PREPARATE DERMATO-

COSMETICE SI DE IGIENA
Asistent medical de farmacie
Anul III
Prof. Albu Anca Florina
C3. LOTIUNI TONICE
 Sunt soluţii sau suspensii de pulberi
medicamentoase având ca solvent sau vehicul
apa sau un amestec hidro-alcoolic, care se
aplica pe piele fără fricţionare
 3.1. Soluţii
Definiţie
Soluţiile medicamentoase esterne sunt
preparate farmaceutice lichide, care conţin una
sau mai multe substanţe active dizolvate într-
un solvent sau într-un amestec de solvenţi şi
destinate administrării externe sau pentru
prepararea altor forme farmaceutice. Soluţiile
medicamentoase au ca solvenţi: apa, alcoolul,
glicerolul sau uleiuri vegetale.
 3.2. Clasificare
Există mai multe criterii de clasificare a
soluţiilor.
După modul de formulare:
• - soluţii magistrale;
• - soluţii industriale;
• - soluţii oficinale
 După compoziţie:
• - sol simple (cu o singură substanţă
medicamentoasă);
• - sol compuse (cu două sau mai multe
substanţe medicamentoase dizolvate).
 După natura solventului:
• - soluţii apoase;
• - soluţii alcoolice;
• - soluţii glicerolate;
• - soluţii uleioase;
• - soluţii cu solvenţi anhidri: propilenglicol,
polietilenglicol
 După modul de preparare
• - soluţii obţinute prin dizolvare;
• - soluţii obţinute prin amestecare.
 Avantaje
Soluţiile sunt nu numai cea mai veche
formă ci şi preparatul cel mai utilizat de
bolnavi, administrabil pe toate căile de
administrare.
 Soluţiile prezintă multe avantaje şi anume:
• - administrare uşoară;
• - dozare exactă a substanţei active (omogenitate);
• - efect rapid;
• - permit prelucrarea substanţelor higroscopice,
delicvescente şi a celor care formează amestecuri
eutectice lichide;
• - soluţiile pentru uz extern permit administrarea
uniformă a substanţelor;
• - soluţiile se pretează la fabricarea şi condiţionare
automată.
 Dezavantaje
- stabilitate mică (apa este un mediu bun
pentru reacţii chimice);
- volumul şi masa soluţiilor este mare ceea ce
presupune cost ridicat, la transport, spaţii de
depozitare mari;
- soluţiile pot fi uşor invadate de
microorganisme ceea ce impune adăugare de
conservanţi.
 3.3. Formularea soluţiilor
Pentru prepararea soluţiilor
medicamentoase avem nevoie de următoarele
materii prime:
• - substanţe medicamentoase: solutul (sau
dizolvatul);
• - substanţe auxiliare solvent (dizolvant),
adjuvanţi şi aditivi;
• - materiale şi recipiente de condiţionare.
3.2.1. Substanţe medicamentoase
Marea majoritate a substanţelor
medicamentoase utilizate la prepararea
soluţiilor sunt substanţe solide, mai rar lichide.
Substanţa trebuie să corespundă exigenţelor
calitative prezentate în farmacopee: identitate,
puritate, uniformitate, lipsa unei contaminări
microbiene excesive, solubilitate etc.
 Pentru a obţine soluţii corect dozate este
foarte important să se utilizeze substanţe care
să corespundă nu numai calitativ, ci şi
cantitativ.
Impurităţile pot fi de două feluri:
• - chimice, care pot produce precipitaţii,
colorări sau alte degradări;
• - biologice: bacterii, ciuperci, viermi.
 Este important ca substanţele să fie cât mai
pure şi necontaminate cu microorganisme sau
cel mult cu o minimă contaminare.
 3.2.2. Substanţe auxiliare
Solventul, al doilea component al soluţiilor este
auxiliarul de primă importanţă care predomină
cantitativ având rolul de a transforma substanţa
activă în soluţie, în urma procesului de dizolvare.
Alegerea solventului se face după principiul înrudirii
chimice cu substanţa de dizolvat cât şi după scopul
terapeutic urmărit. În general, un solvent cu
constanta dielectrică mare este un bun solvent
pentru moleculele polare sau ionice, iar solvenţii
apolari cu constanta dielectrică foarte mică sunt
solvenţi buni pentru molecule lipofile.
 3.2.2.1. Apa distilată
Utilizarea apei ca solvent este avantajoasă
şi din punct de vedere economic fiind cel mai
ieftin solvent. Dezavantajul utilizării apei ca
solvent este favorizarea unor reacţii între
substanţele medicamentoase sau auxiliare
conţinute în soluţie. Apa este un foarte bun
dizolvant pentru substanţele polare, ionice sau
grupuri hidrofile în molecule.
 3.2.2.2. Alcoolul etilic
Este al doilea solvent ca utilizare în practica
farmaceutică. Alcoolul se obţine prin
fermentarea unor lichide care conţin zahăr.
Este miscibil în orice proporţie cu apă: glicerol,
acetonă, cloroform, eter, propilenglicol, şi
polietilenglicol lichid.
 Alcoolul este un solvent cu bună capacitate
de dizolvare pentru substanţele organice
polare, acizi, baze, săruri, glicozide, rezine,
uleiuri volatile, coloranţi, iod, camfor, mentol,
lecitină, ulei de ricin etc. Pentru unele
substanţe este foarte importantă concentraţia
alcoolică.
 3.2.2.3. Glicerolul
Se obţine prin saponificarea grăsimilor, este
solvent polar şi se prezintă sub formă de lichid
limpede, incolor, vâscos, higroscopic, fără
miros, cu gust dulceag, cu densitatea mai
mare decât apa.
 3.2.2.4. Propilenglicolul
Este lichid vâscos, limpede, inodor, incolor
cu gust dulceag, amărui, higroscopic, cu
densitate mai mare decât apa şi miscibil cu
apă, alcool, acetonă, cloroform, uşor solubil în
eter şi insolubil în uleiuri grase.
3.2.2.5. Uleiul de floarea soarelui
Se obţine prin presarea la rece sau prin extracţie cu
solvenţi organici din seminţele plantei Helianthus
annuus. Acest produs conţine 85% gliceride ale acizilor
nesaturaţi şi saturaţi (în principal ale acidului oleic) apoi
fosfatide, vitamine, lecitină şi acizi liberi (palmitic, stearic
etc.).Uleiul de floarea soarelui este lichid limpede,
galben auriu, vâscos, cu miros uşor characteristic, solubil
în solvenţi organici (benzen, cloroform, eter), greu
solubil în alcool, insolubil în apă şi cu indice de aciditate
cel mult 2. Acest solvent se utilizează pentru dizolvarea
uleiurilor volatile şi a substanţelor lipofile
 3.2.2.6. Parafina lichidă
Uleiul de parafină conţine un amestec de
hidrocarburi parafinice saturate şi se obţine
prin distilarea fracţionată a petrolului. Este
lichid incolor, fără gust, fără miros, solubil în
solvenţi apolari (benzen, cloroform, eter etc.)
şi foarte greu solubil în alcool şi nemiscibil cu
apa. Se amestecă în orice proporţie cu uleiurile
grase (cu excepţia uleiului de ricin) cât şi cu
uleiuri volatile.
 3.2.2.7. Oleatul de etil
Este lichid asemănător uleiurilor vegetale,
cu vâscozitate mai mică şi cu proprietăţi
dizolvante remarcabile. Se absoarbe uşor,
substanţa activă este cedată bine, însă are
tendinţă de râncezire.
 3.2.2.8. Benzoatul de etil
Este utilizat ca şi cosolvent în concentraţie
de 5-10% măreşte solubilitatea unor substanţe
în ulei.
 Benzoatul de benzil este utilizat tot ca şi
cosolvent.