Gândire critică

• Gândirea critică reprezintă o competenţă metacognitivă, este o competenţă

cognitivă mai avansată, un fel de gândire despre gândire.
• Trebuie să depunem eforturi conştiente pentru a deveni mai buni,
nepărtinitori şi obiectivi.
• Capacitatea de a gândi critic se dobândeşte asemenea multor altor
competenţe.
• Pentru aceasta există trei ingrediente importante: cunoştinţele, abilităţile şi
atitudinea.
a) Cunoştinţe:
Atunci când dorim să gândim corect, trebuie să urmăm regulile exacte ale
raţiunii.
Cunoaşterea teoriei înseamnă cunoaşterea acestor reguli, care reprezintă
principiile de bază ale gândirii critice, precum legile logice, metodele
raţionamentului ştiinţific etc.
b) Abilităţi:
Gândirea critică presupune capacitatea de a se antrena într-un proces de
gândire reflexiv şi independent.
Cu alte cuvinte, orice persoană care deţine abilităţi de gândire critică ar trebui
să poată:
• Să înţeleagă conexiunile logice dintre idei;
• Să identifice, să construiască şi să evalueze argumentele;
• Să detecteze neconcordanţele şi greşelile comune la nivelul
raţionamentului;
• Să rezolve problemele într-un mod sistematic;
• Să identifice relevanţa şi importanţa ideilor;
c) Atitudini:
Dezvoltarea unor bune abilităţi de gândire critică necesită nu doar cunoştinţe
şi practică.
Întâlnim nu o dată următoarele atitudini, care reprezintă obstacole pentru
gândirea critică:
• Prefer să mi se dea răspunsul corect decât să îl descopăr singur(ă).
• Nu îmi place să mă gândesc prea mult la deciziile mele deoarece mă bazez
pe intuiţie.
• De obicei, nu analizez greşelile pe care le-am făcut.
• Nu îmi place să fiu criticat(ă).
La categoria de întrebări „CINE”:
Cine beneficiază de?
Cine este afectat de?
Cine ia deciziile în legătură cu?
Cine este cel mai afectat în mod direct? 
Pe cine ai mai auzit discutând subiectul? 
Cine ar fi cea mai bună persoană de consultat în legătură cu asta?
Cine sunt personajele-cheie în asta?
Cine merită recunoaşterea pentru asta?
Categoria de întrebări „CE/CARE”:
Care sunt punctele slabe/forte?
Care ar fi o altă perspectivă? 
Care este o altă alternativă? 
Care ar fi un contra-argument?
Care este cel mai bun/rău posibil scenariu?
Ce este mai cel mai important/cel mai puţin important?
Ce putem face pentru o schimbare pozitivă?
Ce ne blochează acţiunea?
Categoria de întrebări „UNDE”:
Unde vedem asta în realitate?
Unde găsim concepte/situaţii similare?
Unde este cea mai mare nevoie de asta?
Unde în lume ar fi asta o problemă?
De unde putem obţine mai multe informaţii?
Unde găsim ajutor pentru asta?
Unde ne va duce ideea asta?
În ce zone se pot aduce îmbunătăţiri?
Categoria de întrebări„CÂND”:
Când este situaţia acceptabilă/inacceptabilă?
Când ar aduce beneficii societăţii noastre?
Când ar cauza o problemă?
Când este cel mai bun moment pentru a acţiona?
Când vom şti dacă am reuşit? 
Când a făcut asta parte din Istoria noastră?
Când ne putem aştepta ca asta să se schimbe?
Când ar trebui să cerem ajutor pentru asta?
Categoria de întrebări „DE CE?”
De ce este asta o problemă/o provocare? 
De ce este relevantă asta pentru mine/alţii? 
De ce este acesta cel mai bună/cea mai rea posibilă situaţie? 
De ce sunt oamenii influenţaţi de asta? 
De ce ar trebui oamenii să ştie despre asta? 
De ce a existat situaţia asta aşa de mult timp? 
De ce am permis să se întâmple asta?
De ce avem nevoie de asta astăzi?
Categoria de întrebări „CUM”:
Cum este asta similară cu? 
Cum schimba asta radical situaţia?
Cum ştim adevărul despre asta? 
Cum vom aborda asta în siguranţă? 
Cum ne afectează pozitiv pe noi sau pe alţii?
Cum ne afectează negativ pe noi sau pe alţii?
Cum vedem asta în viitor? 
Cum putem schimba asta pentru binele nostru.
 În cunoaşterea comună, prin argument se înţelege de obicei „orice fel
de idee sau activitate concretă, chiar un comportament fizic sau un simplu
gest, menite să impună o opinie sau o acţiune prin care se pretinde ori se
respinge o aserţiune sau o atitudine”.
Argumentul este un grup de enunţuri în care unele enunţuri
(premisele) susţin un alt enunţ (concluzia).
Exemplu de argumente simple:
„De câte ori iau metroul ajung la timp la serviciu. Azi merg iar cu metroul
la serviciu, prin urmare, nu voi întârzia”.
Principala împărţire a argumentelor:
• deductive (trecerea de la general la particular)
• inductive (trecerea de la particular la general).