucrări de artă din
beton de ciment
 Varul
 Varul este cel mai important liant nehidraulic
utilizat în sectorul rutier.
 Varul este un oxid de calciu care se obţine prin
decarbonatarea calcarelor şi se livrează în
bulgări în trei calităţi ( S, I, II ).
 Stingerea varului se poate face în pastă sau
praf.
 Varul stins în praf prezintă faţă de cel stins în
pastă următoarele avantaje : nu conţine
impurităţi sau reziduri nestinse, elimină
stingerea pe şantier, se transportă uşor şi
permite o dozare exactă .
 Utilizare
 La prepararea mortarelor ;
 La prepararea suspensiei de bitum
filerizat ;
 La stabilizarea pământurilor
coezive ;
 Ca activator al lianţilor puzzolanici .
Stabilizarea
pământurilor
cu var
 Lianţi puzzolanici
 Sunt materiale silicioase sau silico-
aluminoase, care conţin compuşi care se
combină cu varul sau cimentul în prezenţa
apei la temperatură obişnuită şi dau naştere
unor formaţiuni noi, greu solubile în apă ,
care manifestă proprietăţi liante.
 Înlocuiesc parţial sau total lianţii hidraulici,
astfel reducând costurile.
 Clasificare :
 artificiali
(cenuşi de termocentrală,
zguri de furnal înalt, lianţi cu
fosfogips) ;
 naturali (roci piroclastice) .
 Cenuşa de termocentrală
 Sunt puzzolane artificiale care rezulta ca
deşeuri de la arderea în suspensie în aer a
cărbunilor fin măcinaţi.
 Clasificare dupa indicele de activitate
puzzolanică:
cenuşă nepuzzolanică Iap<0 ;
cenuşă slab puzzolanică 0<Iap<0.5 ;
cenuşă mediu puzzolanică 0.5<Iap<1.0 ;
cenuşă puzzolanică 1.0<Iap<1.5 ;
cenuşă foarte puzzolanică Ia>1.5 ;
Iap este un raport între rezistenţele la
compresiune a epruvetelor cilindrice preparate
în anumite condiţii conform relaţiei Iap=(A-B)/B
Cenuşa de termocentrală
 Zgura de furnal înalt
 În procesul de elaborare a fontei rezultă ca
subprodus, zgura lichidă de furnal care în funcţie
de modul de răcire obţinem:
-zgură de haldă (răcire la temperatură ambiantă) ;
-zgură granulată (răcire sub jet de apă) ;
-zgură expandată (procedeu special de prelucrare)
.
 Producţia de zgură este de 1to zgură la 1 tonă de
fontă.
 Zgura devine mai activă în special în prezenţa unui
catalizator bazic (cel mai frecvent varul), astfel
produsul obţinut da rezistenţe care cresc continuu ,
mai ales după durate lungi de întărire.
 Zgura de haldă
 Din cauza răcirii necontrolate şi deoarece în
procesul de evacuare condiţiile de solidificare
diferă de la o şarjă la alta, zgura de haldă are
un aspect neomogen .
 De asemenea conţine în diferite proporţii şi
alte deşeuri precum: părţi metalice, nisipuri
arse, bucăţi de cărămizi refractare .
 Se poate utiliza la executarea
terasamentelor, fundaţiilor, straturilor de
bază la drumuri, sau după concasare, la
executarea macadamurilor şi a straturilor
rutiere din materiale stabilizate .
Schema producerii de zgură de haldă
 Zgura granulată de furnal
înalt
 Moduri de obţinere:
-granulare în jet de apă (zgura topită este
descărcată într-un jet puternic de apă , care
realizează atât granularea cât şi transportul
spre depozitare) ;
-granularea în bazin (zgura topită este
descărcată într-un bazin în care se ridică
nivelul apei şi se realizează granularea) ;
-granularea în jet circular (zgura topită se
scurge într-un canal vertical prevăzut cu
orificii prin care apa sub presiune ţâşneşte şi
preia şuvoiul de zgură) .
Schema producerii de zgură granulată
 Zgura expandată
 Este un subprodus obţinut prin răcirea
masei de zgură topită printr-un procedeu
special şi prelucrarea mecanică după
solidificare, în staţii de concasare şi sortare .
 Spre deosebire de zgura granulată aceasta
nu este friabilă şi are rezistenţe mecanice
mai bune , având o densitate de 1,1…1,2
g/cmc .
 Se utilizează mai puţin în domeniul
drumurilor .
 Tuful vulcanic
 Sunt roci naturale vulcanice cu proprietăţi
puzzolanice .
 Se foloseşte ca liant sub formă de pulbere.
 Condiţii necesare materialelor puzzolanice:
-compoziţia chimică este caracterizată
printr-un conţinut mare de silice şi alumină şi
un conţinut redus de calciu ;
-materialele comportă faze în care silicea şi
alumina sunt mobilizabile , şi anume structura
amorfă (sticloasă) sau mineralele cristalizate
au proprietatea de a se combina cu varul ;
-rezistenta mecanică redusă a tufurilor
vulcanice face ca procesul de măcinare să nu
necesite consum mare de energie .
Tuful vulcanic
 Lianţi cu fosfogips
 Fosfogipsul este un deşeu industrial cu
proprietăţi hidraulice, obţinut în combinatele
chimice , în urma preparării îngrăşămintelor
chimice.

 Se poate utiliza în stabilizarea agregatelor

naturale:
-sub formă de liant din cenuşă de
termocentrală, activată cu var hidratat în
pulbere şi fosfogips;
-liant de zgură granulată, activată cu
fosfogips şi sodă caustică .
 Lianţi hidrocarbonaţi
 Lianţii hidrocarbonaţi sau bituminoşi
sunt complexe de hidrocarburi de origine
naturală sau obţinute prin pirogenare,
însoţite deseori de combinaţiile lor cu
oxigenul, azotul, sulful etc.
 În această categorie se încadrează
bitumul şi gudronul.
 Bitumul se găseşte în stare naturală sau
poate fii preparat prin distilare fracţională
a anumitor ţiţeiuri şi derivate naturale a
acestora.
 Bitumul este solubil în sulfura de carbon.
 Bitumul natural : se găseşte asociat cu
diferite substanţe minerale şi în acest caz se
numeşte rocă asfaltică (asfalt natural, nisip
bituminos) .

 Bitumul de petrol: este liantul cel mai utilizat

în ţara noastră la întreţinerea şi construcţia
drumurilor, deoarece are calităţile
corespunzătoare şi se poate prepara în cantităţi
mari din prelucrarea păcurei.

 Gudronul: liant hidrocarbonat de culoare

brun-neagră, cu consistenţă de la moale până la
tare-vâscos, obţinut prin distilarea uscată a
huilei.Are aceleaşi utilităţi ca şi bitumul dar este
mai slab şi îmbătrâneşte mai repede .
 Bitumul de petrol are peste 300 de
componenţi care se pot grupa astfel:
-uleiuri (40…60%), care imprimă
mobilitate şi fluiditate ;
-răşini (18…48%), care imprimă
proprietăţi liante, elasticitate ;
-asfaltene (15…35%), care imprimă
vâscozitate, coeziune şi stabilitate la
temperaturi ridicate .
 Bitumurile rutiere tradiţionale pot fi
transformate, prin aportul de polimeri, de la
structură solidă la structură gel şi trec de la
plastice la elastice. Lucru obţinut prin
oxidarea bitumului, dar în acest caz scade
adezivitatea faţă de agregate .
 Modificări induse de
polimeri
 Reduc penetraţia bitumului ;
Reduc penetraţia bitumului ;
 Măresc indicele de penetraţie ;
 Ameliorează susceptibilitatea termică ;
 Măresc punctul de înmuiere ;
 Diminuează fragilitatea la temperaturi joase ;
 Măresc elasticitatea ;
 Asigură o mai bună ductilitate la temperaturi
reduse;
 Îmbunătăţeşte proprietăţile de curgere a
mixturilor asfaltice ;
 Măreşte adezivitatea faţă de agregate,
rezultând o rezistenţă mai mare a acestora .
Caracteristici în legătură cu
consistenţa
 Vâscozitatea: este proprietatea fluidelor de a
opune rezistenţă la curgere datorită frecării
interne. (vâscozimetrul Engler, vâscozimetrul
S.T.V, vâscozimetrul rotativ cu cilindrii coaxiali)
.
 Penetraţia standard: se face pentru punerea
în evidenţa a vâscozităţii lianţilor
hidrocarbonaţi în stare solidă. (penetrometrul
Richardson) .
 Indicele de penetraţie Ip: exprimă variaţia
consistenţei lor în funcţie de temperatură. Se
calculează pe bază penetraţiei la 25 grade C, şi
a punctului de înmuiere I.B. ; un bitum normal
are Ip între -1 (slab) şi 1 (bun) .
 Vâscozimetrul Engler  Aparat inel şi bila
 Caracteristici în legatură cu
plasticitatea

 Punctul de înmuiere: temperatură la

care bitumul încetează să mai fie
plastic şi devine lichid prin metoda inel
şi bilă (I.B.),sau metoda Kramer-
Sarnov (K.S.) .

 Punctul de picurare: se determină

pentru aprecierea punctului de
înmuiere care este cu circa 18 grade C
mai mare decât punctul de înmuiere
I.B. cu aparatul Ubbelohde .
 Punctul de rupere Frass: temperatura
la care bitumul încetează să mai fie
plastic şi devine rigid, aparatul Frass.

 Se mai poate face şi cu metoda

Hoepfner şi Metzger , prin această
metodă se determină punctul de
rigidizare (H.M.) care este cu circa 5
grade C mai mică decât temperatura
de rupere Frass .
 Ductilitatea: caracterizează
aptitudinea bitumului de a rezista la
fisurare în urmă variaţiilor de
temperatură, încercarea constă în
întinderea unei epruvete într-o baie de
apă de o anumită temperatură; se
măsoară lungimea firului de bitum
întins în momentul ruperii .
 Câmpul de plasticitate: este intervalul
de temperatură dintre punctul de
picurare şi punctul de rigidizare;
bitumurile bune trebuie să aibă un
câmp de plasticitate cât mai mare
(60…80 grade C) .
 Intervalul de plasticitate: reprezintă
diferenţa dintre temperatura inel şi
bilă şi temperatura de rupere Frass,
care trebuie să fie de circa 60 grade C .
Caracteristici în legătură cu
adezivitatea
 Adezivitatea: este cea mai importantă
proprietate a lianţilor, aceea de a adera
la suprafaţa agregatelor şi de a lipi
granulele între ele.

 Adezivitatea poate fi mărită prin :

 Înnobilarea agregatelor cu circa 2%
lapte de ciment sau var ;
 Ameliorarea liantului cu substanţe
tensioactive (aditivi).
 Alte caracteristici ale
bitumului
 Modulul de rigiditate ;
 Coeficientul de dilataţie volumică ;
 Căldura specifică ;
 Conductibilitatea termică ;
 Tensiunea superficială ;
 Permeabilitatea la apă ;
 Solubilitatea ;
 Rezistivitatea ;
 Constanta dielectrică .
 Comportarea în timp a
lianţilor hidrocarbonaţi
 În durata de expoatare a liantului se disting 3
perioade :
 Perioada de priză şi întărire (de la câteva ore la câteva
zile în funcţie de temperatură) ;
 Perioada de comportare plastică ;

 Perioada de fragilitate şi dezagregare ;

 Prin îmbătrânirea liantului , acesta îşi pierde din

coeziune şi plasticitate în urma evaporării uleiurilor şi a
acţiunii razelor ultraviolete , a oxidării şi încorporarea
de praf;
 Bitumurile moi îmbătrânesc mai repede decât cele
dure ;
 Îmbătrânirea începe de la suprafaţa mixturilor;
 Supraîncălzirile duc la grăbirea procesului de
îmbătrânire .
 Tipuri de lianţi
hidrocarbonaţi folosiţi în
 ţara noastră
Bitumul neparafinos pentru drumuri: se livrează
în şase tipuri după cum urmează D25/40,
D40/50, D50/80, D80/120, D120/180, D180/200 ;
 Bitumul industrial: se produce în patru tipuri
după cum urmează I45/55, I60/70, I85/95,
Ip85/100 (Ip -bitum industrial parafinos) ;
 Bitumul natural: se obţine la noi în ţară prin
extragere din nisip bituminos şi prin distilarea şi
oxidarea bituminei ;
 Bitumina: liant natural care se prezintă sub
forma unei mase asfaltice negre lucioase, cu
consistenţă moale şi cu puritate de 98…
99%.Pentru utilizarea bituminei la mixturi este
necesară modificarea vâscozităţii şi adaos de
bitum industrial .
Bitum modificat cu polimeri
 Este liantul cu caraceristici fizico-chimice
specifice, obţinute prin tratarea bitumului pur
pentru drumuri cu anumite tipuri de polimeri,
în instalaţii speciale , la temperaturi de 160…
180 ° C.

 Polimerii folosiţi se pot grupa în două

categorii:
 Elastomeri: copolimeri stirenici (SBS, ŞIŞ) ;
 Plastomeri: copolimeri etilenici (EVA,EMA) .
 Preparare : se realizează în rafinărie sau
pe şantier, staţii speciale, cu flux discontinuu .
 Transportul : se face cu
autotransportoare termoizolante (temperatură
>160 ° C), încărcat la 98% din capacitate
pentru evitarea oxidării .
 Depozitarea : se realizează în recipienţi
verticali pentru o zonă cât mai mică de
contact cu aerul, în vederea evitării
fenomenului de oxidare , recipienţi prevăzuţi
cu sistem de recirculare sau agitare
permanentă pentru a nu se produce separarea
componenţilor .
 Avantaje
 Creşte rezistenţa la deformaţii
permanente la temperaturi ridicate ;
 Creşte rezistenţa la fisurare în urma
oboselii şi temperaturilor scăzute ;
 Micşorează susceptibilitatea la
îmbătrânire, atât în procesul de
preparare a mixturilor asfaltice, cât şi în
timpul exploatării ;
 Îmbunătăţeşte coeziunea şi adezivitatea
faţă de agregatele naturale ;
 Utilizare bitum modificat
 Mixturi asfaltice pentru îmbrăcăminţi
bituminoase realizate pe drumurile cu trafic
greu şi foarte greu, cu scopul creşterii
rezistenţei la deformaţii permanente ;
 Mortare asfaltice speciale pentru executarea
staturilor bituminoase subţiri, şi ultra-subţiri ;
 Betoane asfaltice drenante, (Vol. goluri 16…
20%) ;
 Procedee antifisuri pentru îmbrăcăminţi din
beton de ciment cu fisuri sau pentru limitarea
transmiterii lor ;
 Straturi bituminoase de etanşare la lucrări de
artă ;
 Mixturi asfaltice cu fibre ;
 Tratemente bituminoase pe drumuri cu trafic
greu şi foarte greu .
 Bitum aditivat
 Pentru a ameliora adezivitatea bitumului
faţă de agregatele naturale se utilizează
produse tensioactive, cu o structură
specifică polar-nepolar alcătuită dintr-o:
 Grupare biofilă, care se fixează pe bitum ;
 Grupare hidrofilă , care se fixează la
suprafaţa agregatului natural.
 Rezultând pe lângă o legătură fizică între
bitum şi agregate , una cvasichimica care
asigură rezistenţa peliculei de bitum faţă
de acţiunea de dezanrobare a apei.
 Utilizare
 Se utilizează de regulă în zonele umede, cu
precipitaţii bogate sau unde nu este asigurată
scurgerea apelor corespunzătoare, precum şi
în toate cazurile de execuţie a stratului de
uzură sau a tratamentelor bituminoase la cald
la care adezivitatea bitumului faţă de
agregatele naturale este de sub 75% .
 Bitumul aditivat se testează în laborator la
fel ca şi bitumul pur, procentul de aditivi de
1% nemodificând practic caracteristicile
bitumului , cu excepţia adezivităţii faţă de
agregatele naturale .
 Derivaţi ai lianţilor

hidrocarbonaţi
Amestecuri gudron-bitum : un adaos de 4..5%
de gudron măreşte adezivitatea bitumului şi
întârzie îmbătrânirea; se pun în operă la
temperaturi mai mici.
 Bitum fluxat : fluxarea este operaţia prin care
se adaugă unui bitum dur un alt liant
bituminos mai moale sau un ulei; reduce
vâscozitatea, au o tendinţa de îmbătrânire mai
mică decât amestecurile gudron-bitum .
 Bitum tăiat : se dizolvă bitumul într-un solvent
organic uşor volatil pentru o uşoară punere în
operă; solventul se evaporă după 3…8 ore şi
bitumul îşi recăpăta proprietăţile iniţiale .Poate
fi cu întărire rapidă, mijlocie sau lentă, care se
alege după scopul utilizării .
 Emulsii bituminoase: sunt dispersii intime a doi
produşi insolubili unul în celălalt şi constituie
două faze distincte:
 Faza dispersată sau discontinuă, care poate fi
un lichid vâscos, cu particule de ordinul
micronilor;
 Faza dispersantă sau continuă , care este un
lichid .

 În amestec se introduce un emulgator (material

tensioactiv) care scade tensiunea interfacială
între cele două faze, are rol de stabilizator.

 Se împart în două categorii :

 Emulsii anionice : emulgatorul este o
substanţă bazică ;
 Emulsii cationice la care emulgatorul este o
substanţă acidă;
 Ruperea emulsiei bituminoase: este fenomenul
de separare între cele două faze şi se datorează
evaporării apei şi a reacţiilor generate de
contactul dintre emulsie şi agregatul natural .
 Timpul de rupere este reglat în procesul de
fabricaţie prin cantitatea şi caliatea
emulgatorului sau prin cantitatea de acid
clorhidric introdus.
 Lucrările executate cu emulsii bituminoase
sunt lucrări la rece.
 Se folosesc la : badijonări, repararea
defecţiunilor, tratamente bituminoase simple
sau duble, bitumarea rosturilor la pavaje,
anrobate bituminoase, stabilizări .
 Protecţia taluzurilor, macadamuri penetrate
sau semipenetrate etc.
 Suspensie de bitum filerizat (SUBIF): este o
dispersie fină de bitum filerizat cu var hidratat în
apa de var.
 Compoziţie: bitum 31…35%, var hidratat 14…
16%, apa 51…53% .
 Se foloseşte la : amorsări, preparare diferite
tipuri de mixturi asfaltice, stabilizare
materiale granulare, badijonări .
 Caracteristici:
 pastă maronie, diluabilă cu apă în orice
proporţie ;
 se poate conserva timp îndelungat dacă se
fereşte de îngheţ sau uscare ;
 poate fi amestecat cu apă şi agregatele
naturale de orice granulozitate fără a apărea
pericolul de rupere ;
 expus în aer liber se usucă pe toată grosimea,
prezentând o foarte bună adezivitate la
suprafaţa materialelor cu care este în contact .
 Lianţi compoziţi
 Stabicolul : este un liant compozit rezultat din
amestecul unui liant hidraulic (ciment) cu
bitumul (emulsie bituminoasă), sub formă de
suspensie apoasă omogenă şi stabilă. Stabilitatea
e dată de aditivi.

 Acest nou liant permite realizarea unor straturi

rutiere, care elimină dezavantajele proprii ale
straturilor bituminoase (deformabilitate plastică,
sensibilitate la variaţii de temperatură) şi a celor
pe bază de lianţi hidraulici (fisurabilitate),
cumulând avantajele specifice lor.

 Se livrează în 3 clase : 50 (21..33% B, 43..66% C)

, 90 (33..47% B, 37..52% C) , 120
(40..54% B, 33..45% C) .
Stropire cu emulsie bituminoasă