Materiile prime principale sunt principalele trei

categorii de oxizi care alcătuiesc compoziţia sticlei cu un

rol bine determinat în formarea proprietăţilor acesteia.
Vitrifi anţii sunt materialele care intră în cantitatea cea mai mare în masa
sticloasă, având rolul principal în formarea sticlei, deoarece prin topire şi
răcire conferă starea vitroasă, specifi că sticlei (corp solid transparent).
Materiile prime cu rol de vitrifi anţi sunt: nisipul cuarţos, cu un conţinut în
dioxid de siliciu (SiO 2 ) de peste 95 %; boraxul şi acidul boric din care
rămâne în sticlă trioxidul de bor (B 2 O 3 ) şi pentaoxidul de fosfor (P 2 O 5 ).
Fondanţii au rolul de a coborî temperatura de topire a vitrifi anţilor (sub
1500  o C) şi de a realiza trecerea sticlei solide în stare păstoasă la o
temperatură mai scăzută. Fondanţii folosiţi la obţinerea sticlei sunt:
carbonatul de sodiu - soda calcinată (Na 2 CO 3 ) şi carbonatul de potasiu
K 2 CO 3 . Oxizii alcalini rămaşi după adăugarea fondanţilor participă la
îmbunătăţirea unor proprietăţi ale sticlei cum sunt: luciul şi transparenţa.
Stabilizanţii au rolul de a mări stabilitatea chimică şi de a îmbunătăţi
proprietăţile mecanice şi termice ale sticlei. Se foloseşte în cantităţi mari
oxidul de calciu (calcarul), oxidul de magneziu, iar în cantităţi mai mici
oxidul de bariu, oxidul de plumb, oxidul de zinc.
Materiile prime secundare sunt substanţe care se
adaugă în proporţii mai mici pentru a-i conferi anumite
proprietăţi sticlei.
Materiile prime secundare sunt substanţe care se adaugă în proporţii mai mici pentru a-i
conferi anumite proprietăţi sticlei.
Afinanţii au rolul de a limpezi masa sticloasă topită, eliminând bulele de aer şi de gaze
rezultate din reacţiile chimice dintre componenţi prin antrenarea acestora la suprafaţă. În
calitate de afinanţi se folosesc: trioxidul de arsen, sulfatul de sodiu, azotatul de sodiu sau
potasiu, sultaful de calciu.
Opacizanţii sunt substanţe, care dacă se află fin dispersate în sticlă, fac ca aceasta să fie
opalescentă. Opacizarea se face prin adăugarea de bioxid de staniu, bioxid de titan, fluorină,
criolită sau bioxid de zirconiu.
Decoloranţii se introduc cu scopul de a înlătura culoarea imprimată sticlei de către diferite
impurităţi din materiile prime, de exemplu culoarea verzuie datorită prezenţei fierului. În
acest scop, se folosesc amestecul de trioxid de arsen şi azotatul de sodiu.
Coloranţii se utilizează pentru obţinerea unor sortimente de sticlă cu diferite culori. Cei mai
utilizaţi coloranţi pentru sticlă sunt: oxizii de fier (dau nuanţe de albăstrui sau galben), oxidul
de mangan (albastru), oxizii de mangan (roz-gălbui), oxidul de nichel (violet), oxidul de crom
(verde) etc.
Se pot folosi ca materii prime şi cioburile de sticlă, care contribuie la reducerea consumului
de materii prime, concomitent cu ameliorarea proprietăţilor sticlei.