Moartea subită cardiacă

1
 Cuprins
1. Moartea subită cardiacă . Definiție.
1.1. Cauze
1.3. Factori de risc
1.4. Tablou clinic
2. Defibrilarea
2.1. Indicații
2.2. Contraindicații
2.3. Doze de șoc electric
3. Utilizare

2
 1. Moartea subită cardiacă
• Moartea naturală , de cauză cardiacă ,
anunţată de pierderea bruscă a conştienţei
în timp de o oră de la debutul simptomelor
acute;
• Pot exista antecedente de boală
cardiovasculară , dar momentul şi modul
decesului sunt neaşteptate.

3
• Conceptele cheie din definiţia morţii subite
sunt:
- natura non-traumatică ;
- modul neaşteptat şi instantaneu
de instalare;
• Maladiile cardiace pre-existente pot fi
cunoscute, dar timpul şi modul decesului sunt
neaşteptate şi neprevă zute.

4
 1.1 Cauze
1.Boala coronariană (80%)- apariția aritmiilor
ventriculare maligne și a morții subite cardiace în
context de boală cardiacă ischemică .

2.Cardiomiopatiile
- Dilatativă
- Hipertrofică
- Aritmogenă de VD

5
3. Dereglări de ritm
- Sindromul de QT lung
- Tahicardie polimorfă catecolaminergică
- Tamponada cardiacă
- Sindromul WPW

4.Boli cardiace mecanice

- Stenoză aortică
- Prolapsul de valvă mitrală
6
5.Alte cauze
- Miocardite
- Anomalii congenitale ale coronarelor
- Boli cardiace congenitale
- Punțile miocardice
- Cordul pulmonar acut și cronic
- Tromboembolismul pulmonar masiv

7
 1.3. Factori de risc

1. Cardiopatia ischemică
2. Hipertensiunea arterială
3. Hipertrofia VS
4. Fumatul
5. Obezitatea

8
6. Factori psihosociali
7. Diabetul zaharat
8. Istoric de IM
9. Stresul
10. Consumul exagerat de alcool

9
 1.4. Tablou clinic
• Sindroame prodromale:
- paloarea bruscă sau cianoza accentuată ;
-bradicardie pâ nă la un puls mai mic de 20 bă tă i pe minut;
- aritmii cardiace: salve de extrasistole şi tahicardie (peste
150/minut), care nu erau prezente pâ nă atunci;
- pră buşirea tensiunii arteriale;
- insuficienţă respiratorie gravă : dispnee acută sau ortopnee;
-angină prelungită sau durere acută , durere acută în infarctul
miocardic;

10
• Debutul evenimentului terminal:
Mai mult de 90% dintre decesele cauzate de bolile
cardiace sunt iniţiate de evenimente tahiaritmice.
Decesele produse prin insuficienţă circulatorie
survin, predominant, la pacienţii aflaţi în stă ri
terminale (95% fiind comatoşi), nefiind cauzate de
o boală cardiacă , un eveniment bradiaritmic
(asistolă ) precedâ nd moartea, în majoritatea
cazurilor.

11
• Debutul opririi cardiace:

- angina prelungită sau durerea acută din

debutul infarctului miocardic;
- dispnee acută sau ortopnee;
- debut acut de palpitaţii;
- tahicardie sinusală ;
- ameţeli.
12
 Tipuri de stop cardiac
• Ritmurile şocabile:
-fibrilaţia ventriculară
-tahicardia ventriculară fă ră puls
• Ritmuri nonşocabile:
- contracţiile cardiace neeficiente (ritmul
idioventricular, disociaţia electromecanică )
- asistolia ventriculară

13
 Confirmarea stopului cardiac
• Lipsa stă rii de conștiință

• Lipsa mișcă rilor respiratorii

• Lipsa colorației tegumentare

• Absența pulsului pe: aa. Carotide, aa

femurale, etc.
14
 2.Defibrilarea

Aplicarea unui curent electric continuu care,

traversînd miocardul, aduce la acelaşi potenţial
electric membranar, toate celulele miocardice.
Acest lucru permite pace-makerilor naturali să
preia controlul activită ţii electrice cardiace.

15
16
 2.1 Indicații

1.Tahicardie ventriculară fă ră puls (TV)

2.Fibrilație ventriculară (FiV)

3.Stop cardiac datorat sau rezultâ nd FiV

17
 2.2 Contraindicații
• Asistolie;
• Activitate electrică cardiacă fă ră puls;
• Ritm sinusal;
• Pacient conștient cu puls;
• Împrejurim ce pun în pericol personalul
medicl ori alții (ex. pacient umed);
• Bradicardii;
• Tahicardii supraventriculare.
18
 2.3. Doze de șoc electric
Defibrilatoarele pot emite unde monofazice
(în care curentul merge doar dintr-o direcție)
si unde bifazice (există două impulsuri de
curent în direcții opuse).

Pentru undele monofazice doza de șoc trebuie

să fie de: 360 J , iar pentru undele bifazice,
doza de șoc trebuie să fie de: 150 – 360 J.

19
 3. Utilizare

Defibrilarea externă semiautomată:

• Poziţia electrozilor – în poziţiile standard, primul electrod
este situat strict pe linia parasternală dreaptă sub claviculă ;
electrodul secundar este situat în spaţiul intercostal 5 la
intersecţie cu linia axilară medie
• Mă rimea electrozilor – lungimea – 50 cm minimală şi 150
cm maximală
• Diametrul paletelor de electrozi – 8-12 cm

20
În prezenţa ritmului şocabil FV/TV fără puls:
1. Se administrează 1 şoc (150-200 J bifazic,CER) sau (120-200 J AAC) sau
360 J monofazic.
2. Se iniţiază imediat RCR şi C timp de 2 min., începâ nd cu compresiuni
toracice (cinci cicluri compresiunii toracice – ventilă rii de 30:2).
3. În persistenţa FiV/TV fă ră puls se administrează al doilea şoc şi imediat se
preia RCR şi C pentru 2 minute. Dacă pe monitor continuă să persiste
FiV/TV fă ră puls, se administrează adrenalină şi imediat se aplică al treilea
şoc.
4. Dacă FV/TV fă ră puls persistă şi după al treilea şoc, se administrează
intravenos amiodaronă 300 mg şi se aplică al patrulea şoc.
5. Se va continua administrarea adrenalinei la fiecare 3-5 minute, alternâ nd
medicaţia – shok-RCR şi C – evaluarea ritmului

21
22