PATOLOGIA SCOARTEI CEREBRALE

Calsificarea tipurilor
I. Patologia cortexului posterior
II. Patologia cortexului anterior
III. Patologia limbajului
I. Patologia cortexului posterior

- Patologia cortexului vizual

- Patologia cortexului auditiv
- Patologia cortexului somatosenzorial
- Patologia cortexului gustativ
- Patologia cortexului olfactiv
Patologia cortexului vizual
Agnozia vizuala
= afectarea functionarii cognitive la nivelul
vederii

Cauza: lezarea cortexului vizual tertiar (si a

zonei subcorticale aferente) din lobii
occipitali, precum si a unor regiuni din lobii
temporal si parietal
 Patologia cortexului vizual
Agnozia culorii
- pacientul este capabil sa discrimineze culorile prin
sortare si imperechere, dar pare incapabil sa lege
culorile potrivite de obiecte, sau sa sorteze culorile in
grupuri, dupa anumite criterii
- Pacientul este, deasemenea, incapabil sa opereze cu
codurile de baza ale culorilor (ex. culori “calde”, culori
“reci”) sau sa extraga intelesul asocierilor dintre culori
(ex. “rosu si galben pot fi culorile unei flori”, verde este
culoarea pe care traversam la trecerea de pietoni” etc)

Anomia culorii
- Pacientul este incapabil sa numeasca culorile
- Depinde de afectarea punctului de jonctiune temporo-
parieto-occipital stang, unde se afla anumite sisteme de
limbaj
Patologia cortexului vizual
Acromatopsia
- Pacientul percepe lumea ca fiind fara culoare, in
tonuri de gri sau, ocazional, in tonurile unei singure
culori

Agnoziile spatiale vizuale

- Pacientul percepe lumea inconjuratoare doar
bidimensional, fiind incapabil sa traga concluzii
despre cea de-a treia dimensiune
- Cauza: afectarea conexiunilor spleniale
interemisferice, care leaga ariile 18 si 19 ale celor
doua emisfere
 Patologia cortexului vizual
Agnozia vizuala asociativa
- Pacientul poate copia corect un desen, dar este incapabil sa
spuna numele obiectelor desenate sau sa indice utilizarea lor
in practica
- Pare legata de lezarea profunda a lobilor occipitali, desi se
poate produce si prin lezarea lobilor temporali

Simultagnozia
- Pacientul este incapabil sa formuleze simultan mai mult de un
percept (se diagnosticheaza cu testul figurilor ascunse in alte
figuri – “Embedded figures Test”)

Prosopagnozia
- Incapacitatea de a recunoaste fete familiare, inclusiv propria
fata (cauza: lezarea unei circumvolutii situate la punctul de
intalnire intre lobul occipital, frontal si temporal drept)
 Patologia cortexului vizual
Vederea oarba (blindsight)
- A fost denumita si observata inca de la inceputul secolului 20.
- Pacientii, desi se declara ca fiind orbi (nu vad nimic), par sa
posede totusi anumite aspecte de responsivitate vizuala (pot
face evaluari vizuale, fara a avea vreo experienta perceptuala)
- Cauze: TCC, AVC, leziuni chirurgicale
- Abilitatile “conservate” pot varia foarte mult: orientarea privirii
catre sursa de lumina, indicarea (cu degetul) a sursei de
lumina, diferentierea orientarii liniilor, a marimii literelor,
precum si o acuitate vizuala cu putin doar mai slaba decat la
subiectii normali
- Explicatia conservarii acestor abilitati: mentinerea functionarii
sistemului vizual secundar (tecto-pulvinar), care continua sa
opereze chiar in conditiile afectarii sistemului primar, fara a
putea insa furniza si constiinta prezentei stimulilor
 Patologia cortexului auditiv
Agnozia auditiva
= inabilitatea pacientului de a interpreta intelesul sunetelor
din afara vorbirii, si de a spune ceva semnificativ despre
ele (nu poate spune ca ceea ce se aude este apa care
curge, si nici ca apa se foloseste la baut, spalat sau
inotat).

Tipuri de agnozie:
- O forma este legata de perceperea si discriminarea
sunetelor (pacientul recunoaste un obiect prin forma
sau atingerea lui, nu prin sunetul pe care il produce)
- Alta forma se refera la asocierile generate de sunete
Patologia cortexului auditiv
Ambele forme de agnozie auditiva sunt legate
si de dificultati in receptia limbajului vorbit
(afazii de tip senzorial).
Cauza: leziuni la nivelul cortexului auditiv tertiar
(circumvolutia temporala superioara, zona
anterioara)

Amuzia
- Pacientul este incapabil sa recunoasca sau sa
discrimineze anumite ritmuri, tempouri sau
masuri muzicale
 Patologia cortexului somatosenzorial
- Consta in lezarea cortexului senzorial primar si a celui
secundar, cu consecinte asupra modului in care sunt
receptionate senzatiile corporale: alterare sau pierdere
completa a sensibilitatii (anestezie) pentru anumite
parti ale corpului, fie pentru anumite tipuri de senzatii
cutanate (atingere, presiune, temperatura) sau pentru
toate acestea

- Poate fi afectata si informatia cu privire la pozitia

membrelor, ceea ce poate duce la erori de apreciere a
pozitiei corpului fata de anumite obiecte.
Patologia cortexului somatosenzorial
Asomatognozia
= Incapacitatea pacientului de a-si simti propriul corp
sau parti ale sale
Sunt doua tipuri:
- Anosognozia
- Autotopagnozia
Anosognozia
- Pacientul devine inconstient de jumatatea stanga a
corpului (consecutiv lezarii corticale drepte) si isi
“neaga” aceasta parte
Autotopagnozia
- Consta in slaba capacitate sau incapacitatea
pacientului de a numi parti ale propriului corp, de a
le identifica pe desen sau de a le misca
Patologia cortexului olfactiv

Anosmia
= Incapacitatea pacientului de a identifica
mirosuri sau de a le asocia cu un obiect,
mancare, actiune (ex. pregatirea mesei,
prezenta gunoiului)
Cauza: lezarea cortexului olfactiv (fata mediala
a EC)
II. Afazia - descriere
 Este cea mai comuna tulburare de limbaj, din
cauza corticala,
 Clasificarea afaziilor a cunoscut multe
variante
 Cea mai simpla clasificare imparte afaziile in:
- Receptive si expresive (Weisenberg,
McBride, 1935)
- Fluente si nonfluente (Howes si Geschwind,
1964)
- Anterioare si posterioare (Benson, 1967)
Tipuri de afazie

1. Afazia Broca (motorie, non-fluenta)

2. Afazia Wernicke (senzoriala)
3. Afazia de conducţie
4. Afazia anomică (centrala)
5. Afazia anomica (amnezica)
6. Afazia motorie transcorticala
7. Afazia senzoriala transcorticala (sindromul de
izolare)
8. Afazia globala
9. [Alexia]
10. [Agrafia]
Afazia Broca
- Este asociata cu lezarea ariei Broca, din lobul
frontal inferior posterior
- Este cea mai “comuna forma de afazie, non-fluenta
- Semnul principal: vorbirea este profund afectata
(articolele, adverbele, adjectivele,etc) astfel incat
vorbirea tinde sa fie redusa doar la substantive si la
verbe
- In cazurile extreme se ajunge la absenta pronuntarii
cuvintelor functionale, iar substantivele si verbele
sunt folosite doar in forma de baza (“vorbire
telegrafica”)
- Pot aparea si alte erori in producerea de cuvinte
(parafazii) – pacientul foloseste cuvinte cu sens
asemenator celui de baza, sprijinindu-se pe contex
pentru ca ceilalti sa inteleaga mesajul
Aria Broca
Broca (cont.)
- apar, deasemenea, dificultati cu repetarea si
cu numirea cuvintelor (“suflarea” primei litere
poate ajuta)
- Uneori, in afara de lezarea limbajului vorbit
poate fi afectat si limbajul scris (prin
afectarea acelorasi mecanisme?)
- In toate cazurile, intelegerea limbajului este
intacta
- Se poate insoti cu sentimente de furie si
frustrare din cauza inabilitatii de a comunica
normal
Afazia Wernicke
- Este lezata aria Wernicke
- Este o afazie fluenta, caracterizata printr-un deficit
sever de intelegere auditiva
- Pacientii pot face distinctia intre vorbire si non-
vorbire, dar nu pot extrage inteles din mesajul vorbit
- Cu toate ca este o afazie fluenta, nu inseamna ca
vorbirea este “normala”, ea putand fi normala (sau
excesiva) cantitativ, dar neinteligibila
- Vorbirea este afectata de parafazii, de data aceasta
de natura semantica (inlocuirea unor cuvinte cu
altele, din aceeasi categorie, “rosu” in loc de
“verde”, sau crearea unor cuvinte noi, neologisme),
capatand numele de afazie de jargon.
Aria Wernicke (zona albastra)
 Wernicke (cont.)
- Jargonul nu are inteles, inclusiv pentru pacient, poate
avea accentul corect pentru limba respectiva, chiar
daca sunt produse non-sensuri
- Unele expresii lingvistice indelung folosite,
automatizate, pot fi conservate
- Un mod de a intelege aceasta problema in vorbire este
de a o considera ca fiind produsa, cel putin partial, de
un deficit de intelegere (mecanismele care
monitorizeaza producerea vorbirii sunt comune cu cele
care interpreteaza mesajul abia sosit, astfel incat
pacientul pierde controlul exprimarii lingvistice, nefiind
in stare sa verifice ce anume este produs). Rezultatul
se numeste “salata de cuvinte”.
 Afazia de conducţie (centrală)
- Localizare: în profunzimea zonei nervoase din preajma
fasciculului arcuat (care conectează zonele posterioare
şi anterioare ale centrilor limbajului, adică recepţia şi
producerea limbajului)
- Nu există un model unanim acceptat al acestei afazii;
se presupune că MSD ar fi afectată
- Caracteristica principală este afectarea severă a
repetării cuvintelor, atât în vorbire cât şi în citirea “cu
voce tare”
- Pacienţii au atât vorbirea cât şi scrisul în limite normale,
- Vorbirea: destul de fluentă, înţelesul cuvintelor este
corect iar sintaxa este, de asemenea, corectă;
ocazional, pot apărea parafazii fonemice (care
afectează denumirea obiectelor)
 Afazia anomică (amnezică)
- Localizare lezională: circumvoluţia angulară, partea
mijlocie a circumvoluţiei temporale posterioare
- Este, probabil, cea mai frecventă formă de afazie,
apărând şi ca formă reziduală de afazie după
vindecarea altor forme
- Caracteristica principală: este afectată denumirea
obiectelor (utilizarea substantivelor); în formele uşoare
poate trece neobservată în vorbirea obişnuită; în
formele grave apare “vorbirea goală”, pentru că lipsesc
principalele substantive
- Sugerarea contextului pentru reamintire sau “suflarea”
primelor litere nu sunt suficiente; uneori, persoana
poate folosi acelaşi cuvânt ca verb, dar nu poate asocia
cuvântul cu utilizarea lui ca substantiv
 Afazia motorie transcorticală
- Localizare lezională: în cortexul frontal de asociaţie,
anterior sau superior faţă de centrul Broca, cu care
este conectat
- Formele complexe (senzorio-motorii) implică
afectarea amplă a vorbirii şi scrisului dar poate apărea
un fenomen ciudat: afazia ecolalică (poate repeta
ceea ce i se spune, fără greşeală, cu toate că,
altminteri, nu poate vorbi); mai pot rămâne relativ
intacte: capacitatea de a completa proverbe, propoziţii
simple, de a înjura şi de a cânta
- Predomină deficitele în producerea de limbaj, în
condiţiile conservării parţiale a înţelegerii limbajului
auzit şi citit
- Furnizarea de indicii poate ajuta pacienţii în ce
priveşte recuperarea fluenţei vorbirii
 Afazia senzoriala transcorticala
- Localizarea lezională: în cortexul de asociaţie
peri-Sylvian, în jurul graniţei dintre lobul parietal
şi cel temporal
- Se mai numeşte uneori “sindromul de izolare”,
implicând faptul că sistemul vorbirii a fost izolat
de celelalte elemente ale limbajului; pacientul
poate repeta ce i se spune, dar înţelege nimic
sau foarte puţin din ceea ce repetă sau citeşte
- Vorbirea produsă este fluentă, uşor mai
inteligibilă decât cea produsă în afazia
Wernicke, plină de jargon şi parafazii;
Afazia globala

Consta in pertubarea masiva a limbajului din

toate punctele de vedere (intelegere si
producere)
Alexia / Dislexia
Tipuri de dislexii:
- Dislexie de dezvoltare (nu se dezvolta capacitatea
de citire)
- Dislexie achiziţionată (“acquired”) – se pierde
capacitatea de a citi, deja achizitionata

O alta clasificare include: dislexia profunda, dislexia

fonologica (vizeaza citirea non-cuvintelor), citirea
litera-cu-litera, dislexia de suprafata (citirea este
afectata pentru cuvintele la care scrierea nu este
identica cu pronuntia)
Agrafia / Disgrafia
Tipuri de disgrafii:
- Disgrafia de dezvoltare (nu se poate dezvolta
capacitatea de a scrie)
- Disgrafia achiziţionată (“acquired”) – se
pierde capacitatea de a scrie, deja
achizitionata
II. Patologia cortexului anterior
Apraxia
= pierderea capacităţii de a efectua mişcări voluntare
(intenţionate)
- poate să apară în absenţa paraliziilor sau a oricărei alte
alterări funcţionale senzoriale sau motorii,
- poate să vizeze oricare dintre mişcările voluntare,
mişcările mari şi cele ale membrelor fiind însă primele
“vizate”
- cele mai frecvente mişcări afectate: mişcările de imitare
faciale, ale mâinii, tapping, precum şi mişcări complexe
manuale
 Apraxia (cont.)

- pacientul este incapabil să organizeze o sarcină motorie (să

efectueze o mişcare) dacă este nevoit să pornească de la o
descriere abstractă a sarcinii respective sau,
ALTFEL SPUS,
- pacientul poate fi perfect capabil să realizeze o mişcare în
mod automat (să bea dintr-o cană, de ex.) dar, dacă i se
cere să arate CUM face acel lucru (cum bea din cană), să
fie incapabil să arate / demonstreze mişcarea; uneori poate
fi de ajutor pentru el să aibă alături obiectul (cana) însă, în
absenţa acestuia, poate eşua.
Apraxia (cont.)
Cauze probabile (Geschwind):

- Lezarea cailor de legatura intre regiunea parietala

posterioara stanga si lobul frontal stang (calea
fasciculului arcuat), cu implicarea probabila si a
mecanismelor verbale

- Lezarea partii stangi implica aparitia apraxiei bilaterale,

in vreme ce lezarea partii drepte implica apraxie
unilaterala (doar a partii stangi a corpului)
Apraxia - tipuri
1. Apraxia îmbrăcării
2. Apraxia constructivă
3. [Apraxia ideationala]
4. [Apraxia ideomotorie]

1. Apraxia îmbrăcării
Este o formă particulară de apraxie, manifestată
ca incapacitate a pacientului de a se îmbrăca.
Acesta poate deveni confuz în privinţa etapelor
îmbrăcării, a hainelor pe care ar trebui să le
aleagă, finalmente rezultatul fiind bizar.
2. Apraxia constructivă
- Este o formă mai frecvent întâlnită de apraxie
- Este incapacitatea de a “sintetiza” modul în care se duce la
bun sfârşit o sarcină practică, care presupune mai multe
elemente şi etape (ex. construcţia unui “castel” din cuburi
de lemn)
- Cauza celor mai severe forme de apraxie constructivă:
lezarea unor regiuni frontale şi parietale drepte
Dificultăţile în desenarea obiectelor
- Erorile de desenare pot fi cauzate de leziuni ale lobilor
occipital sau parietal.
- Leziunile parietale produc defecte de aranjare şi inter-
relaţionare a părţilor desenului
- Leziunile parietale drepte produc desene fragmentate,
cu componente aşezate în poziţii greşite, cu orientare
greşită, cu o multitudine de linii adăugate ulterior pentru
a corecta desenul
- Leziunile parietale stângi produc deseori o simplificare
a desenului (probabil pentru că pacientul nu poate
formula un plan pentru a-l pune în practică, astfel încât
rezultatul este corect dar simplu, fără detalii)
Diagnoza apraxiilor (testele seriale ale miscarilor
mainilor si ale fetei)
Ataxia
Consta in slaba capacitate sau incapacitatea de a finaliza o
sarcina conform cu planificarea initiala.

Cu toate ca majoritatea formelor de ataxie apar in relatie cu

afectarea cerebeloasa, anumite ataxii insotesc apraxiile
(lezare corticala).

Lezarea unor arii din cortexul parietal superior poate

produce ataxie optica (incapacitatea subiectilor de a
atinge obiecte in conditii de autoghidaj vizual, fara
afectarea recunoasterii obiectelor si a pozitiei acestora).
 Sindromul Gerstmann
Constă din patru simptome:
1. Agrafie
2. Acalculie
3. Confuzie stânga-dreapta
4. Agnozia degetelor (incapacitatea de a numi degetele de
la mâini)

Cauza probabilă (Gerstmann): lezarea circumvoluţiei angulare

din lobul parietal stâng.

Cercetări extinse au fost efectuate pentru a demonstra

existenţa acestui sindrom şi implicaţiile sale. Rezultatele
sunt in discutie.
Concluzii cu privire la funcţionarea lobilor cerebrali
Lobii frontali Lobii temporali
Cortexul motor şi premotor Auzul
-control motor de nivel primar şi secundar -Recepţia senzorială
-fluenţă verbală şi de desen -Percepţia senzorială auditivă

-pronunţarea cuvintelor pe litere -Cogniţia asociată evenimentelor auditive

Cortexul prefrontal -Abilităţi muzicale (lob temporal drept)

-Controlul motor terţiar Văzul

-Adaptabilitatea răspunsului motor -Funcţia vizuală terţiară
-Planificarea secvenţelor comportamentale -Percepţia feţelor

-Reglarea verbală Limbajul

-Rezolvarea de probleme - Recepţia şi înţelegerea vorbirii şi scrisului
-Mişcarea voluntară a ochilor
Atenţia
-Judecata perceptuală
Memoria
-Memoria (efectul de recenţă)
-Sindromul amnezic
Aria lui Broca -Memorie verbală de lungă durată - TS
-Vorbirea expresivă -Memorie spaţială de lungă durată – TD
Cortexul orbital -Învăţare asociativă
-Personalitatea
Personalitatea
-Comportamentul social -Percepţie
experienţială
-Comportament sexual
Concluzii cu privire la funcţionarea lobilor cerebrali (cont.)
Lobii parietali Lobii occipitali
Anterior -Producerea senzaţiilor vizuale primare
-Percepţiisomatosenzoriale (puncte luminoase, forme simple),
-Percepţie tactilă
completarea formei
-Simţul corpului
-Percepţia vizuală (contururi, mărime,
-Recunoaşterea vizuală a obiectelor
orientare, adâncime, stereopsis,
Posterior luminozitate, culoare, mişcare)
-Limbaj (recepţia limbajului vorbit,
citirea) -Conotaţiile semantice ale obiectelor
-Orientarea spaţială şi atenţia vizuale
(urmărirea traseului, discriminarea
stânga-dreapta) -Citirea
-Sinteze simbolice (calculul aritmetic)

-Mişcarea voluntară

-Abilităţi constructive (desenul)

-Integrarea văz-simţ tactil

-Memorie auditivă de scurtă durată

SISTEMUL LIMBIC
Denumire data de Broca in 1878 pentru a caracteriza
cortexul primitiv care formeaza un inel in jurul TC.

Studiul sau a starnit interes dupa ce s-a relevat rolul lui in

comportamentul emotional (are conexiuni cu
hipotalamusul, talamusul, epitalamusul, precum
si cu arii ale sistemului olfactiv).

Cercetarile demonstreaza implicarea lui in

comportamentele de cautare a prazii, crestere,
crestere a puilor, imperechere, raspunsuri emotionale,
echilibrul intre comportamentul normal si cel agresiv,
formarea memoriei (in special a celei emotionale).
Sistemul limbic
Sistemul limbic (girusul cingulat – sus, fornix –
la mijloc, amigdalele, hipocampul – jos, bulbii
olfactivi – stanga, corpii mamilari - centru
Studiile imagistice si experimentale au relevat urmatoarele structuri
componente ale sistemului limbic:
 nervii, bulbul si tractul olfactiv;
 stria olfactiva si girusul olfactiv;
 trigonul olfactiv;
 lobul piriform si cortexul piriform;
 complexul nuclear amigdaloid;
 aria septala;
 formatiunea hipocampica;
 fornixul;
 hipotalamusul;
 nucleii talamici limbici si paralimbici;
 aria limbica a ganglionilor bazali;
 cortexul limbic;
 cortexul paralimbic; etc
Alti autori considera ca in sistemul limbic intra doua
grupe de structuri:
 A. Grupa structurilor concentrice;
 B. Grupa structurilor marginale.

In A intra lobii olfactivi, aria hipocampică, cortexul

periamigdaloid si cortexul prepiriform.

In B intra:
 circumvolutia corpului calos;
 circumvolutia hipocampului;
 nucleii amigdaloidieni
 lobul insulei;
 partea anterioara a lobilor temporal si frontal (din
neocortex).
Insula
(lobii temporal si frontal au fost indepartati
pentru a se vedea formatiunea insulei)
Cele mai importante structuri ale sistemului
limbic sunt hipocampul si amigdala.

Acestea sunt localizate in partea mediala a

lobului temporal anterior si sunt foarte
sensibile la leziuni anoxice si la infectii virale.
Hipocampul
Este o structura complexa, situată in peretele
medial al emisferelor cerebrale;
 in limba latină = monstru sau calut de mare;

 studiul lui este foarte important din cauza

asocierii lui cu epilepsiile de lob temporal;
 este format din trei parti principale:

- aria principala receptoare (nuclei granulari,

girus dintat);
- hipocampul propriu-zis (campurile piramidale);
- subiculum (sursa de eferenta).
La hipocamp substanta alba se afla la exterior
iar substanta cenusie este profunda (cortex
cerebral inversat).

Substanta alba se numeste alveus.

Substanta cenusie este organizata, in cea mai

mare parte, in 6 straturi celulare (pe alocuri
poate avea 4 straturi).

Girusul dintat are o structura trilaminara.

Girusul dentat (dintat) si Cornul lui Ammon
SECTIUNE LATERALA
Structurile olfactive
- contin inelul format din hipocamp si girusul
cingulat si formeaza marele lob limbic;
- cuprind structuri mai putin diferentiate
(paleocortex);
- este implicat in encodare (achizitionarea de
informaţii noi);
- are numeroase aferente si un sistem eferent
(fornixul), cu proiectii corticale difuze.
- distrugerea bilaterala a hipocampului duce la
amnezie anterograda durabila si profunda,
Caracteristici ale amneziei anterograde:
 pacientul nu poate inregistra in memorie stimuli
sau evenimente explicite, constiente;
 Capacitatile intelectuale (limbajul, atenţia si
memoria imediata) sunt intacte;
 Se poate asocia cu grade diferite de amnezie
retrograda;
 Poate fi afectata si invatarea spatiala (în
hipocampus se formează harta cognitivă
spaţială)
 poate sa se asocieze cu pierderea informatiei
verbale si chiar a celei non-verbale.
AMIGDALA
- stabileste conexiuni directe cu alte arii corticale,
hipocampul, talamusul si cu anumite regiuni din TC;
- este formata din 2 parti:
 o parte corticomediala, de care este atasat un nucleu
de talie mica;
 o parte laterobazala, foarte dezvoltata la primate.

- conexiunile sale sunt bidirectionale, atat cu cortexul,

cat si cu hipocampul, cu relevanta pentru functiile
cognitive superioare.
- deasemenea, amigdala este conectata bidirectional
cu zona subcorticala, in special cu caile vizuale
(interpretarea emotionala - furie – a stimulilor vizuali);
Amigdala
Deşi primeste numeroase impulsuri olfactive, amigdala nu
este un centru important pentru discriminarea olfactiva;
Studiile multiple ale amigdalei in ultimii ani au relevat rolul
acestei formatiuni in:
 realizarea unor modificari visceromotorii sI
somatomotorii;
 memorie si emotii (componente afective ale memoriei?);
 modificarea starii de somn;
 modificarea motilitatii gastrointestinale;
 modificarea ratei cardiace;
 modificarea TA.

Stimularea amigdalei are efect numai daca subiecţii sunt in

stare de veghe (sunt treji). In somn stimularea ei nu are
nici un efect, de unde concluzia că amigdala nu este
implicata in functiile homeostatice normale.
Distrugerea bilaterala a lobilor temporali la maimute
(inclusiv a unor structuri limbice) duce la aparitia unor
modificari emotional-comportamentale foarte importante:
 îmblânzire;
 linistire emotionala;
 tendinte orale (duc totul la gura);
 hipersexualitate;
 tendinte compulsive;
 hipermetamorfoze (schimbarea frecventa a atenţiei şi a
obiectului sentimentului de placere);
 lipsa recunoasterii obiectelor familiare

Toate acestea reprezintă dovada implicarii amigdalei in

invatare (sau a asocierii unui stimul cu un raspuns
afectiv / emotional).
Alte studii (realizate pe primate) au evidentiat rolul
amigdalei in comportamentele de evitare, sexuale, de
hranire, sociale.
Intens studiata clinic este legatura dintre
amigdala si epilepsia de lob temporal.

Deşi epilepsia de lob temporal nu este limitata

la amigdale, întrucât descarcarea electrică se
răspândeşte rapid în tot lobul, multe din
simptome sunt asociate cu activarea
amigdalei.
Manifestarile din timpul crizelor epileptice:

Manifestari autonome / vegetative:

 disconfortul epigastric si toracic;
 greaţa;
 palpitaţii;
 frison;
 paloarea/înroşirea fetei;
 tahipnee/apnee;
 salivaţia;
 eructaţia (râgâiala);
 micţiunea involuntară;
 defecaţie/diaree.
Manifestari afective:
- teama (cel mai frecvent intalnit simptom) – de la usoara la
intensa;
- suparare, depresie sau sentiment de singuratate;
- setea/impulsul de a bea (asociat cu fenomenele afective).

Manifestari perceptive (nu implică apariţia halucinaţiilor):

- apar modificari de tipul iluziilor vizuale şi auditive,
distorsiuni şi alterari ale actului perceptual;

Manifestari de tip mnezic:

- reactivarea memoriei din trecut (cu conţinut
autobiografic)
- Apare sentimentul de reminiscenţă (deja-vu) / iluzia de
familiaritate
Ganglionii bazali
- Sunt mase de substanţă cenuşie, dispuse la
interior (în EC)
- cuprind: nucleul striat (format din nucleul caudat
si putamen), globus pallidus, nucleul subtalamic
şi substanţa neagră

Toate acestea sunt structuri eterogene, diferite ca

structură şi funcţie, precum şi ca istorie
filogenetică.
Ganglionii bazali (nucleul caudat – sus, putamen si
globus pallidus – laterale, nucleul subtalamic si
substanta neagra – jos)
Nucleul striat
- Are formă de virgulă, cu trei elemente: cap,
corp şi coadă
- Coada se termină în nucleul amigdalian

Substanţa neagră
- Este cea mai voluminoasă formaţiune a
mezencefalului
- Are o zonă dorsală compactă şi o zonă
ventrală de culoare rosie cenusie
Functionalitatea nucleilor bazali:
- In realizarea activitatilor instinctive (locomotia,
apararea, hranirea si curtarea)
- Realizeaza fondul postural pentru activitatile
voluntare, fara a initia insa acele miscari

Patologia nucleilor bazali include:

- Tulburari de tonus muscular (rigiditate)
- Pierderea miscarilor automate asociate
(rasucirea bratelor, expresia faciala)
- Miscari involuntare necontrolabile (1. coreiforme,
2. atetoide, 3. balistice, 4. tremor)
1. Coreea
= miscari succesive involuntare, destul de complexe, care apar brusc si
se insera printre miscarile voluntare

Coreea Syndeham
- Apare in copilarie, in asociere cu bolile de inima
- Are un prognostic favorabil

Coreea (boala) Huntington

- Este o boala ereditara, care debuteaza in jurul varstei de 40 de ani
- Cauza: pierderea neuronilor colinergici si GABA-ergici din nucleul
striat
- Transmiterea se face in proportie de 50% la urmasii directi
- Se asociaza cu dementa progresiva
- Este confundata frecvent cu alte boli (schizofrenie, tulburari
sociopate etc) deoarece afectarea psihica este foarte caracteristica
- Evolutia bolii: diminuarea gradata a capacitatii intelectuale,
inabilitate motorie totala, moarte la 15 – 20 ani de la debutul bolii.
- Nu exista tratament pentru aceasta maladie
2. Atetoza
= miscari involuntare lente, vermiforme, de
rasucire, care afecteaza extremitatile, uneori
si muschii fetei si gatului

3. Balismul
= accelerarea activitatii unuia sau altuia dintre
membrele corpului, functie de localizarea
leziunii

4. Tremorul
Cea mai importanta patologie a ganglionilor bazali
este Boala Parkinson
= consta din perturbarea profilului cognitiv si
comportamental al pacientilor
Cauze: pierderea de neuroni corticali si subcorticali,
afectarea circuitelor si diminuarea cantitatii de
neurotransmitatori.
Manifestari:
- Tremur ritmic de repaus
- Cresterea tonusului muscular (rigiditate cu aspect
de roata dintata)
- Akinezia (dificultate in initierea de miscari, saracia
sau absenta miscarilor spontane)
- Bradikinezia (incetinirea executiei miscarilor)
- Afectari cognitive
- Compulsii
Afectarile cognitive tin de:
- Capacitatea de analiza si tratare secventiala a informatiei in
MSD
- Capacitatea de a elabora un plan in baza unei strategii
- Capacitatea de ajustare a planului functie de imprejurari
- Disparitia raspunsurilor non-pertinente
- Saracia continutului ideativ
- In cazul afectarii putemenului apar tulburari de scriere,
semnare si dactilografiere, care nu mai pot fi recuperate
ulterior

Afectari ale dispozitiei si personalitatii:

- Depresie
- Rigiditate si hipercontrol
- Indiferenta afectiva
- Dezinteres fata de propria stare
- Lipsa de interes fata de anturaj
Alzheimer (st.) si creier normal (65 ani)