Prezentare temele 9 și

10.
A realizat: Cereteu Dorina, S1803.
Lucrare practică № 9.

 Tema: Instrumente și tehnici de

sondare în paradontologie.
1. Generații de sonde parodontale.

 Generația I- specific acestor sonde este vârful

butonat și partea activă calibrată, marcată în două
culori. Cele mai utilizate sunt:
• CP 12- 3, 6, 9 mm.
• Michigan- 3, 6, 8 mm.
• Williams- 1, 2, 3, 5, 7, 8, 9, 10 mm.
• Goldman- 1, 2, 3, 5, 7, 8, 9, 10 mm.
• Plast- probe 3, 6, 9 mm.
• Nabers- folosită în determinarea expunerii radiculare.
Spre deosebire de toate celelalte, sondele Goldman și
Plast- probe sunt plate. Sonde Michigan și
Nabers
 Generația II- sonde de presiune constantă, concepute pentru a asigura
standardizarea presiunii controlate de sondare.
• Sondă SP (sensibilă la presiune): forță de 20 grame
 Generația III- sonde automatizate; software-ul se integrează cu sistemele grafice
existente pentru a furniza graficizarea parodontală computerizată. Creează o
diagramă parodontală computerizată detaliată.
• Florida Probe System: presiune constantă de 15 grame, precizie de 0,2mm;
vârful sondei are diametrul de 0,45mm. Include: sonda de mână, pedală de picior,
interfața computerului.
• Inter Probe: vârful de sondă este flexibil, alunecă pe suprafața dintelui și intră în
zona pungii.
 Generația IV-Tehnologie 3D. O citire precisă și continuă a bazei șanțului gingival
sau a pungii parodontale.
 Generația V-Tehnologie 3D + ultrasunete; determină nivelul epiteliului joncțional
fără a penetra în pungă

Florida Probe
Sysytem
3. Indicații și contraindicații a sondării
parodontale.
 Indicații:
• Determinarea sănătății țesuturilor parodontale;
• Măsurarea adâncimii pungilor parodontale;
• Măsurarea nivelului de fixare clinică;
• Determinarea lățimii gingiei atașate;
• Evaluarea prezenței hemoragiilor;
• Detectarea configurației pungii parodontale;
• Evaluarea prezenței exudatului purulent;
• Măsurarea dimensiunilor leziunilor orale.
 Contraindicații:
• diabet
• gingie fixă subțire
• risc de hemoragie
4. Tehnica sondării parodontale
 Pe lângă problemele de ordin general legate de poziționarea fotoliului,
iluminarea câmpului, instrumentar, sondajul urmează a fi efectuat în
absența oricărei urme de salivă.
 Pentru fiecare sector sondat, zona va fi uscată cu spray-ul de aer.
• vârful sondei trebuie menținut în contact cu suprafața dinților, cât mai
paralel cu suprafața dinților, paralel în dimensiune mezio-distală și
vestibulo-orală, paralel cu axul lung al dintelui.
• cicluri de traiectorie ondulate
• se evaluează lungimea bazei pungii, deoarece epiteliul joncțional nu este
neapărat la un nivel uniform în jurul dintelui
• sondarea începe atunci când sonda este introdusă în sulcus, ținând vârful
sondei pe o cotă dentară
• sonda se introduce până când vârful întâlnește rezistența epiteliului
joncțional
• deplasarea sondei în sus și în jos în mișcări scurte și înainte în
incremente de 1mm .
5. Înregistrarea datelor în urma
sondării în fișa parodontală.
 Se marchează cu albastru nivelul marginii
gingivale libere, apoi se notează măsurările
pungii parodontale pe fiecare dinte în trei
locuri, după care cu roșu se unesc
extremitățile tuturor liniilor și se obține
reprezentarea schematică a fundului pungii
parodontale.
6. Sondarea parodontală ca metodă de control și
înregistrarea evoluției afecțiunilor parodontale

 Sondajul parodontal reprezintă o procedură importantă în diagnosticul,

prognosticul și evaluarea rezultatelor în managementul bolilor
parodontale.
 Sondajul parodontal măsoara zona, sau punctul unde sonda întâmpină o
rezistență fizică.
Funcțiile sondei parodontale:
 Estimarea profunzimii șanțului gingivo-dentar;
 Estimarea profunzimii pungilor parodontale;
 Evaluarea defectelor muco-gingivale;
 Cuantificarea prin indici gingivali și parodontali a stării de igienă,
factorilor de iritație marginală și stării gingiei marginale.
Lucrare practică № 10

 Tema: Detartrajul manual şi

surfasajul radicular. Instrumente
pentru detartraj. Tehnica de
utilizare. Particularități la copii.
1. Noţiune de detartraj.

 Detartrajul este procedura de îndepărtare a tartrului

şi plăcii microbiene asociate de pe suprafeţele dentare
supra- şi subgingivale.
 Detartrajul supragingival se realizează cel mai bine
cu seceri, chiurete de detartraj, ultrasunete. Chiurete
 Detartrajul subgingival se face cu chiurete
universale sau speciale de detartraj. De asemenea, cu
pile sau răzuşe subgingivale, săpăligi şi cu ultrasunete,
dar în acest ultim caz numai până la 3-4 mm
profunzime de la marginea gingivală liberă.
2. Principii generale ale detartrajului (vizibilitate,
iluminare, poziţia pacientului şi a medicului, punctul
de sprijin, etc.).

 Pozitia pacientului şi a
medicului depind de tipul
fotoliului dentar, de
obişnuiriţa medicului de
a lucra în picioare sau pe
un sca~Jn fix ori mobil şi
trebuie să asigure o bună
vizibilitate, accesul :sigur
şi acţionarea eficientă în
zona instrumentată.
La fotoliile clasice ajustate manual,
 Marginea superioară a spătarului este la nivelul spinei
omoplatului, tetiera în regiunea occipitală;
 fotoliul ridicat astfel încât cavitatea bucală a
pacientului se află în acelaşi plan orizontal cu
articulaţia cotului atunci când medicul flectează
antebraţul în unghi de 90° pe braţ.
 Pentru instrumentarea dinţilor maxilari şi a ultimilor
molari mandibulari, capul pacientului este poziţionat
în extensie, iar pentru dinţii mandibulari - mai aproape
de verticală.
 Medicul se deplasează în dreapta şi în faţă sau în
dreapta şi în spate când foloseşte mai mult
vizibilitatea indirectă, prin oglindă.
La fotoliile dentare moderne

 Pacientul este culcat pe spate, cu bărbia uşor ridicată când se

instrumentează arcada maxilară.
 Pentru arcada mandibulară, spătarul este înclinat la 30-40% faţă de
orizontală, iar pacientul coboară bărbia până când mandibula este
paralelă cu podeaua, poziţie care uşurează instrumentarea zonei
linguale a dinţilor frontali mandibulari.
 Scaunul este ridicat astfel încât cavitatea bucală se află în acelaşi plan
cu articulaţia cotului medicului.
 Medicul, aşezat pe scaun, se plasează într-o poziţie asemănătoare cu a
indicatorului orar al unui ceas reprezentat virtual de faţa pacientului:
poziţia între 8 şi 13 pentru dreptaci şi între ora 11 şi 16 pentru
stângaci.
Controlul instrumentelor de detartraj

 Se referă la asigurarea stabilităţii lor în timpul utilizării cu maximum de

eficienţă.
 Acestea se realizează prin fixarea instrumentului între degete (priza
instrumentului) şi prin alegerea unui bun punct de sprijin pe arcada
dentară.
 Pentru dinţii frontali, instrumentul de detartraj se ţine între degetul
mare, arătător şi mijlociu, ca un stilou sau pix, realizând efectul de
tripod.
 Atunci când dintele este situat mai distal, punctul de sprijin este la
distanţă de unu-doi dinţi spre mezial, iar tripodul se alungeşte: degetul
mare şi arătător mai departe de partea activă, iar degetul mijlociu uşor
flectat sau alungit pe mâner până aproape de partea activă, pe care o
direcţionează şi căreia îi controlează deplasările
3. Detartrajul manual

 Este o procedură de
înlăturare a tartrului de
pe suprafețele dinților,
se face mecanic cu
ajutorul instrumentelor
de detartraj și chiuretaj:
seceri, săpăligi, pile,
chiurete.
4. Instrumente pentru detartraj
manual.
Seceriie pentru detartraj:

 Sunt instrumente folosite în special pentru detartrajul supragingival, dar pot

pătrunde în şanţul gingival şi pungile mici. Există două tipuri principale de
seceri:
 -anterioare, cu partea activă cu o singură curbură, în acelaşi plan anterioare
cu mânerul, şi partea pasivă sau de legătură. Sunt folosite pentru detartrajul
dinţilor frontali ;în secţiune pot avea formă triunghiulară, de pătrat sau de
dreptunghi;
 - posterioare, în contraunghi, cu partea activă de formă triunghiulară în
secţiune, cu două curburi în planuri diferite, ceea ce le posterioare permite
accesul interdentar la premolari şi molari.
Mod de utilizare:
 Ambele tipuri de seceri se folosesc prin mişcări de împingere şi de tracţiune a
blocurilor de tartru supragingival. Îndepărtarea tartrului situat în şanţul
gingival, în apropierea marginii gingivale libere este posibilă cu secerile
numai dacă gingia permite insinuarea lor, fără să fie dilacerată, secţionată.
Dălţile de detartraj

 Sunt instrumente cu partea activă în continuarea axului mânerului Dălţi

de şi a părţii pasive, uşor curbată şi terminată cu o margine ascuţită
detartraj bizotată la 45°. Marginea formează cu laturile părţii active
două unghiuri bine exprimate .
Indicaţii şi mod de utilizare:
• Dălţile de detartraj sunt indicate pentru îndepărtarea tartrului
supragingival din zonele interdentare, proximale, accesibile (cu Zone
ambrazura gingivală deschisă) ale dinţilor frontali.
 Partea activă, terminală, este plasată dinspre vestibular spre oral, în
poziţie orizontală şi printr-o mişcare de deplasare dislocă tartru! de pe
suprafeţele aproximale ale dinţilor frontali.
Săpăliga de detartraj
 Este un instrument cu partea activă în unghi de 99°-100 faţă de partea pasivă, de
legatură cu mânerul
 Partea activă prezintă o margine ascuţită rectilinie, formată de întâlni rea suprafeţei
faciale cu suprafaţa subiacentă, oblică la un unghi de 45° .
 La unirea suprafeţelor faciale cu feţele laterale şi faţa subiacentă se formează
muchii active, bine exprimate. Aceste muchii pot fi rotunjite uşor cu o piatră
montată, abrazivă, pentru a evita dilacerarea părţilor moi şi crearea de şanţuri pe
suprafaţa radiculară când dilacerărilor instrumentul este introdus sub marginea
gingivală liberă.
Indicații și mod de utilizare:
• pentru îndepărtarea tartrului supragingival şi a celui subgingival situat adiacent şi
sub marginea gingivală liberă numai dacă gingia este suficient de laxă pentru a
permite insinuarea instrumentului la acest nivel.
• pe feţele vestibulare şi orale ale dinţilor şi pe feţele proximale care mărginesc spaţii·
edentate.
 Instrumentul se aplică pe suprafaţa dentară sau radiculară, evitând traumatismul
gingival. Poziţia instrumentului este verticală în axul dintelui.
 Dislocarea tartrului se face prin mişcări de tartrului smulgere, de tracţiune spre
marginea incizală sau suprafata ocluzală.
Pilele sau răzuşele
 Au partea activă formată din mai multe muchii ascuţite paralele, înclinate
fată de bază la un unghi de 90°-105° (ca o serie de 4-5 săpăligi).
 Baza instrumentului este rotundă sau ovală. Partea pasivă, de legătură,
variază ca lungime şi înclinaţie în funcţie de zona unde este utilizat
instrumentul: la dinţii frontali sau la cei laterali
Indicatii şi mod de utilizare:
• îndepărtarea tartrului situat imediat lângă sau sub marginea gingivală liberă,
numai când aceasta este suficient de laxă pentru a permite insinuarea
instrumentului fără să producă dilacerăr
• îndepărtarea blocurilor mari de tartru subgingival prin fracturarea sau
fragmentarea acestora, pentru a uşura dislocarea tartru totală ulterioară cu
chiurete de detartraj;
• netezirea zonei de joncţiune smalţ-cement;
 Instrumentul este plasat cu partea activă în contact cu suprafaţa dintelui,
vestibular, oral sau proxima!, cu partea pasivă cât mai aproape de axul
vertical al dintelui. Deplasările se fac prin apăsare şi tracţiune în axul lung al
dintelui. Există pile foarte fine, utile în detartrajul
Chiuretele parodontale

 Sunt instrumentele cele mai eficiente în detartrajul subgingival, în

chiuretajul rădăcinii şi al ţesutului de granulaţie din pungile parodontale.
 Dimensiunile reduse în grosime şi lăţime, forma adecvată a
chiuretelor permit pătrunderea acestora în pungile parodontale, spaţiile
interdentare şi interradiculare cu o uşurinţă şi o siguranţă în ceea ce
priveşte lipsa de traumatism gingivo-dentar superioare oricăror
instrumente.
 Forma chiuretelor permite adaptarea la curbura suprafeţelor radiculare.
 Datorită fineţei părţii active, a elasticităţii acesteia se percep cu
uşurinţă curburile, obstacolele dure, rugozităţile, netezimea suprafeţelor
explorate înainte şi după tratamentul mecanic.
5. Chiurete parodontale universale şi
speciale (chiuretele GRACEY).
Chiuretele universale:

 Cele mai frecvent folosite chiurete universale sunt:

• BARNHART 1/2 şi 5/6;
• COLUMBIA McCALL 13/14 2R-2L, 4R-4L;
• LANGER, GOLDMAN-FOX.
 Chiuretele universale sunt indicate pentru detartrajul supragingival sau
din şanţul gingival la persoane sănătoase, fără pungi parodontale,
retracţii gingivale sau furcaţii descoperite.
 Chiuretele universale se caracterizează prin faptul că suprafața facială
este situată la un unghi de 90° față de axul longitudinal al părții pasive
vecine.
Chiuretele speciale:

 Sunt specifice unor suprafete anumite, sunt reprezentate, în principal,

de chiuretele GRACEY.
• suprafata facială se situează la un unghi de 70° faţă de axul longitudinal
al primei părţi passive;
• deşi posedă două margini tăioase, numai una este eficient active
• partea activă a chiuretei GRACEY, în special în treimea terminală sau
frontală, se adaptează cel mai bine pe suprafeţele curbe ale rădăcinii;
• pentru angajarea subgingivală şi acţiunea eficientă de detartraj şi
netezire a rădăcinii, prima porţiune pasivă a chiuretei GRACEY trebuie să
fie paralelă cu axul dintelui;
Chiuretele GRACEY standard sunt grupate
într-un set de şapte instrumente

• 1/2 şi 3/4 pentru incisivi şi canini;

• 5/6 pentru incisivi, canini şi premolari;
• 7/8 şi 9/1 O pentru feţele vestibulare şi orale ale dinţilor lateraii (9/1 O în
special pentru molari);
• 11 /12pentru suprafeţele meziale ale dinţilor laterali;
• 13/14 pentru suprafeţele distale ale dinţilor laterali.
 Pentru dinţii laterali există chiurete combinate 11/14, care acţionează cu
un capăt mezial- 11 şi cu celălalt distal- 14, precum şi 12/13 de
asemenea pentru mezial - 12 şi distal - 13, în locul chiuretelor 11/12 şi
13/14.
Indicațiile utilizării chiuretelor GRACEY:
1) detartrajul şanţului gingival;
2) detartrajul subgingival din pungile parodontale;
3) detartrajul de fineţe al depozitelor mici, după îndepărtarea tartrului
subgingival cu alte instrumente;
4) chiuretajul radicular: netezirea (planarea) suprafeţei radiculare prin
îndepărtarea cementului necrotic;
5) chiuretajul ţesutului de granulaţie de pe peretele moale al pungilor
parodontale.
Mod de utilizare:
 marginea (muchia) activă a suprafeţei faciale cu unghi de 110 o dislocă
tartrul, în timp ce marginea opusă nu acţionează asupra ţesutului moale
datorită angulajiei strânse (70°) a suprafetei faciale În raport cu
mânerul. Prin întoarcerea instrumentului cu 180°, operaţiunea se
produce în sens invers prin chiuretarea ţesutului de granulaţie şi
protejarea suprafeţei radiculare şi reprezintă chiuretajul În câmp Închis.
6. Metode de ascuţire a chiuretelor
parodontale.
 Ascutirea instrumentelor de detartraj trebuie făcută, în principiu, de câte
ori este nevoie, chiar înainte şi după fiecare folosire.
 Pentru ascutire se folosesc:
• - pietre Arkansas de formă dreptunghiulară, cilindro-conică, cu diferite
grade de duritate;
• - pietre India;
• - un ulei special pentru ascutit, care reține şi înlătură particulele
metalice rezultate;
• - un cilindru din material plastic, pentru testarea ascuțirii instrumentelor;
Pietre Arkansas
7. Tehnica detartrajului manual.
1 . Se alege chiureta potrivită pentru grupa de dinţi tratată.
2. Se ia punct de sprijin pe dintele care urmează a fi detartrat sau pe dinţii
vecini.
3. Capătul activ al chiuretei se introduce cu blândeţe subgingival, cu suprafaţa
facială paralelă cu rădăcina . La baza pungii parodontale, dedesubtul depozitului
de tartru, suprafaţa facială se roteşte până când face cu suprafaţa rădăcinii un
unghi mai mic de 90° , dar nu mai mic de 45° . Acesta reprezintă "unghiul de
atac". Pentru dislocarea tartrului se fac mişcări active de tracţiune spre ocluzal
şi incizal, dar şi de presiune laterală controlată, menţinând permanent contactul
cu dintele, fără a traumatiza porţiunea cea mai declivă a şanţului gingival sau a
pungii parodontale.
4. Mişcările verticale de tracţiune se combină cu deplasări orizontale şi oblice·.
Deplasările verticale sunt folosite la dinţii frontali şi suprafeţele aproximale ale
dinţilor laterali. Deplasările oblice se fac mai ales pe feţele vestibulo-orale ale
dinţilor laterali .
5. Pentru chiuretajul ţesutului de granulaţie, partea activă se plasează invers (se
întoarce cu 180°) şi se deplasează prin ţracţiuni succesive în direcţie coronară.
8. Complicaţiile detartrajului.

• dinții cu mobilitate mare se pot luxa;

• din neatenție se poate trauma gingia;
• apare hiperestezia;
• fracturarea obturațiilor de colet și proximale;
• deteriorarea epiteliului joncțional;
• dislocarea cementului în zona cervicală;
• dacă se împing cu forța spre apical, blocurile de tartru și alte detritusuri
pătrund în țestul parodontal și pot provoca inflamație acută, abces
parodontal marginal.
9. Finisarea suprafeţelor detartrate.

 Se face cu diferite instrumente care se montează la piesa de mână

contra unghi.
• cupa de cauciuc – se umple cu pastă și se aplică în rotație pe suprafețele
vestibulare și orale;
• periile în formă de pâlnie și roată se înmoaie în pastă și se aplică pe
suprafețele Vestibulară și Orală; pe proximal cât îi permite;
• discuri fine – suprafețele proximale;
• pene interdentare de lemn
• benzi late de mătase cerată;
• pastă de lustruit cu particule fine de piatră ponce, săruri de fluor, fluorură
de staniu, oxid de zirconiu ș.a.
• instrument de profilaxie EVA System (cu suprafața facială diamantată)
10. Instrumentul folosit la surfasaj
radicular.
 Surfasaj – tartrul rezidual înglobat pe suprafața radiculară și porțiuni de cement
sunt îndepărtate pentru ca în final să rezulte o suprafață curată, dură și netedă.
 Este mai bine ca pentru chiuretajul cementului radicular să se folosească un set
de chiurete speciale, bine ascuţite, cu partea pasivă mai flexibilă şi care nu au fost
utilizate pentru detartraj.
Tehnica de chiuretaj radicular
• Chiureta se introduce cu blândeţe în pungile parodontale până în porţiunea cea
mai declivă.
• Partea activă se plasează la un unghi între 45° şi 90° faţă de rădăcină.
• Se aplică o presiune laterală controlată. Se fac tractiuni spre incizal sau ocluzal,
repetate, până se obţine o suprafaţă netedă.
• Se fac şi mişcări oblice şi orizontale
11. Tehnici de lucru şi instrumente
accesorii
 Sunt folosite chiurete speciale, bine ascuțite, cu
partea pasivă mai flexibilă și care nu au fost utilizate
pentru detartraj, pile, cupe de cauciuc, periuțe
montate, discuri fine, pene interdentare, benzi de
mătase cerată. Chiureta este introdusă în punga
parodontală până la porțiunea cea mai declivă, partea
activă se plasează la un unghi de 45-90 grade față de
rădăcină, se fac tracțiuni spre incizal/ocluzal; pe
măsură ce suprafața devine netedă, presiunea asupra
instrumentului este redusă. Se definitivează cu
pile/răzușe pentru o suprafață mai netedă.
Bibliografie:
 ,,Tratat de paradontologie,,- Horia Traian Dumitriu, 2015, Editura
Viața medicală românească.
 https://www.google.com/search?q=sonde+michigan+nabers&sxsrf=ALe
Kk02hbpduifCq2sK4s5nahGy8-wpT-A:1587968477579&source=lnms&tb
m=isch&sa=X&ved=2ahUKEwiTwpTI-4fpAhUylIsKHSU_A2AQ_AUoAXoEC
AsQAw#imgrc=er7Ab-u7GPJImM
 https://
www.google.com/search?q=florida+probe+system&sxsrf=ALeKk012Xwf
XHkjtdlcFwqDlMlP5uaGvgg:1587968624477&source=lnms&tbm=isch&s
a=X&ved=2ahUKEwiy25qO_IfpAhUhAhAIHQGRAQgQ_AUoAXoECA4QAw&
biw=1366&bih=657#imgrc=kmuvn0C4k-rvpM
 https://
www.google.com/search?q=inregistrarea+date+dupa+sondare+parodo
ntala&tbm=isch&ved=2ahUKEwjFnNmD_ofpAhUCuSoKHSkxCS4Q2-cCeg
QIABAA&oq=inregistrarea+date+dupa+sondare+parodontala&gs_lcp=C
gNpbWcQA1D_A1jvDWCJD2gAcAB4AIABtgKIAb4OkgEFMi02LjGYAQCgAQ
GqAQtnd3Mtd2l6LWltZw&sclient=img&ei=c3ymXoWXEoLyqgGp4qTwAg
&bih=608&biw=1366#imgrc=psmF8CnFJg0t8M
 https://
www.google.com/search?q=pozitie+medic+detartraj&sxsrf=ALeKk03MN