HEMORAGIILE, ȘOCUL ȘI LEZIUNILE

ȚESUTURILOR MOI
 OBIECTIVE
• Scopul acestui capitol este de a recunoaște și a
putea acorda primul ajutor în cazul unui pacient
șocat, care sângerarează sau care are leziuni ale
părților moi.
• Deoarece majoritatea leziunilor de părți moi au ca
rezultat sângerarea, este important să putem
asigura o bună hemostază în aceste cazuri. De
asemenea,
• In acest curs sunt descrise cele patru tipuri de
plăgi: escoriate, contuze, înțepate, cu lipsă de
substanță.
 ȘOCUL
• Șocul este definit ca un colaps al aparatului
circulator. Insuficiența circulatorie poate avea
multe cauze, dar principalele trei cauze vor fi
discutate mai jos.
• Principalele cauze ale șocului
– insuficiența cardiacă
– colapsul circulator
– pierderea de fluide
 INSUFICIENȚA CARDIACĂ
• Șocul cardiogen apare dacă inima nu poate pompa suficient sânge, pentru
a putea suplini nevoile organismului. Insuficiența cardiacă poate apărea dacă
inima este slăbită în urma unui infarct. Activitatea deficitară a inimii poate
cauza întoarcerea sângelui în vasele pulmonare, rezultând așa numita
insuficiență cardiacă congestivă
• Colapsul circulator este cauzat de dilatarea de 3-4 ori față de valoarea
normală a capilarelor sangvine. Acest lucru determină stagnarea sângelui la
acest nivel în loc să circule în restul organismului. Astfel, restul organelor
vitale ale organismului sunt private de necesarul obișnuit de sânge. Tensiunea
arterială scade și astfel apare șocul.
• În șocul datorat distensiei bruște a capilarelor, tensiunea arterială poate
scădea așa de repede, încât nu veți putea simți puls nici la artera radială, nici
la artera carotidă.
• Cele trei tipuri de șoc cauzate de distensia capilarelor
– șocul psihogen
– șocul anafilactic
– șocul spinal
 Șocul cu cele mai puține urmări produs prin colaps circulator este lipotimia.
 Lipotimia (șocul psihogen) este răspunsul organismului la un stres major
psihologic sau emoțional. Este o stare de scurtă durată și se autocorectează
în momentul în care pacientul este așezat în poziție orizontală.
 Șocul anafilactic este produs de o reacție alergică extremă la o substanță
străină, cum ar fi veninul de albină, penicilină sau anumite alimente. Șocul
apare la scurt timp după expunere. Pacientul acuză brusc prurit (mâncârime
intensă a pielii), poate apărea urticarie (apariția pe piele a unor bășicuțe de
culoare roșie, însoțite de mâncărime), fața și limba se tumefiază foarte rapid
și poate apărea cianoza periorală (culoare albăstruie, vineție la nivelul
buzelor). Pacientul este congestionat, iar respirația devine dificilă, cu
wheezing (respirație șuierătoare). Tensiunea arterială scade rapid, pe măsură
ce sângele stagnează în capilarele destinse. Pulsul poate deveni nepalpabil.
Colapsul circulator s-a instalat, iar dacă nu se intreprind rapid primele
măsuri de resuscitare pacientul decedează.
 Șocul spinal poate apărea la pacienții cu traumatisme ale măduvei
spinării. Traumatismul măduvei spinării determină capilarele să se destindă,
sângele stagnând la nivelul extremităților. Creierul, inima și alte organe
vitale sunt private de sânge, rezultând șocul.
 PIERDEREA DE FLUIDE
 Șocul hipovolemic, este cauzat de pierderea de fluide. Pierderea de fluide
prin sângerare excesivă este cea mai frecventă cauză a șocului (șocul
hemoragic). Sângele se pierde din sistemul circulator printr-o leziune
internă sau externă, iar volumul sangvin scade până ce inima nu mai poate
funcționa eficient. Pentru a compensa pierderea de fluide, inima bate mai
rapid, menținând presiunea vasculară. Pe măsură ce se pierd în continuare
fluide, inima se “epuizează” și se oprește.
 Hemoragia externă este ușor de detectat, deoarece este vizibilă. În cazul
hemoragiei interne, există pierdere de sânge, dar aceasta nu e vizibilă.
Chiar dacă sângele pierdut rămâne în organism, el nu poate reintra în
sistemul circulator. Indiferent de tip (internă sau externă), hemoragia
netratată determină șoc, insuficiență cardiacă, deces.
 Un adult normal conformat are 5 litri de sânge circulant. Pierderea a 400
ml sânge nu va produce șoc la un adult sănătos, de fapt aceasta este și
cantitatea de sânge care se donează la o singură ședință. Totuși, pirderea de
peste 800 ml poate produce șoc. Această cantitate de sânge poate fi
pierdută prin traumatisme, cum ar fi fractura de femur.
 SEMNE ȘI SIMPTOME ÎN ȘOC
• Confuzie, agitație, anxietate
• Tegumente reci, transpirate, palide
• Respirație accelerată.
• Puls rapid, slab bătut.
• Timp de reumplere capilară crescut
• Greață, vomă
• Slăbiciune, leșin
• Sete.
 TRATAMENTUL GENERAL ÎN ȘOC
• poziționarea corectă a pacientului
• menținerea ABC-ului
• tratamentul cauzei (dacă e posibil)
• menținerea temperaturii
• asigurați-vă că pacientul nu mănâncă sau bea
• oxigenoterapie
• evaluarea și urmărirea funcțiilor vitale
• transportul cât mai rapid (cu ambulanța) la cea
mai apropiată unitate medicală.
 POZIȚIONAREA CORECTĂ A
PACIENTULUI.
 Dacă nu există traumatism cranian, discomfort extrem
sau dispnee, întindețI pacientul pe spate, pe o suprafață
orizontală (pe o pătură dacă este disponibilă). RidicațI
picioarele pacientului cu 20-30 cm.
 Aceasta permite sângelui să se întoarcă de la nivelul
membrelor inferioare în sistemul circulator.
 Dacă pacientul are traumatism cranian, NU ridicați
picioarele pacientului.
 Dacă pacientul prezintă dureri toracice sau dispnee
(care foarte probabil apar în caz de infarct miocardic
sau emfizem), așezați pacientul în poziție șezândă sau
semișezândă.
 MENȚINEREA ABC-ULUI
• Verificați căile respiratorii, respirația și
circulația la fiecare 5 minute. Dacă este
necesar, eliberați căile aeriene, asistați
respirația și/sau începeți masajul cardiac
extern.
 TRATAMENTUL CAUZEI (DACĂ ESTE
POSIBIL)
• Majoritatea cauzelor șocului trebuie tratate în
spital. Frecvent, acest tratament este
chirurgical. Totuși, hemoragia externă poate fi
tratată în prespital. Controlând hemoragia
externă printr-o bună hemostază, veți putea
trata, temporar, această cauză frecventă a
șocului, până la spital.
 MENȚINEREA TEMPERATURII
• Trebuie să mențineți pacientul la o temperatură
comfortabilă.
• Un pacient cu tegumente umede, reci, trebuie
acoperit. Este la fel de important să plasați
pături și sub pacient pentru a impiedica
pierderea de căldură.
• Vara, sau în camere calde, nu este necesar să
acoperiți fiecare pacient șocat cu pături.
Încercați să mențineți căldura, nu să-l încălziți.
 ASIGURAȚI-VĂ CĂ PACIENTUL NU
MĂNÂNCĂ ȘI NU BEA
 Deși unui pacient în șoc îi este foarte sete, nu-i
administrați lichide per os (gură).
 Sunt două motive:
◦ pacientul șocat poate avea grețuri, iar alimentele pot
provoca voma.
◦ pacientul șocat poate avea nevoie de intervenție chirurgicală
de urgență.
 Dacă vă aflați într-o zonă în care ambulanța poate
ajunge la mai mult de 20 minute, puteți să umeziți
buzele pacientului. Aceasta ameliorează senzația de
uscăciune a gurii, dar nu va potoli setea. Indiferent cât
de mare ar fi senzația de sete, nu-i permiteți pacientului
să bea nimic.
 OXIGENOTERAPIA
• Dacă aveți pregătirea necesară pentru
administrarea de oxigen, și acesta este
disponibil, administrați-l pacientului.
• Oxigenul asigură ca numărul scăzut de
globule roșii să poată transporta cât mai mult
oxigen la organele vitale.
 ALTE TRATAMENTE
 Când ambulanța cu personal calificat sosește la locul solicitării, fiți
gata să ajutați
 Pacienților li se poate administra oxigen sau fluid intravenos; pot fi
folosiți pantalonii antișoc.
 Personalul medical calificat poate administra soluții intravenoase.
Aceasta va combate scăderea volumului circulant.
 Personalul medical calificat poate utiliza pantalonii antișoc în
prespital pentru imobilizarea fracturilor de bazin și în cadrul
tratamentului șocului. Pe măsură ce pantalonii sunt umflați cu aer,
aceștia vor exercita presiune pe picioare și abdomen. Deși nu vețI
folosi acest dispozitiv, trebuie să-l cunoașteți. Este de asemenea
important de înțeles, că pantalonii antișoc nu trebuie îndepărtați în
prespital. Acest lucru se va efectua doar în spital, sub directa
supraveghere medicală.
TRANSPORTUL CÂT MAI RAPID (CU AMBULANȚA)
LA CEA MAI APROPIATĂ UNITATE MEDICALĂ
• Îndată ce realizați că pacientul este șocat, trebuie anunțat
imediat dispeceratul, în vederea trimiterii unei ambulanțe cu
personal calificat.
• Când aceasta ajunge, raportațI concis personalului starea
pacientului, subliniind semnele și simptomele șocului pe
care leați observat.
• Personalul medical trebuie să asigure transportul
pacientului în siguranță la cel mai apropiat spital care poate
trata astfel de cazuri.
• De obicei tratamentul final este chirurgical, și cu cât mai
repede ajunge pacientul la spital, cu atît șansele lui de
supraviețuire sunt mai mari.
 tratamentul șocului cauzat de insuficiența cardiacă
Pacienții suferinzi de insuficiență cardiacă pot fi confuzi,
agitați, anxioși sau inconstienți. Frecvent, pulsul lor este
rapid și slab bătut. Au tegumentele reci, umede, palide.
Respiră rapid și superficial. Insuficiența cardiacă este o
afecțiune gravă. Tratamentul aplicat prompt și corect,
transportul rapid la un centru medical, le vor acorda acestor
pacienți o bună șansă de supraviețuire.
 tratamentul șocului cauzat de colapsul vascular Pacienții
care au leșinat, care au șoc anafilactic, sau care au
traumatism sever al măduvei spinării vor dezvolta colaps
vascular. Calibrul capilarelor poate crește de 3-4 ori,
determinând semnele și simptomele șocului.
 tratamentul șocului anafilactic Inițial tratamentul este
identic cu tratamentul oricărui alt tip de șoc. Șocul
anafilactic este o urgență extremă, pacientul trebuie
transportat cât mai curând posibil. Personalul medical poate
administra medicație, controlând reacția alergică.
 HEMORAGIA
 Sunt trei tipuri de hemoragie externă: capilară, venoasă, arterială
 Cel mai des tip de hemoragie externă întâlnit este hemoragia
capilară. În acest tip de hemoragie, sângele “băltește” (tăietura la
nivelul unui deget). Hemostaza se realizează prin presiune directă la
nivelul plăgii.
 În cazul hemoragiei venoase, sângele se exteriorizează în flux
continuu. Sângerarea dintr-o venă de calibru mare poate fi extrem
de periculoasă, ducând la exangvinare și deces. Hemostaza se
realizează prin presiune directă asupra plăgii.
 Cea mai periculoasă hemoragie este hemoragia arterială.
Sângerarea arterială este pulsatilă, țâșnind din plagă la fiecare
contracție a inimii. Presiunea în artere este mult mai mare ca în vene
sau capilare, de aceea o sângerare arterială necontrolată duce la
deces în scurt timp. Hemostaza se realizează prin presiune directă,
sau prin presiune pe punctele de presiune. (compresia directă a unei
artere pe un plan osos).
• Există trei metode prin care se poate realiza
hemostaza:
– Aplicarea presiunii directe pe plagă
– Ridicarea membrului
– Aplicarea presiunii în punctul de presiune
 PRESIUNEA DIRECTĂ
 Majoritatea hemoragiilor externe pot fi controlate aplicând presiune directă
pe plagă. Aplicați un pansament uscat steril, direct pe plagă și apăsați cu
mâna (cu mănușa chirurgicală).
 Dacă nu dispuneți de comprese sterile, utilizați cea mai curată bucată de
material disponibilă. Pentru a menține presiune directă la nivelul plăgii,
legați strâns plaga și compresa cu un bandaj compresiv. Nu îndepărtați
compresa după aplicare, chiar dacă se îmbibă cu sânge. Aplicați altă
compresă deasupra și apăsați-le pe ambele.
 Este puțin probabil să contactați SIDA acordând primul ajutor unui pacient
sângerând. Dacă ați intrat totuși în contact direct cu sângele, raportați
imediat acest lucru medicului de urgență.
 RIDICAREA
• Dacă presiunea directă nu oprește hemoragia
de la nivelul unei extremități, ridicați membrul
traumatizat, menținând presiunea directă.
Ridicarea membrului, împreună cu presiunea
directă, vor opri în mod normal o hemoragie
severă.
 PUNCTELE DE PRESIUNE
 Dacă combinația de presiune directă și ridicarea membrului afectat
nu oprește sângerarea, va trebui să controlați indirect sângerarea:
comprimarea unei artere mari pe un plan osos. Comprimând o
arteră pe un plan osos veți obține același efect ca atunci când
călcați un furtun de apă. Deși sunt mai multe puncte de presiune,
punctul de presiune al arterei brahiale și punctul de presiune al
arterei femurale sunt cele mai importante.
 Pentru a găsi punctul de presiune al arterei brahiale procedați
astfel:
◦ Plasați membrul superior al pacientului astfel încât cotul să formeze un
unghi de 90°; îndepărtați membrul superior afectat de corpul
pacientului;
◦ Împingeți în lateral bicepsul la jumătatea distanței dintre cot și umăr;
◦ Apăsați contra humerusului (osul membrului superior) și va trebui să
simțiți pulsul arterei brahiale.
Punctul de presiune al arterei brahiale este
localizat între umăr și cot; este folosit pentru
determinarea tensiunii arteriale și pentru
verificarea pulsului la copii.
Punctul de presiune al arterei femurale este
localizat inghinal, unde artera femurală este
plasată superficial.
Dacă este efectuată corect, această tehnică (în
combinație cu presiunea directă șI ridicarea
membrului) va opri imediat orice hemoragie distal
de punctul de aplicare.
 Punctul de presiune al arterei femurale este mai dificil de
localizat. ProcedațI astfel:
 Pozitionați pacientul pe spate și îngenuncheați lângă coapsa
acestuia, cu fața spre capul pacientului. Trebuie să stați pe
partea opusă membrului lezat.
 Găsiți creasta anterioară a osului iliac de partea lezată și
alunecați cu degetul mic de-a lungul ei.
 Rotiți mâna către regiunea inghinală și apăsați ferm. Prin
această manevră se va comprima artera femurală și, în mod
normal, împreună cu presiunea directă și ridicarea membrului,
va opri sângerarea
 Dacă hemoragia nu se oprește imediat repoziționați mâna.
 PRINCIPIILE DE TRATAMENT AL
PLĂGILOR
 Controlul hemoragiei
 Prevenirea suprainfecției plăgii
 Stabilizarea părții lezate
 Stabilizarea oricărui corp penetrant

 Este important să opriți sângerarea cât mai repede posibil, utilizând pe cât se poate
materiale sterile. Puteți controla hemoragia unei plăgi deschise acoperind plaga cu
o compresă uscată, sterilă (dacă este posibil) și aplicând presiune directă pe plagă.
Dacă prima compresă se îmbibă cu sânge, acoperiți-o cu o a doua. Luați în
considerare șI ridicarea membrului lezat, precum și compresia punctelor de
presiune.
 Compresa trebuie să acopere în întregime plaga pentru a împiedica contaminarea
ulterioară. Nu încercați să curățați plaga în prespital, deoarece această manevră
poate accentua hemoragia. Curățarea plăgii se va efectua la spital. Orice compresă
va fi fixată cu un pansament compresiv.
 Aplicarea corectă a unei comprese și a pansamentului compresiv necesită practică.
Ca echipaj de prim ajutor va trebui să puteți rezolva orice plagă în mod corect șI în
cel mai scurt timp.
 PANSAREA ȘI BANDAJAREA
PLĂGILOR
Pansarea și bandajarea corectă se efectuază
astfel:
• Controlul hemoragiei
• Prevenirea contaminării ulterioare
• Imobilizarea segmentului lezat
• Prevenirea mișcărilor corpului penetrant
 PANSAMENTUL
 Pansamentul este folosit pentru a menține pe loc
compresa. În prespital sunt utilizate două tipuri de
pansament: rola și pansamentul triunghiular. Rola este
ușor de aplicat în jurul oricărei părți a corpului.
 Pansamentul triunghiular are, de obicei latura de 40 cm
 Poate fi folosit ca atare, sau poate fi împăturat
 Rola este mai ușor de fixat, dar pansamentul triunghiular
este utilizat cazul plăgi scalpului, toracelui, sau spatelui.
 Trebuie să respectați anumite reguli în aplicarea
pansamentului: păstrarea compresei pe loc, controlul
sângerării și prevenirea contaminării ulterioare.
 Înainte de a fixa conpresa, asigurați-vă că aceasta acoperă
plaga în întregime.
 Aplicați pansamentul strâns, pentru a controla hemoragia.
Atenție însă, un pansament aplicat prea strâns poate bloca
toată circulația distal de locul aplicării! Dacă totuși se
întamplă acest lucru, îndepărtați pansamentul și înlocuiți-l,
dar fără a mișca compresele.
 După ce ați terminat de bandajat, asigurați-vă că acesta nu
alunecă. Lipiți sau legați capătul liber al pansamentului.
Exersați aceste tehnici pentru diferite părți ale corpului.
Deși, în general, pansamentul este ușor de aplicat, există și
părți ale corpului unde acest lucru poate fi mai dificil.
 PLĂGILE FEȚEI ȘI A SCALPULUI
 Fața și scalpul sunt zone bine vascularizate. Datorită acestei bune
vascularizări, o plagă relativ mică poate fi însoțită de o sângerare
abundentă. Din acest motiv, deși nu este potențial letală, o astfel de
plagă provoacă, de obicei, anxietate atât pacientului cât șI celui care
acordă primul ajutor.
 Veți putea controla hemoragia prin presiune directă pe plagă. Acest
lucru este posibil deoarece rețeaua vasculară se află în apropierea
osului. Dacă sângerarea continuă, încercați cu o a doua compresă,
însă fără a o îndepărta pe prima. După oprirea sângerării, aplicați
bandajul în jurul capului
 La cap, pansamentele se realizează cu ajutorul feșelor, tipică pentru acest
segment fiind capelina care începe cu 2 ture circulare trecute pe frunte,
deasupra sprâncenelor, pavilioanelor urechilor după care se trece succesiv
înainte și înapoi (spre rădăcina nasului și spre ceafă), de mai multe ori,
până când acoperă tot capul. Capetele feșelor se fixează apoi cu câteva ture
circulare.
 Pentru plăgile mucoasei obrazului, aplicați un tamponament compresiv în
gură.
 Dacă este necesar, puteți să aplicați de asemenea un tamponament și pe
partea externă a obrazului. Aveți grijă să mențineți căile respiratorii libere.
 Plăgile severe ale scalpului se pot asocia cu fracturi craniene și chiar
leziuni cerebrale. Dacă sunt vizibile fragmente osoase sau țesut cerebral,
nu aplicați presiune la nivelul plăgii. Pansați plaga necompresiv, având
grijă să nu se exercite nici un fel de presiune asupra creierului sau a
fragmentelor osoase.
 Dacă pacientul are un traumatism la nivelul capului, coloană și măduva
spinării ar putea fi de asemenea afectate. Mișcați capul cât mai puțin
posibil și stabilizați gâtul. În cazurile cu traumatism cranian, evaluați
întotdeauna starea de conștiență a pacientului.
 Monitorizați cu atenție căile aeriene și respirația pacientului și protejați
coloana vertebrală.
 Pentru nas, bărbie, ochi și urechi se realizează așa numitul
pansament “în praștie”, cu ajutorul unei fâșii de tifon de 30-50 cm,
despicată la capete, cu o parte centrală nedespicată, care se aplică la
nivelul plăgii, legând capetele tăiate încrucișate.
 Majoritatea hemoragiilor nazale pot fi controlate cu ușurință. Dacă
pacientul nu este în șoc, puneți-l să stea aplecat cu capul ușor
înainte. În această poziție, sângele nu va mai curge în faringe.
Înghițirea sângelui poate provoca tuse sau vomă, și să agraveze
hemoragia nazală.
 După ce ați așezat pacientul corect, pensați ambele nări pentru cel
puțin 5 minute.
 Pacientul poate executa această manevră singur. Acest tratament
controlează de obicei hemoragiile nazale.
 TRAUMATISMELE OCULARE
 Toate traumatismele oculare sunt potențial severe și necesită
evaluare medicală.
 Când se suspectează o lacerație oculară, acoperiți întreg ochiul cu
un tamponament compresiv uscat. Poziționați pacientul întins la
orizontală și transportați-l la cea mai apropiată unitate medicală.
 Ocazional, poate exista și un obiect penetrant în ochi. Poziționați
imediat pacientul pe spate și acoperiți ochiul traumatizat cu o
compresă și un pahar de hârtie încât obiectul penetrant să nu se
miște. Bandajați ambii ochi. Acest lucru este important, deoarece
ochii se mișca împreună, și dacă pacientul încearcă să se uite la ceva
cu ochiul sănătos, ochiul traumatizat se va mișca și el putând agrava
leziunea. Transportați pacientul la spital.
 PLĂGILE GÂTULUI
 Gâtul este sediul unor structuri foarte importante:
traheea, esofagul, artere mari, vene, mușchi, vertebre și
măduva spinării. Deoarece o leziune la nivelul oricăreia
din aceste structuri poate fi fatală, toate plăgile gâtului
sunt severe.
 Aplicați presiune directă pentru a controla plăgile
hemoragice ale gâtului. După ce hemoragia s-a oprit,
bandajați gâtul.
 PLĂGILE TORACELUI
 Organele importante ce pot fi afectate în plăgile toracice sunt plămânii, vasele mari și inima. Orice
plagă ce afectează aceste organe, este un traumatism cu potențial letal.
 Poziționați pacientul cu traumatism toracic într-o poziție confortabilă (de obicei șezând).
 Dacă un plămân este perforat, aerul din el iese, iar plămânul se colabează (nu mai poate funcționa la
capacitatea lui normală). Pacientul poate tuși sânge roșu aprins. Pentru a menține presiunea aerului
la nivelul plămânului, primul dumneavoastră gest este să acoperiți orice plagă deschisă a toracelui
cu un material impermeabil pentru aer, închizândo ermetic. Această acoperire se numește
pansament ocluziv. Folosiți pentru aceasta ambalaj plastic de la produsele medicale pe care le
aveți la îndemână, folie de aluminiu, folie de plastic. Orice material ce va etanșeiza plaga este
suficient și eficient. În cazul plăgilor penetrante (adânci) aflat la nivelul toracelui folosim comprese
de dimensiuni mai mari decât plaga și-l vom fixa cu benzi de leucoplast pe trei laturi. A patra latură
se lasă liber, nefixată, permițând pansamentului să funcționeze ca o supapă. În timpul inspirului,
când toracele se destinde, pansamentul se lipește de torace nepermițând intrarea aerului. În timpul
expirului, când toracele revine, pansamentul se depărtează de peretele toracelui, permițând ieșirea
aerului și la acest nivel.
 Oxigenoterapia este importantă în tratamentul inițial al unui plămân traumatizat. Aceasta trebuie
administrată de personalul medical autorizat când ajunge sau de primul ajutor dacă este instruit
corespunzător și are echipamentul disponibil.
 Leziunile toracice pot afecta și inima. Etanșeizați plaga în maniera descrisă mai sus. Monitorizați
căile aeriene, respirația și circulația. Tratați șocul, dacă apare, și inițiați resuscitarea, dacă este
nevoie.
 OBIECTE PENETRANTE
 Dacă există un obiect penetrant, aplicați un pansament stabilizator și
transportați pacientul imediat la cea mai apropiată unitate medicală.
Uneori obiectul penetrant este prea lung pentru ca pacientul să poată
fi mișcat din locul accidentului, încât acesta nu este transportabil. În
aceste cazuri, poate fi necesar să stabilizați obiectul penetrant și să-l
tăiați cu grijă aproape de pacient. Dacă vă întâlniți cu o astfel de
situație, stabilizați obiectul penetrant cât de bine puteți și cereți
imediat ajutor specializat de la o echipă care are uneltele și
antrenamentul necesar pentru astfel de situații.
 Dacă găsiți pacientul cu un cuțit sau alt obiect penetrant la nivel
abdominal, nu încercați să-l îndepărtați. Stabilizați obiectul încât să
nu se miște. Aplicați o rolă mare de pansament de fiecare parte a
obiecului și asigurați rolele cu alt pansament înfășurat în jurul
organismului. Este important să stabilizați obiectul încât acesta să nu
se miște în cursul transportului la spital. Orice mișcare a obiectului
penetrant poate produce noi leziuni interne.
 PLĂGI ABDOMINALE ÎNCHISE
 Plăgile abdominale închise apar de obicei ca urmare a unei lovituri directe
cu un obiect bont. Trebuie să cautați leziuni abdominale închise de fiecare
dată când o forță s-a aplicat la nivelul abdomenului. Uitați-vă după
escoriații sau alte urme la nivelul abdomenului ce pot indica o lovire cu un
obiect bont.
 De fiecare dată când un pacient traumatizat intră în șoc, aduceți-vă aminte
că numeroase leziuni interne abdominale sunt asociate cu hemoragie. Când
există hemoragie internă, abdomenul poate deveni destins, rigid, chiar dur.
 Pacienții cu leziuni abdominale închise și semne de șoc trebuie poziționați
pe spate cu picioarele ușor ridicate (numai dacă nu sunt dispneici). Păstrați
temperatura corpului.
 Dacă un pacient prezintă hematemeză (varsă sânge, culoare de la roșu
aprins până la maro închis), acesta poate indica hemoragie de la nivelul
esofagului sau stomacului. Monitorizați funcțiile vitale ale pacientului cu
atenție, deoarece poate apărea șocul. Nu administrați pacientului nimic per
os (pe gură). Transportați-l imediat la cea mai apropiată unitate medicală.
 PLĂGI ABDOMINALE DESCHISE
 aplicați o compresă sterilă, umedă la nivelul plăgii;
 mențineți temperatura corpului;
 poziționați pacientul pe spate cu picioarele ușor ridicate;
 poziționați pacientul dispneic în poziție semișezândă;
 administrați oxigen, dacă este disponibil și sunteți pregătiți corespunzător
 Dacă avem o plagă abdominală vom folosi pansament pe care de această
dată îl vom fixa pe toate cele patru laturi. Dacă plaga este complicată cu
eviscerația (ieșirea organelor abdominale în exterior) vom folosi un
pansament umed. Pozitionați pacientul în decubit dorsal (culcat pe spate)
cu genunchii îndoiți, pentru a relaxa musculatura abdominală.
 PLĂGILE EXTREMITĂȚILOR
Pentru toate plăgile deschise ale extremităților,
aplicați o compresă sterilă uscată pe leziune și un
bandaj compresiv deasupra. Ridicarea membrului
traumatizat determină scăderea hemoragiei și a
tumefacției. Trebuie să imobilizați toate
extremitățile traumatizate, fiindcă pot exista
fracturi subiacente.
 PLĂGILE ÎMPUȘCATE
 Eliberați căile aeriene și asigurați o ventilație și o circulație
corespunzătoare.
 Controlați orice hemoragie externă, acoperind plăgile cu
comprese sterile și aplicând presiune directă sau un pansament
compresiv.
 Examinați pacientul cu atenție pentru a fi sigur că ați găsit
toate orificiile de intrare și de ieșire.
 Tratați simptomele șocului:
◦ mențineți temperatura corpului
◦ plasați pacientul pe spate cu picioarele ușor ridicate;
◦ plasați pacientul dispneic în poziție semișezândă;
◦ administrați oxigen dacă este posibil.
 Transportați prompt pacientul la o unitate medicală apropiată.
 Resuscitați pacientul dacă acesta intră în stop cardiac ca
urmare a pierderii de sânge.
 PLĂGILE MUȘCATE
Mușcăturile de animale sau de om pot fi de la
minore până la severe. Toate mușcăturile sunt
foarte susceptibile de a provoca infecție.
Mușcăturile animalelor nevaccinate pot determina
rabie. Plăgile mușcate minore se spală cu apă și
săpun, dacă este posibil. Plăgile mușcate majore
trebuie tratate controlând hemoragia și aplicând o
compresă și un bandaj corespunzător.
Toți pacienții ce au fost mușcați de un animal sau
de o altă persoană, trebuie tratați de un medic. În
majoritatea țărilor, personalul medical autorizat
trebuie să raporteze mușcăturile de animale la
direcția de sănătate locală sau la poliție.