PROCEDURA DE URMĂRIRE

ŞI JUDECARE A UNOR
INFRACŢIUNI FLAGRANTE
Activităţile şi actele de urmărire penală ce se efectuează de
către organele de urmărire penală, din momentul sesizării şi
până la dispunerea trimiterii în judecată, poartă denumirea
de „procedură obişnuită” sau „de drept comun” privind
cercetarea infracţiunilor, care, se desfăşoară într-un timp mai
lung sau mai scurt cu dispunerea măsurilor preventive sau
cu cercetarea în stare de libertate a infractorului.
Procedurile speciale reprezintă un complex de norme
particulare, care păstrează totdeauna un caracter
completator şi derogator. De unde, rezultă că procesul penal
se desfăţoară potrivit tuturor dispoziţiilor comune din partea
generală şi specială a Codului de procedură penală, la care se
adaugă în completare dispoziţiile derogatorii.
 Articolul 513. Infracţiunea flagrantă
            (1) Se consideră flagrantă infracţiunea descoperită în momentul
săvîrşirii ei.
            (2) Este, de asemenea, flagrantă şi infracţiunea al cărei făptuitor,
imediat după săvîrşire, este urmărit de victimă, de martori oculari sau de
alte persoane ori este surprins aproape de locul comiterii infracţiunii cu
arme, instrumente sau orice alte obiecte care ar da temei de a-l
presupune participant la infracţiune.
    Articolul 514. Cazuri de aplicare
            (1) Procedura prevăzută de prezentul capitol, completată cu
dispoziţiile generale din prezentul cod, se aplică în cazuri de infracţiuni
flagrante uşoare, mai puţin grave sau grave.
            (2) Procedura prevăzută de prezentul articol nu se aplică în cazul
infracţiunilor săvîrşite de minori, precum şi în cazul concursului de
infracţiuni, dacă una sau mai multe infracţiuni săvîrşite de aceeaşi
persoană nu sînt flagrante.
INFRACŢIUNEA ESTE FLAGRANTĂ atunci când:
> este descoperită în momentul săvârşirii sau imediat
după săvârşire;
> făptuitorul, imediat după săvârşire este urmărit de
persoana vătămată, de martorii oculari sau de
strigătul public;
> ori este surprins aproape de locul comiterii
infracţiunii cu arme, instrumente sau orice alte
obiecte de natură a-l presupune participant la
săvârşirea acesteia.
 Condiţii ce trebuie îndeplinite pentru aplicarea
procedurii speciale

 infracţiunea să fie flagrantă;

infracţiunea flagrantă să fie prevăzută de lege cu pedeapsa
închisorii mai mare de un an şi de cel mult 12 ani, precum şi formele
agravate ale acestor infracţiuni. Limitele de pedeapsă menţionate mai
sus se referă la minimul şi maximul special al acestor infracţiuni, în
forma simplă;
 infracţiunea flagrantă să fie comisă în:
-municipii sau oraşe, în mijloacele de transport în comun (trenuri,
metrou, nave, aeronave, tramvaie, troleibuze, autobuze, cabine
teleferice, ş.a. chiar dacă staţionează ori se află în mers în
localităţi sau în afara acestora), bâlciuri, târguri, porturi,
aeroporturi sau gări (indiferent de amplasamentul acestora),
precum şi în orice alt loc aglomerat.
Particularităţi în cercetarea infracţiunilor flagrante:
> Este o procedură mai simplificată şi rapidă având drept scop
apropierea momentului aplicării pedepsei faţă de momentul săvârşirii
infracţiunii;
> În cazul infracţiunii flagrante orice persoană are dreptul să prindă pe
făptuitor şi să-l conducă în faţa autorităţii;
> Constatarea infracţiunilor flagrante o poate face orice ofiţer sau agent
de poliţie chiar dacă se află în afara orelor de program;
> Procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante are un dublu
rol:
- constituie mijloc de probă şi totodată este
- act de începerea urmăririi penale;
> Calcularea prejudiciului cauzat în urma săvârşirii infracţiunii şi
recuperarea acestuia se face operativ la preţurile pieţei, la data când s-a
comis infracţiunea şi deci, recuperarea se face în natură – prin restituirea
lucrurilor;
> Luarea măsurilor preventive este obligatorie (reţinerea învinuitului);
Durata urmăririi penale este mai scurtă de 3 zile de la data reţinerii
şi respectiv 6 zile (adică 24 ore reţinerea sau încă cel mult 3 zile de la
arestarea învinuitului când urmărirea penală trebuie terminată, după
care dosarul se înaintează procurorului împreună cu referatul de
terminarea urmăririi penale, o dată cu învinuitul, iar procurorul,
primind dosarul, procedează la verificarea lucrărilor urmăririi penale
şi se pronunţă în cel mult 2 zile de la primire) în cazul restituirii
cauzei în vederea continuării cercetării;

Obligativitatea asigurării asistenţei juridice a învinuitului;

Efectuarea percheziţiei domiciliare cu respectarea

prevederilor legale;

Nu se poate da soluţia clasării deoarece există

întotdeauna învinuit în cauză, fiind prins în flagrant.
Soluţiile procurorului

Procurorul, în intervalul celor două zile de la primirea

dosarului procedează la verificarea probatoriului şi
lucrărilor urmăririi penale, pronunţându-se asupra cauzei
şi dispunând:
> trimiterea în judecată;
> scoaterea de sub urmărire penală;
> încetarea urmăririi penale;
> restituirea cauzei pentru completarea sau refacerea
urmăririi penale.
Cu ocazia constatării infracţiunii flagrante, organele de poliţie trebuie să
desfăşoare următoarele activităţi:

• asigurarea martorilor asistenţi;

•identificarea martorilor oculari şi asigurarea sprijinului
cetăţenilor de bună-credinţă aflaţi în zonă;
•supravegherea făptuitorului pentru a percepe activitatea
infracţională desfăşurată, lucru de natură să asigure dovedirea
existenţei infracţiunii, a vinovăţiei şi evident a stării de flagranţă;
•intervenţia, declinarea calităţii şi identificarea făptuitorului;
•luarea măsurii de întrerupere a activităţii ilicite;
•acordarea primului ajutor persoanelor care au suferit o vătămare
corporală a integrităţii sau sănătăţii;
•efectuarea percheziţiei corporale;
•efectuarea percheziţiei asupra mijloacelor de transport şi a
bagajelor;
 · luarea măsurilor cu privire la făptuitor, obiectele,
înscrisurile şi valorile descoperite;
• · efectuarea cercetării la faţa locului pentru descoperirea,
relevarea, fixarea şi ridicarea urmelor şi mijloacelor
materiale de probă;
• · ascultarea persoanei vătămate;
• · ascultarea martorilor;
• · ascultarea învinuitului;
• · întocmirea procesului-verbal de constatare a infracţiunii
flagrante cu respectarea condiţiilor de fond şi formă
prevăzute de legea procesual-penală.
 · luarea măsurilor cu privire la făptuitor, obiectele, înscrisurile şi
valorile descoperite;
• · efectuarea cercetării la faţa locului pentru descoperirea,
relevarea, fixarea şi ridicarea urmelor şi mijloacelor materiale de
probă;
• · ascultarea persoanei vătămate;
• · ascultarea martorilor;
• · ascultarea învinuitului;
• · întocmirea procesului-verbal de constatare a infracţiunii
flagrante cu respectarea condiţiilor de fond şi formă prevăzute de
legea procesual-penală.

În cuprinsul procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante

vor fi consemnate pe lângă cele constatate, declaraţiile învinuitului, ale
martorilor şi persoanei vătămate, la persoana I-a, singular. Procesul-verbal se
semnează de organul de urmărire penală, de învinuit şi de celelalte persoane
ascultate, pe fiecare pagină şi la sfârşitul acestuia.