ŞTEFAN CEL

MARE
(1457 – 1504)
 Ştefan cel Mare a fost fiul
lui Bogdan al II-lea şi
nepotul lui Alexandru cel
Bun.
 A fost văr cu Vlad Ţepeş,
domnitorul Ţării Româneşti.
Acesta l-a învăţat
meşteşugul armelor şi l-a
sprijinit să ia tronul de la
unchiul său, Petru Aron.
 În anul 1457 Ştefan devine
domnitorul Moldovei.
Domnia lui durează aproape
o jumătate de secol, până
în anul 1504.
 În epoca sa, Moldova a cunoscut cea mai mare
întindere, între Carpaţi, Nistru şi Marea Neagră.

Ni
st
Ca

ru
rp
aţ
ii
Or
ie
nt
al
i

Marea
Neagră
 Capitala era în Cetatea Sucevei pe care domnitorul a
întărit-o cu ziduri puternice din piatră, pentru a rezista
oricărui atac.
 De tânăr, noul domnitor s-a arătat a fi un mare
conducător.
 Mai întâi, Ştefan s-a îngrijit să sporească
bunăstarea ţării. A îndemnat ţăranii să cultive cât
mai multe grâne şi să crească vite.
 A înfiinţat noi târguri şi a sprijinit meşteşugurile.
A încurajat negoţul şi a uşurat trecerea
negustorilor străini cu mărfurile lor prin Moldova.
 A ocrotit ţărănimea. Bazându-se pe dragostea de
ţară a răzeşilor, Ştefan i-a chemat în numeroase
rânduri la oaste, pe cei viteji răsplătindu-i cu
pământ.
 Prin comerţ, ţara realiza mulţi bani pe care
voievodul i-a folosit pentru construcţii şi pentru
oştire.
 A organizat armata şi a dotat-o cu arme de foc. A
întărit cetăţile Moldovei, situate ca un evantai la hotare:
Hotin, Soroca, Cetatea Albă, Chilia, sau în interior:
Suceava, Cetatea Neamţului.
Cetatea Neamţului
Cetatea Soroca
Cetatea Albă
Cetatea Hotin
 Ştefan-Vodă era iubitor de pace
şi a căutat să trăiască în bună
înţelegere cu vecinii. Dacă nu s-
a putut întotdeauna, vinovat n-a
fost el, ci numai aceia care au
ridicat sabia asupra Moldovei.
 Ştiind că primejdia cea mai
mare pentru libertatea poporului
său era Imperiul Otoman, şi-a
reorganizat armata şi şi-a întărit
cetăţile.
 De-a lungul celor 47 de ani de
domnie a purtat numeroase
războaie pentru a apăra
libertatea şi independenţa ţării:
cu turcii, tătarii, polonii.
Majoritatea istoricilor consideră
că a obţinut 34 de victorii şi a
suferit doar două înfrângeri.
 Cea mai strălucită victorie a avut-o Stefan cel
Mare asupra turcilor, în 1475, la Vaslui. Sultanul
Mahomed al II-lea, văzând că Ştefan refuză să-i
plătească tribut, s-a hotărât să supună Moldova.
În acest scop l-a trimis pe Soliman-Paşa, cu o
mare armată, care număra 120.000 de oameni,
mult mai numeroasă decat oştirea lui Ştefan.
Domnul Moldovei a pustiit totul în calea turcilor,
astfel încât aceştia au suferit de foame şi de
sete, fiindcă în calea lor recoltele fuseseră arse,
iar fântânile otrăvite. În ziua bătăliei decisive era
o ceaţă deasă. În locul ales de Ştefan, mlăştinos
şi necunoscut turcilor, voievodul a obţinut o
victorie răsunătoare. Armata lui Soliman-Paşa a
fost risipită.
 Însă, în anul următor, pentru a-l pedepsi pe voievodul
român, însuşi sultanul Mahomed a năvălit în Moldova cu
o oaste uriaşă, copleşindu-i numeric pe moldoveni, care
au fost înfrânţi la Valea Albă (Războieni).
 Dar turcii nu au putut profita pe deplin de această
victorie, căci nu au reuşit să cucerească nici o cetate
dintre cele pe care le-au asediat (Suceava, Neamţ,
Hotin), iar până la urmă s-au văzut nevoiţi să se retragă.
 Câţiva ani, Moldova a trăit în pace şi în libertate.
Urmaşul lui Mahomed a trimis în mai multe rânduri oşti
împotriva lui Ştefan, dar voievodul le-a înfrânt.
 Spre sfârşitul domniei sale, atunci când a văzut că
nimeni dintre principii apuseni ori din vecini nu-l ajută şi
numai după ce turcii au cucerit cetăţile Chilia şi Cetatea
Albă, Ştefan s-a hotărât să facă pace cu sultanul şi să
plătească tribut.
 Ştefan cel Mare a fost nu numai un domnitor
viteaz, ci şi un iubitor de cultură.
 Se spune că, după fiecare biruinţă, Ştefan avea
obiceiul să construiască o biserică sau o
mănăstire. Meşteri iscusiţi au înălţat biserici
frumoase la Voroneţ, la Pătrăuţi, la Borzeşti, la
Războieni şi în multe alte locuri. Au fost
împodobite cu multe picturi, cu vase din aur, cu
ţesături şi cusături cu fir de aur şi argint. S-a
îngrijit ca în mănăstiri să fie scrise cărţi.
 Între anii 1466-1469 a pus să se înalţe
mănăstirea Putna, locul unde a şi fost
înmormântat.
 Mormântul lui Ştefan cel Mare
 Ştefan cel Mare s-a
stins din viaţă la 2
iulie 1504 şi a fost
înmormântat la
mănăstirea Putna, cu
mare jale. Întregul
norod al Moldovei a
fost adânc îndurerat.
Pentru înţelepciunea
şi faptele sale de
vitejie, pentru lupta
necontenită pentru
apărarea ţării, poporul
i-a spus ,,cel Mare”.
Mănăstirea Putna
Biserica mănăstirii Putna
Voroneţ
Voroneţ - detalii
 Ştefan cel Mare a fost un om credincios, cu frica lui
Dumnezeu. De-a lungul întregii sale domnii, el a fost un
protector al credinţei creştine şi un neobosit ctitor de
biserici şi mănăstiri: nu mai puţin de 44 de locaşuri de
închinăciune fiind ridicate din porunca sa. Ştefan le-a
înălţat drept mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru
biruinţele obţinute în luptele cu duşmanii creştinătăţii,
cât şi pentru pomenirea celor căzuţi în luptă.
 Însuşi papa de la Roma l-a lăudat, numindu-l ,,Atletul lui
Hristos”.
 Unul din marii săi duhovnici a fost Daniil Sihastrul, căruia
i-a cerut adesea sfatul şi care, după înfrângerea de la
Valea Albă, l-a îndemnat să continue lupta împotriva
păgânilor.
 Biserica Ortodoxă Română l-a trecut în rândul sfinţilor
împreună cu Daniil Sihastru, în anul 1992, cinstindu-l cu
numele de ,,binecredinciosul voievod Ştefan cel Mare şi
Sfânt”.
Chilia lui Daniil Sihastru (datând din sec. al XV-lea)
 Ştefan cel Mare în Sala tronului
(reconstituire aflată la Muzeul de Istorie din
Suceava)

Cântecul lui Ştefan cel Mare