Cultura în Epoca

Modernă
Stilul Baroc . Stilul Clasicism . Rococo. Romantism.
Cuprins

 Cultura în epoca modernă

 Stilul Baroc
 Stilul Rococo
 Stilul Clasicism
 Stilul Iluminist
 Reprezentanți cât și alte stiluri
 Noțiuni Generale

Epoca modernă,deosebit de importantă prin realizările ei îşi are

începuturile în secolul al XVII-lea şi durează până către sfârşitul secolului
XIX.
Epoca modernă, ca epocă distinctă cultural, a fost impusa istoric în
principal, de profundele mutaţii pe care le-a cunoscut una dintre
componentele de bază ale culturii, ştiinţa. Încă din secolul XVII, datorită
unui impresionant proces de cuceriri şi transformări fundamentale în mai
multe ramuri ale ştiinţei, s-a declanşat o adevărată revoluţie ştiinţifică, a
doua în istoria umanităţii.
Barocul

este perioada din istoria culturii în care a apărut opera ca manifestare

muzicală specifică. Se pare că în oraşele italiene Neapole şi Florenţa s-au
realizat primele încercări de acest gen. Apariţia operei a fost favorizată atât
de construirea baletului prin despărţirea lui de pantomimă, cît mai ales de
dezvoltarea meşteşugului instrumentelor muzicale.
Prima sală dedicată spectacolelor de gală a fost Opera din Paris, în care au
activat Monteverdi şi Lulli, acesta din urmă fiind primul director care a
admis accesul femeilor în balet.
În secolul XVII epoca barocului, peim moda operei, a atras atenţia generală
asupra muzicii.
Secolul XVIII ne-a dat unul dintre renumitele “stiluri mari”, Rococo-
ul, nu numai în pictură, arhitectură şi muzică, ci şi în arta de a trăi.
Acest stil,pornind din Franţa, se caracterizează prin bogăţie
axcesivă de linii, de curbe şi ghirlande împletite asimetric,
încrustate în cochilii şi este considerat de van Loon, drept stilul ce a
adus la epoca cea mai civilizată din toată istoria umanităţii.
Clasicismul

În secolul al XVII-lea a apărut, mai întâi în Franţa şi apoi în Germania-

clasicismul, curent literar-artistic care tindea spre imitarea modelelor
antichităţii greco-latine. Acest curent situează omul ca valoare supremă în
centrul creaţiei artistice, promovând raţionalitatea şi moralitatea acestuia.
Regulile artistice trebuie să impună în creaţie în primul rand claritatea,
ordinea şi măsura şi nu esenţialitatea, spiritul critic. În clasicism se
accentuează efortul spre analiza psihologică, spre claritatea şi sobrietatea
stilului artistic, ca şi a vocabularului elevat.
Iluminismul

Un alt curent, mai puţin literar şi mai mult ideologico-cultural, a fost

iluminismul. Apărut în secolul al XVIII-lea ca expresie a ideilor ce au
premers şi influenţat Revoluţia franceză, iluminismul a promovat
raţionalismului, a combătut dogmatismul şi fanatismul religios, a susţinut
emanciparea poporului prin cultură şi a acordat un mare interes răspândirii
acesteia prin şcoli şi lucrări accesibile pentru oamenii de rând. Genurile
literare cele mai des folosite au fost povestirea şi romanul, în care
problemele sociale şi morale ocupau un loc prioritar.
Romantismul

Ca reacţie la unele rigidităţi ale clasicismului, dar determinat şi de condiţiile

social-politice şi economice ale Europei, spre sfârşitul secolului XVIII şi
începutul secolului al XIX-lea în majoritatea ţărilor europene şi apoi şi în
alte continente se manifestă un curent de mare rezonanţă în mişcarea
litereară, romantismul.