Proiect

James Clerk Maxwell

Elaborat:Olari Alexandru
Clasa:9 ”D
Profesor:Romah Cristina
O SCURTA BIOGRAFIE…
James Clerk Maxwell (1831 – 1879) a fost
un fizician teoretician şi matematician
scoţian, renumit pentru ecuaţiile sale
care au pus bazele electrotehnicii,
datorită căreia există astăzi
televizorul, telecomunicaţiile,
electronica şi multe altele.
James Clark Maxwell s-a născut la 13 noiembrie
1831, în anul în care Faraday a descoperit
fenomenul şi legile inducţiei. La maturitate
Maxwell s-a acoperit de glorie cu lucrări
teoretice strâns legate de studiul matematic al
fenomenului descoperit de Faraday. Tatăl lui
Maxwell, un scoţian înstărit, a urmărit atent
pregătirea fiului său. La 14 ani Maxwell a
conceput şi prezentat o metodă mecanică
pentru a trasa ovale perfecte, folosind ace şi
aţă. Conducerea şcolii a premiat-o cu medalia
de aur pentru matematică şi a prezentat-o
Maxwell a urmat timp de trei ani cursurile de fizică şi matematică ale
Universităţii din Edinburgh, unde s-a făcut remarcat (profesorul
Hopkins a afirmat :"Pare imposibil ca Maxwell să interpreteze greşit o
temă de fizică.") Având existenţa asigurată de averea familiei, la
sfârşitul anilor de scolarizare activează o scurtă perioadă de timp ca
cercetător independent, apoi predă un curs de hidrostatică şi optică la
Trinity College, după care preia catedra de filozofie naturală la
Marischal College (din Aberdeen). Intre anii 1860 şi 1868 deţine catedra
de fizică şi astronomie de la cunoscutul King's College, din Londra. Este
o perioadă de muncă intensă, rodnică, cu rezultate remarcabile. Totuşi
Maxwell nu este mulţumit, drept pentru care părăseşte învăţământul,
retrăgându-se la proprietatea moştenită, unde definitivează lucrarea
"Electricitate şi magnetism". Activitatea lui Maxwell s-a desfăşurat
într-un ritm susţinut, în domenii variate ale fizicii. Teoriile sale, cărora
nu a avut timp în scurta-i viaţă, să le pună la punct o bază
experimentală corespunzătoare, au fost confirmate pe deplin de
lucrările urmaşilor (ca exemplu : existenţa undelor electromagnetice a
fost confirmată de către H. Hertz).
Cercetările lui Maxwell au „unit” câmpul electric cu cel
magnetic în ceea ce numim noi azi câmpul
electromagnetic. Maxwell a fost considerat de mulţi
fizicieni ca fiind omul cu cea mai mare influenţă asupra
fizicii secolului XX, munca sa fiind considerată la fel de
importantă precum cea a lui Newton. Albert Einstein
spunea că o eră din ştiinţă a luat sfârşit şi o alta a început
odată cu Maxwell. Maxwell este şi cel care a susţinut
printre primele cursuri de fizică experimentală la
Univeritatea Cambridge, deoarece pe vremea aceea fizica
era predată doar la catedră, iar experimentele erau doar
povestite. Scoţianul a luptat pentru introducerea muncii de
laborator, susţinând nevoia şi utilitatea acesteia şi rolul ei
ajutător în ceea ce priveşte înţelegerea fenomenelor fizice.
ECUATIILE LUI MEXWELL
Ecuațiile lui Maxwell constituie fundamentarea
matematică a principiilor electrodinamicii clasice,
teoria macroscopică a câmpului electromagnetic. În
memoriul intitulat O teorie dinamică a câmpului
electromagnetic (A Dynamical Theory of the
Electromagnetic Field), publicat în 1864, Maxwell a
formulat „ecuațiile generale ale câmpului
electromagnetic” ca „douăzeci de ecuații” pentru
„douăzeci de cantități variabile”, precizând că „aceste
ecuații sunt deci suficiente pentru a determina toate
cantitățile care apar în ele, dacă ne sunt cunoscute
condițiile problemei.”  Ele au fost reformulate în 1884,
după moartea lui Maxwell, de Heaviside, ca ecuații
pentru mărimile cu semnificație fizică directă (câmpul
Descrierea teoretică a undelor
electromagnetice este facută cu ajutorul
ecuaţiilor lui Maxwell, elaborate în anul 1867.
Maxwell a selectat şi generalizat legile
fenomenelor electrice şi magnetice alcătuind
un sistem complet de ecuaţii care descriu
câmpul electromagnetic. Este interesant de
arătat faptul că pe baza ecuaţiilor sale
Maxwell a dedus existenţa undelor
electromagnetice care au fost mai târziu
descoperite experimental de Hertz.