INFECTIA DE TRACT

URINAR JOASA LA
COPIL

Căținaș Raluca, Cristei Sabina, Giuborunca Eliza, Pribiagu Nicoleta

ITU JOASE - DEFINIȚIE ȘI CLASIFICARE

 Infecția tractului urinar (ITU) este una dintre cele mai

frecvente infecții apărute în copilărie.
 Primul episod de infecție urinara febrila apare atât la baieței,
cât și la fetițe, mai ales în primul an de viață. Sugarii cu
vârsta sub 3 luni reprezintă un grup important al copiilor
care se pot prezenta în camera de urgență cu febră > 38
grade Celsius, fără ca evaluarea pediatrică să evidențieze o
cauză evidentă a acesteia. În cazul acestora, este obligatorie
efectuarea unei analize de urină.
 În primele 6 luni de viată, infecția urinară este mai frecventă
la băieți.
  După vârsta de 1 an însa, riscul pentru primul episod de
infecție a tractului urinar, dar și al recidivelor este mai mare
la fete.     
 ITU JOASE - DEFINIȚIE ȘI CLASIFICARE

 Există multiple clasificări ale ITU, una practică fiind cea care ține cont de istoria naturală și care are și importante
consecințe terapeutice, împărțindu-se în:
- prima infecție urinară;
- infecții urinare recurente (bacteriurie nerezolvată, bacteriurie persistentă, reinfecție)
- bacteriurie asimptomatică
 Bacteriuria nerezolvată reprezintă, cel mai adesea, consecința unui tratament inadecvat, a unor germeni rezistenți, sau a
infecțiilor cu germeni multipli, care au susceptibilități diferite la antibiotice.
 Bacteriuria persistentă sau reinfecția este declarată în cazurile în care se constată pozitivarea uroculturilor, după o
sterilizare documentată a acestora. Persistența bacteriuriei pledează pentru existența unei anomalii renourinare
subiacente, care trebuie rapid identificată și tratată, chirurgical de obicei. 
Cistita
 Copiii sunt adesea predispuși infecțiilor, pentru că nu au încă
dezvoltate toate mecanismele de apărare și de rezistență imunitară,
astfel încât să reziste unor infecții la fel ca un adult. 
 Din vezică, agenții patogeni se pot răspândi prin căile urinare la
rinichi, producând pielonefrita (infecția de tract urinar înaltă
a rinichiului) sau cistita (infecția joasă, a vezicii) și eventual în fluxul
sanguin (bacteriemie).
 Cistita este o inflamație a vezicii urinare, asociată sau nu, cu
inflamația uretrei. De obicei, atunci când se dezvoltă o infecție a
tractului urinar, bacteriile care au colonizat zona periuretrală urcă la
vezica urinară prin uretră. 
 Cistita poate deveni o problemă gravă de sănătate atunci când infecția
se extinde la rinichi.
 Fetițele după vîrsta de 1 an sunt mai predispuse la cistită decît băiețeii.
 FACTORII DE RISC ȘI CAUZELE
CISTITELOR LA COPII
 igiena necorespunzătoare:
 germenii din zona anusului ajung cu
ușurință la uretră, mai ales în cazul
fetițelor (uretra este mai scurtă)
 contactarea de la o persoană din
familie (infectii urinare în familie)
 urinări incomplete sau rare ale copiilor, care
permit acumularea și staza urinii în vezică
pentru un timp mai lung
 litiaza renală
 anomalii congenitale la nivelul aparatului
urinar
 o cauză pentru băieței mai poate fi
reprezentată de circumcizie. 
 rareori cauza acestor patologii renale este dată
de infecții sistemice, din corp, care pot
pătrunde pe cale sanguină la nivelul rinichilor
 hipotermie.
 FACTORII DE RISC ȘI CAUZELE CISTITELOR
LA COPII
 Adepții operației de circumcizie afirmă că riscul ca un băiețel necircumcis să dezvolte
o infecție urinară în primele 3 luni de viață este mult mai mare decît la cei circumciși.
Un studiu american a arătat că 4,1% dintre băieții necircumciși au făcut în primul an
de viață o infecție urinară, față de 0,5 % în cazul fetițelor și 0,2 % în situația băiețeilor
circumciși. 
 Pe de altă parte, există riscul ca în timpul aflării nou-născutului în spital, acesta să fie
expus la agresiunea unor bacterii față de care nu este protejat. Cea mai întîlnită este E.
Coli, care are afinitate pentru sistemul digestiv și aparatul renal, inclusiv zona din jurul
uretrei. Susținătorii circumciziei consideră că E. Coli va găsi la băiețeii necircumciși,
la nivelul prepuțiului, un mediu propice pentru a genera o infecție.
 Existența refluxului vezico-ureteral poate favoriza propagarea infectiei de la nivelul
vezicii urinare înapoi, spre rinichi. De aceea, una dintre complicațiile cistitei o
reprezintă infecția la nivelul unuia sau ambilor rinichi, și anume pielonefrita.
 Odată chiar cu apariția primelor simptome de jenă urinară, copilașul trebuie să fie
văzut de medicul pediatru, care îi va recomanda un set de analize specifice.
 Urocultura este deosebit de importantă, deoarece ea indică agentul infecțios,
reprezentat în 70-90% dintre cazuri de o bacterie.
Tablou clinic

 ITU se manifestă prin semne și simptome variate, în

cadrul aceleiași grupe de vârstă și de la o vârsta la
alta, ceea ce face ca diagnosticul clinic al primei
infecții urinare să fie greu de formulat, în special la
vârstele mici.
Tablou clinic

• La nou născuții și sugarii mici, cu imperfecțiunea lor imunitară, afecțiunea

îmbracă tabloul clinic al unei boli infecțioase acute generale, cel mai adesea
severă. Afecțiunea se poate prezenta ca o septicemie, ca o gastroenterită acuta
sau ca o boală febrilă acută, căreia cel mai adesea i se pune eticheta de sindrom
febril prelungit sau infecție respiratorie acută.
• În cele mai multe cazuri, ITU își atenuează manifestările în 10-14 zile și poate
evolua mai silențios în continuare.
• Pe măsură ce sugarul avansează in vârstă, tabloul clinic al primei infecții urinare
acute își pierde din gravitate.
 Semnele si simptomele “de aparat” apar numai la pacienții de vârste mai mari
Tablou clinic
Infecția de tract urinar la copil, în funcție de vârstă, se
manifestă astfel:
• La nou-născuți: semnele și simptomele sunt nespecifice și
pot include alimentare deficitară, ce rezultă cu scăderea
ponderală, diaree, vomă, icter prelungit, detresă respiratorie,
letargie, febră și hipotermie. Poate aparea și sepsis neonatal.
• Sugarii si copiii mici: pot prezenta semne slabe de
localizare de genul febrei septice, refuzul alimentației,
iritabilitate, simptomelor gastro-intestinale(voma, diaree,
durere abdominala) sau urini cu miros fetid.
• La copiii >2 ani: poate apărea tabloul mai clasic al
cistitei(disurie, polachiurie, micțiuni imperioase).
• Simptomele de cistită sunt reprezentate de disurie,
polachiurie, hematurie, retenție urinară, durere
suprapubiană, incontinență, urini cu miros fetid, enurezis.
Diagnostic de laborator

Obiective:
 A-confirmarea diagnosticului
 B-localizarea sediului Infecții
 C-identificarea malformatiilor
A. Analiza urinei

 Examenul sumar de urina

-leucocitara/plurianual (>10 leucocite/ câmp in sedimentul urinar centrifugal, sau
>250 leucocite/mmc in urina)
Situații de leucociturie fără bacteriurie: deshidratare, vaginite, iritații ureterale,
mentale (litiaza), acidoza tubulara, nefrite interstitiale, GNA, polichistoza renală;
Alte teste pt diagnosticul diferențial:
-densitatea urinară (scazuta in pielonefritele cronice)
-proteinuria se regăsește in cantități mici (tubulară)
-hematuria microscopică apare frecvent, uneori și macro
 *Urocultura-> recoltare din jetul mijlociu
->cu recipiente
->prin cateterism
->prin puncție suprapubiana
Criteriu standard de diagnostic: 100000 colonii/ml, monogermen
Valori mai mici se admit când:
-pacientul a primit antibiotic
-prezintă polachiurie
-uropatie obstructiva unilaterala
-recoltare prin punctie suprapubiana
B. Examene sanguine

 Hemoleucograma (poate prezenta o formula leucocitara

deviata la stânga)
 Reactanți de faza acută pozitivi (in pielonefrita)
 Hemoculturi pozitive(uneori)
C. Evaluarea imagistica

Scop: - descoperirea unor malformatii

- descoperirea de cicatrici renale (cronicitate)
- evaluarea funcției renale
Se considera ca:
 Toți copiii <5 ani cu ITU obligatoriu vor fi Investigați imagistic
 Nou născuții cu ITU
 Toți băieții cu ITU, indiferent de vârsta
 Toate cazurile de ITU recurenta
 1) Ultrasonografia
-noninvazivă
-releva dimensiunile renale, modificările sistemului pielocaliceal, litiaza
-se poate practica indiferent de starea bolnavului, de funcția renală
-ecografia cu contrast- indicații limitate

2) Uretrocistografia retrograda mictionala

-singura metoda (uzuala) de diagnostic al RVU
-obligatoriu după minim 3-5 săptămâni de la sterilizarea uroculturii
3) Urografia intravenoasa (UIV)
-dimensiuni renale, cicatrici renale
-sistemul pielocaliceal
-litiaza renală
-funcționalitatea renală
-nu poate fi utilizată in IRA

4) Explorarea radioizotopica
DTPA- Tc99 oferă date despre funcția renală (neprogramarea izotopică)
DSMA- Tc99 evidențiază cicatricile renale (se leagă de celula epiteliala
renală; zonele afixatoare prezintă cicatrici)
Rezumat paraclinic

 Diagnosticul paraclinic consta in examenul sedimentului urinar-

LEUCOCITURIE și urocultura- care va identifica agentul
etiologic.
 Examenul ecografic și radiologic se impune in cazul infecțiilor
recidivante care pot fi secundare unor altor afecțiuni ale aparatului
urinar (litiaza, tumori, malformatii etc).
Cum tratăm
 Tratament

Spitalizarea este necesara in cazul:

 pacienții cu urosepsis
 pacienții cu semne de obstrucție urinară (hidronefroză sau
ureterohidronefroză evidențiată ecografic);
 pacienții cu intoleranta digestiva
 copiii mai mici de 2 luni cu infecție urinară febrilă presupusă;
 toți nou-nascutii la care se suspectează infecții urinare, chiar dacă nu
este prezentă febra.
 Tratament
Cistita acuta
*Calea de administrare este p.o. cu:
-Trimetoprim 5-8 mg/kg/zi
-Amoxicilina + acid clavulanic 40 mg/kg/zi
-Nitrofurantoin 5-7 mg/kg/zi
-Chinolone la adolescenti

*Se efectuează uroculturi de control la 48 ore.

*Durata tratamentului: 5-7 zile.

Bacteriuria asimptomatică: 40-50% cazuri se sterilizează fără tratament. Nu se semnalează alterări ale
funcţiilor renale
 Tratament
Prevenirea recurentelor

 Recurenţa se întâlneşte în 40-50% cazuri, chiar în absenţa malformaţiilor. Terapia profilactică se aplică în doze unice, seara la culcare, 1/4 –
1/3 din doza de atac.
 Nitrofurantoin 1-2 mg/kg/zi
 Trimetoprim 2 mg/kg/zi
 Cefalosporine de generația a II-a (Cefaclor 5-10mg/kg/zi)

*Terapia profilactică se aplică în:

- ITU recidivante
- ITU cu substrat malformativ
- ITU + litiază urinară
- ITU + vezică neurogenă/instabilă
 Tratament

Preventia recurentelor

 Regim igieno-dietetic în infecția urinară – adjuvant:

 regim lichidian bogat, -
 micţiuni regulate,
 golirea vezicii înainte de culcare
 combaterea constipaţiei