Tema 2 Contabilitatea impozitului pe profit /venit

1. Noţiuni generale privind impozitul pe profit/venit. Subiectul şi obiectul

impunerii.
2. Modul de determinare a venitului/profitului impozabil şi de calculare a
impozitului pe profit al persoanelor juridice.
3. Regulile de evaluare şi constatare a veniturilor în contabilitatea
financiară şi în scopuri fiscale.
4. Regulile de evaluare şi constatare a cheltuielilor în contabilitatea
financiară şi în scopuri fiscale.
5. Caracteristica şi modul de calculare a diferenţelor permanente.
6. Caracteristica şi modul de calculare a diferenţelor temporare.
7. Contabilitatea cheltuielilor (economiilor) privind impozitul pe venit.
8. Contabilitatea impozitului pe venit reţinut la sursa de plată.
9. Contabilitatea impozitelor amânate aferente operaţiilor cu active
amortizable
10. Contabilitatea şi fiscalitatea pierderilor fiscale.
11. Calcularea şi contabilitatea trecerilor în cont şi a datoriei (creanţei)
privind impozitul pe profit.
12. Modul de întocmire şi prezentare a Declaraţiei cu privire la impozitul
pe profit a persoanei ce practică activitate de întreprinzător.
1. Impozitul pe profit reprezintă o contribuţie
obligatorie şi directă către bugetul statului,
percepută de la persoane fizice sau juridice pe
venitul impozabil obţinut.
Subiecţii impunerii cu impozit pe profit sunt
contribuabilii (persoane juridice, fizice) care
obţin venit sub formă de profit pe parcursul
anului fiscal şi anume:
- Venit din orice surse aflate în Republica
Moldova;
- Venit investiţional şi financiar din surse aflate
în afara Republicii Moldova.
 În cadrul veniturilor obţinute în Republicii Moldova
se includ:
- Venitul provenit din activitatea de întreprinzător;
- Venitul sub formă de salariu şi pentru serviciile prestate;
- Venitul din chirie (arendă);
- Creşterea de capital;
- Venitul obţinut sub formă de dobândă, royalty,anuităţi;
- Alte venituri
În cadrul veniturilor obţinute în afara Republicii
Moldova se includ:
- Venitul obţinut din investiţiile de capital sub formă de
dividende, dobânzi;
- Venitul din activitatea financiară obţinut prin transmiterea în
posesie altor persoane pe un termen mai mare de un an a
activelor pe termen lung, a activelor intrate cu titlu gratuit, sub
formă de diferenţe de curs valutar, subvenţii.
Obiectul impunerii cu impozit pe
profit/venit reprezintă venitul brut
(inclusiv facilităţile) obţinut din toate
sursele de către orice persoană fizică sau
juridică diminuat cu deducerile şi scutirile
la care are dreptul această persoană.
Partea de venit ce constituie venitul
impozabil reprezintă excedentul dintre
veniturile obţinute şi suma deducerilor
permise conform prevederilor legislaţiei
fiscale.
Uneori pentru impozitarea venitului se folosesc unele
reguli speciale:
1) persoana care face o donaţie se consideră drept
contribuabil care a obţinut venit(art. 42 al CF) în mărimea:
- sumei mijloacelor băneşti donate;
- valorii bunului donat ce reprezintă mărimea maximă din
baza lui valorică ajustată sau preţul lui de piaţă la
momentul donării.
2) Datoriile şi creanţele contribuabilului în valută străină se
recalculează la sfârşit de an la preţurile de piaţă şi se
consideră ca fiind vândute de contribuabil în ultima zi a
anului fiscal la preţurile de piaţă. Diferenţa de curs pozitivă
se include în venitul contribuabilului.
3) venitul obţinut sub formă nemonetară se evaluează la
preţul de piaţă. ( art.21 alin.(1)).
Legislaţia fiscală prevede, de asemenea
neincluderea în venitul brut a unor venituri,
numite neimpozabile (art. 20 al CF):
- ajutoare primite din partea organizaţiilor
filantropice;
- veniturile obţinute în urma utilizării
facilităţilor fiscale;
venitul obţinut ca rezultat al anulării
restanţelor la bugetul public naţional;
- venitul din reevaluarea mijloacelor fixe şi
altor active.
 În scopuri de impozitare cheltuielile
sunt numite deduceri.
Deducere este suma care, la calcularea
venitului impozabil, ce se scade din venitul
brut al contribuabilului.
Regula generală privind deducerile în
scopuri fiscale stabileşte următoarele: „se
permite deducerea cheltuielilor ordinare şi
necesare, achitate sau suportate de
contribuabil pe parcursul anului fiscal,
exclusiv în cadrul activităţii de
întreprinzător” (art.24 al Codului Fiscal).”
2. Modul de determinare şi de
evidenţă a impozitului pe profit a
persoanelor care desfăşoară activitate
de întreprinzător se reglementează
pentru entităţile de interes public de
IAS 12 “Impozitul pe profit”, iar pentru
celelalte entităţi de S.N.C. 12
“Contabilitatea impozitului pe venit” şi
Codul Fiscal.
 Cotele impozitului pe profit/venit pentru anul 2013
Cota
Baza impozabilă Subiectul impunerii
impozitului

Persoane juridice,care desfăşoară activitate

12% Venitul impozabil
de antreprenor
Persoane juridice, care desfăşoară
3% Venitul din activitatea operaţională
activitate de antreprenor, neplătitoare de
TVA
1)Venitul din Persoane juridice, care desfăşoară
activitatea activitate de antreprenor, au obţinut venit
operaţională din activitatea operaţională de 100000 la
2) Venitul 600000 lei şi sunt înregistraţi ca plătitori
impozabil de TVA pot alege

7% Venitul impozabil Pentru gospodăriile ţărăneşti (de fermier)

7% - Venitul anual impozabil ce nu depăşeşte suma Persoanele fizice şi întreprinzătorii
18 % de 26 700 lei anual individuali
- Venitul anual impozabil ce depăşeşte suma de
26 700 lei anual
15 % Dobânzile, royalty Persoane fizice cu excepţia
antreprenorilor individuali şi
gospodăriilor ţărăneşti (de fermieri)

10% Câştiguri de la acţiunile de publicitate Beneficiarul efectiv al plăţii

10% Veniturile obţinute din transmiterea în posesie Persoane fizice cetăţeni - în cazul când
şi/sau folosinţă (locaţiune, arendă uzufruct) a beneficiarul plăţii este orice persoană
proprietăţii mobiliare şi imobiliare, cu excepţia care desfăşoară activitate de
terenurilor agricole întreprinzător, orice reprezentanţă,
instituţie, organizaţie,inclusiv orice
autoritate publică şi instituţie publică
7% Veniturile obţinute potrivit art.90 Persoane fizice

7% - Venitul anual impozabil ce nu depăşeşte suma Persoanele fizice şi întreprinzătorii

18 % de 26 700 lei anual individuali
- Venitul anual impozabil ce depăşeşte suma de
26 700 lei anual
Sistemul contabil din Republica
Moldova defineşte două noţiuni
de bază la determinarea
datoriei (creanţei) privind
impozitul pe profit: rezultatul
financiar contabil şi rezultatul
financiar impozabil.
Rezultatul contabil se măsoară şi se
constată în baza regulilor şi principiilor
fundamentale ale contabilităţii, fiind diferit
de rezultatul impozabil determinat după
normele fiscale.
Deosebirile principiilor contabile cu
normele fiscale duc la apariţia unor
diferenţe dintre sumele veniturilor şi
cheltuielilor recunoscute în contabilitatea
financiară şi în scopuri de impozitare.
Rezultatul financiar contabil, numit în S.N.C. 12
“Contabilitatea impozitului pe venit” venit
contabil, reprezintă profitul pînă la impozitare,
determinat conform cerinţelor S.N.C. şi
principiilor de bază ale contabilităţii, calculat şi
reflectat în Raportul de profit şi pierderi.
Venitul (pierderea) contabil reprezintă
diferenţa dintre doi indicatori economici –
venituri şi cheltuieli. La finele anului de gestiune
conturile de venituri cheltuieli se închid prin
trecerea veniturilor şi cheltuielilor acumulate în
contul 351 “Rezultat financiar total”.
Venitul /profitul impozabil este mărimea
în baza căreia se determină datoria
curentă privind impozitul pe profit. El
reprezintă venitul contabil corectat cu
suma corectărilor veniturilor şi cheltuielilor
conform legislaţiei fiscale fără reflectare în
contabilitate.

Venitul Venitul Ajustarea Ajustarea

impozabil = contabil + veniturilor - cheltuielilor
Venitul impozabil se corectează prin sumele
diferenţelor permanente şi temporare, care
reprezintă corectările venitului contabil şi se
calculează numai în scopul impozitării fără
reflectare în contabilitate.

Venitul Venitul Diferenţe Diferenţe

impozabil = contabil + permanente - permanente
şi temporare şi temporare
aferente aferente
veniturilor cheltuielilor
Venitului impozabil (pierderea fiscală)
se determină la sfârşitul anului de
gestiune.
Venitul impozabil se determină numai în
scopuri fiscale în Declaraţia cu privire la
impozitul pe venit a persoanei ce
practică activitate de antreprenoriat.
Prin înmulţirea venitului impozabil la
cota impozitului pe venit se determină
datoria curentă privind impozitul pe
profit.
3. Diferenţele dintre modurile de
constatare şi evaluare a veniturilor în
contabilitatea financiară şi în scopul
impozitării pot apărea din următoarele
motive:
- Incoincidenţa perioadei de gestiune în
care este constatat venitul;
- Deosebirea dintre metodele de calculare
şi de măsurare a veniturilor;
- Componenţa şi structura veniturilor
impozabile şi neimpozabile;
- Diferite surse de obţinere a venitului.
1. Incoincidenţa perioadei de gestiune în care este
constatat venitul rezultă din aplicarea diferitelor
metode de evidenţă în diferite perioade de gestiune în
contabilitate şi în scopul impozitării.
În sistemul fiscal există următoarele metode de
evidenţă art.44,45 CF:
- Metoda contabilităţii de casă;
- Metoda contabilităţii de angajamente;
- Metoda procentajului îndeplinit.
Contabilitatea recunoaşte doar metoda contabilităţii
de angajamente.
Aceste metode sunt definite identic în contabilitate şi
fiscalitate, diferită fiind perioada de gestiune de
aplicare a lor.
Conform legislaţiei fiscale, metoda
contabilităţii de casă constă în faptul:
- Venitul este raportat la anul fiscal în
care acesta este efectiv obţinut în numerar
sau sub altă formă de compensare
materială;
- Deducerea se permite în anul fiscal pe
parcursul căruia au fost achitate
cheltuielile, cu excepţia cazurilor în care
aceste cheltuieli trebuie raportate la alt an
fiscal, în scopul reflectării corecte a
venitului.
Metoda contabilităţii de angajamente
presupune:
- Venitul este raportat la anul fiscal în care
este efectiv obţinut, dacă acţiunile legale de
obţinere a venitului au fost efectuate;
- Deducerea se permite în anul fiscal pe
parcursul căruia au fost suportate sau
calculate cheltuielile ori au fost achitate
acestea, cu condiţia că aceste cheltuieli şi
plăţi nu trebuie raportate la alt an fiscal, în
scopul reflectării corecte a venitului.
Metoda procentajului îndeplinit se utilizează în cazul
evidenţei cheltuielilor şi veniturilor care ţin de
contractele pe termen lung.
Conform acestei metode, cheltuielile şi veniturile se
constată în baza unui procent de îndeplinire a
contractului.
În conformitate cu prevederile SNC “Contractele de
construcţii” şi SNC “Venitul” această metodă poate fi
utilizată în cazul contractelor termenul cărora
depăşeşte o perioadă de gestiune (1 an), iar legislaţia
fiscală recomandă ca această metodă să fi utilizată în
cazul în care termenul contractelor depăşeşte 24 luni.
În scopuri fiscale în ultimul an de încheiere a
contractului sunt recalculaţi impozitul pe profit
conform procentajului îndeplinit şi indicatorii reali.
În cazul schimbării metodelor
de calcul apar venituri
suplimentare.
Conform prevederilor fiscale
mărimea excedentului obţinut
se repartizează în părţi egale pe
trei ani, cîte 1/3 pentru fiecare
an.
 2.Deosebirea dintre metodele de calculare şi de măsurare a veniturilor
Operaţia Contabilitatea Scopuri fiscale
economică financiară
1. Vânzarea Rezultatul se determină Venitul se determină ca diferenţa dintre baza
mijloacelor ca diferenţa dintre valorică (BV) a categoriei respective de proprietate si
fixe venitul şi valoarea mijloacele obţinute de la înstrăinarea MF în cazul în
contabilă la momentul care se obţine un rezultat negativ (în caz că se obţine
ieşirii (621 -721) SNC un rezultat pozitiv el reprezintă o pierdere) (art
Imobilizări corporale şi 27(2) CF)
necorporale
Donare a Venitul nu se Venitul se constată ca diferenţă dintre valoarea de
activelor (la recunoaşte piaţă la momentul donării şi baza valorică ajustată,
donator) SNC Venitul pentru mijloace fixe şi active de capital sau valoarea
de bilanţ pentru alte active
Donarea mijloacelor băneşti - în suma totală
Venitul în urma donării de active – nu se constată
Pierderea în urma donării nu se constată (art. 42 CF)
Donare a Venitul se recunoaşte Venitul nu se constată pentru persoane fizice
activelor (la la valoarea justă a cetăţeni
destinatar) activelor primite Venitul se recunoaşte pentru persoane juridice
Art.20 (i) CF
Creşterea de Creşterea de capital - Venitul impozabil se constată ca o mărime egală cu
 Surse de venit neimpozabile
№ Venituri neimpozabile conform Procedura contabilă privind veniturile
legislaţiei fiscale neimpozabile

1. Dobânzile de la hârtiile de valoare Se constată ca venituri ale activităţii

de stat până la 1 ianuarie 2015 investiţionale

2. Venituri de la primirea gratuită a Se constată ca venituri ale activităţii

proprietăţii conform deciziei investiţionale
Guvernului , administraţiei publice
locale
3. Ajutoare primite de la organizaţii Se constată ca venituri ale activităţii
filantropice financiare

4. Veniturile obţinute în urma Se constată ca venituri ale activităţii

utilizării facilităţilor fiscale la financiare
impozitul pe profit
5. Activităţile sub forma Se constată ca venituri excepţionale
indemnizaţiilor de asigurare socială
şi reasigurare
4. Diferite surse de obţinere a venitului.
Veniturile pot fi grupate în funcţie de ţara pe
teritoriul căreia sunt câştigate.
În legătură cu aceasta se deosebeşte:
- venit obţinut pe teritoriul Republicii
Moldova;
- venit obţinut peste hotarele Republicii
Moldova.
Această grupare a veniturilor se face în
scopul evitării dublei impuneri şi respectarea
convenţiilor internaţionale încheiate în acest
domeniu.
4. Regulile de evaluare şi recunoaştere a
cheltuielilor în contabilitatea financiară şi în
scopuri fiscale
Cauzele diferenţelor sunt:
- Incoincidenţa perioadei de gestiune la
constatarea cheltuielilor;
- Limitarea sumei cheltuielilor constatate în
scopul impozitării;
- Componenţa şi structura cheltuielilor
nedeductibile fiscal;
- Divergenţa metodelor de calcul şi evaluare
cheltuielilor
 Constatarea cheltuielilor în cazul incoincidenţei
Operaţia
perioadei de gestiune
În contabilitatea În scopuri
economică financiară de impozitare
Cheltuieli suportate , Se recunosc în contabilitate în Contribuabilul care foloseşte
dar neachitate baza metodei contabilităţii de metoda contabilităţii de
(operaţia economică angajamente (SNC3) angajamente nu are dreptul să
cu persoană facă deduceri până la momentul
interdependentă) efectuării plăţilor faţă de pers.
interdependentă care foloseşte
metoda de casă (art 44(5))
Cheltuieli achitate, Se constată ca active pe Contribuabilul care foloseşte
dar nesuportate termen Lung sau curente în metoda contabilităţii de
(operaţia economică perioada în care au fost angajamente are dreptul la
cu persoană achitate deducere dacă are obligaţie faţă de
interdependentă) persoana interdependentă

Operaţii economice Se utilizează metoda Poate fi utilizată de întreprinderile

în baza metodei de contabilităţii de angajamente
casă potrivit căreia cheltuielile se
constată în perioada suportării
lor indiferent de momentul
achitării
persoane fizice. Cheltuielile se
constată în perioada de gestiune
când a avut loc plata
 Componenţa cheltuielilor limitate fiscal
Articole de Mărimea şi condiţiile de limitare şi confirmare
cheltuieli
limitate
Cheltuieli Cheltuielile de deplasare includ:
de deplasare - cheltuieli de călătorie (costul biletelor tur-retur);
ale - cheltuieli privind cazarea;
- diurnă ;
lucrătorilor
- altele.
(art.24 (3) din
Limitarea acestor cheltuieli se face în dependenţă de
C.F.) localitatea de delegare, funcţia de serviciu a
persoanelor delegate etc. şi sunt grupate în categorii:
diurna 3 categorii, cheltuielile privind cazarea în 2
categorii (A, B).
Sumele la care sunt limitate cheltuielile de deplasare
sunt bazate pe preţurile în vigoare la serviciile de
transport.
Drept document justificator serveşte Decontul de avans
la care sunt anexate toate documentele primare.
Cheltuieli de Deducerea cheltuielilor de delegaţii, de reprezentanţă, de
reprezentanţă asigurare a agenţilor economici se permite în limitele
(art.24 (3) din stabilite de Guvern.
C.F.) Limitarea acestor cheltuieli se determină în procente din
suma:
- venitul din vânzarea mărfurilor ( rulaj creditor la contul
6112 fără TVA şi accize) – 0,5%;
- altor venituri (venitul brut-venitul din vânzarea
mărfurilor) – 1%.

Cheltuieli Nu se permite deducerea cheltuielilor dacă contribuabilul

neconfirmate nu poate confirma documentar că aceste cheltuieli au
documentar fost suportate într-un anumit cuantum şi în modul stabilit
(art.24 (10) din de Guvern.
C.F.) Se permite deducerea neconfirmate documentar cu
condiţia:
- sunt legate de activitatea de întreprinzător a
întreprinderii;
- în mărime de 0,2% din venitul impozabil.
Donaţii în Pentru confirmarea acestor cheltuieli sunt necesare
scopuri următoarele cerinţe:
filantropice sau - mărimea lor nu depăşeşte 10% din venitul impozabil ne
de sponsorizare luând în consideraţie scutirile;
(art.36 din C.F.) - să existe bază documentară: cererea în scris a
beneficiarului, contractul de donaţie, autentificat
notarial, factură fiscală sau factură de expediţie etc.

Cheltuieli - dacă cheltuielile suportate pe parcursul anului fiscal

suportate pe pentru reparaţia proprietăţii nu depăşesc 15% din baza
parcursul anului valorică a categoriei respective de proprietate,
pentru reparaţia cheltuielile în cauză vor fi permise spre deducere în anul
mijloacelor fixe respectiv;
(art.27 (8) din - dacă cheltuielile suportate pe parcursul anului fiscal
C.F.) pentru reparaţia proprietăţii depăşesc 15% din baza
valorică a categoriei respective de proprietate, mărimea
acestui surplus se consideră drept cheltuieli pentru
recondiţionare şi se reflectă la majorarea bazei valorice a
categoriei respective de proprietate.
3. Componenţa şi structura cheltuielilor nedeductibile fiscal
Cheltuielile nedeductibile fiscal sunt reglementate de articolele 23 şi 24 al Codului
Fiscal, care menţionează:
- Nu se permite deducerea cheltuielilor personale şi familiale.
- Nu se permite deducerea sumelor plătite la procurarea terenurilor,
proprietăţii pe care se calculează uzura (amortizarea);
- Nu se permite deducerea compensaţiilor, remuneraţiilor, dobânzilor, plăţii
pentru închirieri de bunuri şi altor cheltuieli efectuate în interesul unui membru al
familiei contribuabilului;
- Nu se permite deducerea pierderilor în urma vânzării sau schimbului
proprietăţii, îndeplinirii lucrărilor şi prestării serviciilor, efectuate, în mod direct
sau mijlocit, între persoanele interdependente.
- Nu se permite deducerea sumelor achitate sau suportate în folosul titularului
patentei de întreprinzător.
4. Divergenţa metodelor de calcul şi evaluare a cheltuielilor
Metodele de calculare a cheltuielilor algoritmul cărora în contabilitate este
diferit de cel indicat în Codul fiscal, se reduc la calcularea:
- amortizării activelor nemateriale;
- uzurii mijloacelor fixe;
- epuizării resurselor naturale.
Activele nemateriale. Metode de calculare a amortizării în contabilitate: metoda
casării liniare; metoda proporţional volumului produselor (serviciilor); metoda
soldului degresiv. În scopuri fiscale : se recunoaşte doar metoda liniară.
Mijloacele fixe. În scopuri financiare potrivit SNC 16 – 4 metode ( metoda casării
liniare, volumului de producţie, cumulativă, soldului degresiv). În scopuri fiscale
mijloacele fixe se grupează în 5 categorii de proprietate cu norme de uzură
diferită.
Uzura fiscală = Baza valorică a MF la sf. anului x Norma de uzură
Resursele naturale. Cu toate că la determinarea epuizării resurselor naturale se
utilizează acelaşi algoritm de calcul atât în contabilitatea financiară, cît şi în
scopuri fiscale, totuşi, apar divergenţe influenţate fiind de valoarea probabilă
rămasă ce duce la rezultate diferite la calcularea cheltuielilor legate de extracţia
resurselor naturale.
5. Caracteristica şi modul de calcul a diferenţelor
permanente
Diferenţele reprezintă suma abaterilor
dintre mărimea veniturilor şi/sau cheltuielilor,
reflectate în contabilitatea financiară şi mărimea
aceloraşi venituri sau cheltuieli, constatate în
scopul impozitării.
În funcţie de influenţa pe care o exercită asupra
venitului impozabil (pierderii fiscale) al
perioadelor de gestiune curentă şi viitoare,
deosebim:
- diferenţe permanente;
- diferenţe temporare.
Diferenţele permanente apar în cazul în
care unele articole de venituri sau
cheltuieli luate în calculul venitului
(pierderii) contabil conform S.N.C. nu se
constată sau se limitează de Codul Fiscal.

Diferenţele permanente influenţează

numai asupra venitului impozabil şi
rapoartelor financiare ale perioadei de
gestiune curente, fără a avea un impact
asupra rezultatelor perioadelor viitoare.
 Diferenţe permanente

Conţinutul diferenţelor Aferente veniturilor Aferente cheltuielilor

Majorează Micşoreaz Majorează Micşorea
venitul ă venitul venitul ză venitul
impozabil impozabil impozabil impozabil
(micşoreaz (majoreaz (micşoreaz (majoreaz
ă pierderea ă ă ă
fiscală pierderea pierderea pierderea
fiscală) fiscală) fiscală)
1. Suma egală cu 50% din
depăşirea creşterii de
capital faţă de orice x
pierderi suportate în anul
fiscal
2. Venitul primit sub formă
de procente, dobânzi de la
hârtii de valoare de stat x
emise pe teritoriul R.M.
3. Venitul sub forma
donaţiilor primite x x
(acordate)
4. Limitarea cheltuielilor
de delegaţie x

5.Limitarea sumelor
donaţiilor în scopuri x
filantropice şi sponsorizări
6.Limitarea cheltuielilor
neconfirmate documentar x

7.Limitarea cheltuielilor
de reprezentare x
 8. Cheltuielile anilor
precedenţi depistate în anul x
curent

9. Cheltuielile pentru
asigurările nepermise spre x
deducere

10. Cheltuieli personale şi x

familiale

11. Veniturile anilor

precedenţi depistate în anul x
curent
6. Caracteristica şi modul de calcul a diferenţelor
temporare
Diferenţele temporare sunt acele diferenţe
apărute între valoarea contabilă a unui activ sau a
unei datorii din situaţia poziţiei financiare şi baza sa
fiscală. Diferenţele temporare pot îmbrăca forma fie
a unor:
- diferenţe temporare impozabile, care sunt acele
diferenţe temporare ce vor avea drept rezultat valori
impozabile la determinarea profitului impozabil (sau
a pierderii fiscale) al (a) perioadelor viitoare, atunci
când valoarea contabilă a activului sau a datoriei este
recuperată sau decontată;
- diferenţe temporare deductibile, care sunt
acele diferenţe temporare ce vor avea drept
rezultat valori deductibile la determinarea
profitului impozabil (sau a pierderii fiscale) al
(a) perioadelor viitoare, atunci când valoarea
contabilă a activului sau a datoriei este
recuperată sau decontată.
Baza fiscală a unui activ sau a unei
datorii este valoarea atribuită acelui activ sau
acelei datorii în scopuri fiscale.
 Baza fiscală a unei datorii este valoarea sa
contabilă, minus orice sumă care va fi deductibilă.
Unele diferenţe temporare apar atunci când
venitul sau cheltuiala este inclus(ă) în profitul
contabil într-o perioadă, dar este cuprins(ă) în
profitul impozabil într-o perioadă diferită.
Astfel de diferenţe temporare sunt deseori
descrise ca diferenţe temporale.
Diferenţele temporare apar într-o perioadă
de gestiune şi se anulează în alta sau pe parcursul
mai multor perioade de gestiune în care se
îndeplinesc prevederile Codului Fiscal.
 În funcţie de influenţa pe care o exercită
asupra rezultatului fiscal al perioadelor de
gestiune viitoare, diferenţele temporare se
subdivizează în diferenţe impozabile şi
deductibile.
Diferenţele temporare impozabile
majorează profitul impozabil (micşorează
pierderea fiscală) al perioadei de gestiune
viitoare.
Diferenţele temporare deductibile în
perioadele de gestiune viitoare micşorează
venitul impozabil ( majorează pierderea fiscală)
prin deducerea din mărimea acestuia.
Diferenţele temporare condiţionează
apariţia activelor şi datoriilor amânate
privind impozitul pe venit, care se reflectă
în Bilanţul anului de gestiune curent.
Diferenţele temporare influienţează
mărimea venitului/profitului impozabil atât
a perioadei de gestiune curente, cât şi a
perioadelor de gestiune viitoare. Acestea
se adună sau se scad din venitul/profitul
contabil micşorând sau majorând venitul
impozabil.
 Diferenţe temporare
Aferente activelor Aferente datoriilor
Majorează Micşorează Majorează Micşorează
Conţinutul diferenţelor venitul venitul venitul venitul
impozabil impozabil impozabil impozabil
(micşorează (majorează (micşorează (majorează
pierderea pierderea pierderea pierderea
fiscală) fiscală) fiscală) fiscală)

1. Venitul obţinut în
rezultatul modificării x
metodei de evidenţă

2. Diferenţele privind
amortizarea activelor x x
nemateriale
4. Suma uzurii mijloacelor fixe, x
permise spre deducere în scopuri
de impozitare în perioada de
gestiune ce depăşeşte suma
uzurii, constatate în contabilitate
5.Depăşirea sumei uzurii x
mijloacelor fixe, constatate în
contabilitatea financiară, faţă de
suma uzurii calculate în scopuri
fiscale faţă de creşterea de capital
al perioadei de gestiune,
constatată în contabilitatea
financiară şi nerecunoscută în
scopuri fiscale
6. Suma cheltuielilor neachitate,
apărute în baza datoriilor faţă de
o persoană interdependentă, x
care utilizează metoda de casă,
iar contribuabilul utilizează
metoda specializării exerciţiilor
Diferenţele privind veniturile
şi cheltuielile legate de
contractele de lungă durată x x x x

8. Cheltuieli privind creanţele x

dubioase
9. Cheltuieli legate de x
investigaţii şi cercetări
ştiinţifice
10. Suma pierderii din x
activitatea de investiţii
reflectată în contabilitatea
financiară, dar nerecunoscută
în scopuri fiscale