Sunteți pe pagina 1din 44

Greşeli de exprimare

Cacofonia
• Cacofonia este rezultatul sonor
dezagreabil al combinării sunetelor sau
silabelor într-un enunţ (mai ales al
grupurilor că, ca, cu, ce plasate la
sfârşitul unui cuvânt şi la începutul celui
ce urmează în context).
Cacofonia
• Ex: Vorbim de o tehnică care a adus mari
beneficii. Știu că cadrul didactic trebuie

frecventeze multe cursuri de formare.
• Mi-a spus că copilul va absenta joi.
• A spus că caută o slujbă mai bine plătită.
Nu se recomandă:
Masa sa
Groapă pătrată
...ce cere
Şansa sa ...
Ca coleg, ...
Ştiu că cartea...
Festivitate de decernare...
Obstacole în înţelegere...
Soluţii:
A evita cacofoniile, înlocuind
cuvintele, separându-le:
ca coleg - în calitate de coleg;
Oră de chimie la laborator - în
laborator;
Pentru că caut - pentru că eu caut;
Soluţii:
Altă modalitate de a elimina
cacofonia, dar nerecomandată, este
utilizarea „virgulei spuse” (ca în: o
mică virgulă cantitate, ca virgulă
copil).
Excepţii:
Biserica catolică
Ion Luca Caragiale
Banca Comercială
Epoca capitalistă
Muzica corală
*Termeni tehnici compuşi,
împrumutaţi din alte limbi şi care,
ajunşi în română, sună cacofonic.
Pleonasmul
• Se produce din cauza repetării unui sens în
două cuvinte cu formă mai mult sau mai puţin
diferită.
Ex:
• Dar însă...
• Şi ecetera...
• E un basm născocit!
Pleonasmul
• Coborâţi jos!
• Avansaţi înainte!
• Averse de ploaie
• A suprapune peste...
• Iarăşi din nou...
Pleonasmul
• Forme acceptate în limbajul
curent:
L-am pus aici cu mâna mea!
Ieşi afară!
Taci din gură!
Tautologia
• Tautologia (gr. tautos „același” și
logos „cuvânt”)
Tautologia
• Tautologia - utilizarea aceluiaşi cuvânt cu
funcţii sintactice diferite, din
incapacitatea de a găsi un sinonim unuia
dintre ele.
Tautologia
• Este un semn al sărăciei vocabularului,
repetarea formei unui cuvânt fiind
supărătoare.
Tautologia
• Vremea însorită i-a încurajat pe curajoşi
să schieze;
• Am lucrat la această lucrare mai mulţi
ani.
Soluţia:
a se renunţa la unul dintre termeni:
• Am visat un vis ciudat!

• Am avut un vis ciudat!


• Am visat ceva ciudat!
Tautologia
• Forme acceptate:
• Cuvântu-i cuvânt!
• Ai făcut ce ai făcut...
• Legea-i lege pentru toţi...
• Datoria e datorie...
• Cuvânt cu cuvânt...
Calchiere
Preluarea unor forme sintactice sau unor
elemente semantice dintr-o altă limbă
prin traducere brută, ad litteram.
Calchiere
• Cu sărbătoarea!
• Hai să ne schimbăm cu locurile...
• Conduce cu colectivul...
• La moment.... на данный момент –
în prezent.
• Până ce – deocamdată, până una alta.
• „Nu hai spune, nu hai...”
Calchiere
• A bate un gol - a marca un gol, a da un
gol
• Spre regret,... - ...к сожалению,... – din
păcate, cu părere de rău.
• Orice n-ar face... – orice ar face...
• Nu s-a primit – nu am reuşit, nu am
izbutit;
• Necătând la... – deşi, în ciuda faptului
că, în pofida faptului că...
Calchiere
• Construcţia „eşti bravo” este un calc
neinspirat după rus. Tы молодец.
• Bravo este interjecţie cu sensul
„foarte bine, excelent, minunat”.
• În limba română există mai multe
modalităţi de a exprima mesajul dat:
Calchiere
• Eşti foarte bravo! – corect:
• Eşti minunată, eşti grozavă!
Cu toţii aţi fost bravo. – corect:
Bravo! Toţi aţi fost minunaţi /
extraordinari/ grozavi/ superbi!
Calchiere
• “domage en champignons” =
“pagubă-n ciuperci”!
• război rece - din engleză.
• Utilizarea improprie a cuvântului a
retrăi în loc de a se îngrijora.
Clişeul
• Clişeul este rezultatul utilizării exagerate,
abuzive, într-o anumită perioadă din
evoluţia limbii, a unei sintagme (sau
construcţii), până când aceasta începe să
fie percepută ca o formă fixă,
supărătoare. Prezintă o modalitate de
exprimare stereotipă, pe care limba
literară la un moment dat o refuză.
Clişeul
• Exemple:
În felicitări: “ai adunat încă un trandafir la
buchetul vieţii...”
“Dar nu în ultimul rând...”

Ele conferă textelor impresia de şablon şi


sugerează sărăcia limbajului autorului sau
vorbitorului.
Clişeul
• Exemple de clişee din presă:
Oamenii legii...
Locul faptei...
Asta pentru că...
Adevărul e că...
Lumea interlopă...
Mercurul termometrelor (...urcă/ indică...)
Ticul verbal
Cuvânt, expresie care revine
inconștient, inutil și supărător în
vorbirea cuiva, ca urmare a unei
deprinderi. (< fr. tic).
Ticul verbal
• Deci
• Aşa
• înţelegi?
• Ideea este că...
Hipercorectitudinea
• Este o abatere lingvistică de un tip
special, datorată preo-cupării
vorbitorilor de a se conforma limbii
literare, ma nifestată în modificări
fone-tice, gramaticale ori grafice,
determinate de false analogii.
Hipercorectitudinea
• [Şpray] în loc de sprei
• “Uaterloo] în loc de Waterloo
• „piftea” în loc de „chiftea”
• Merci scris ca în limba de origine
Hipercorectitudinea
• Problemele trebuiesc rezolvate (în
loc de trebuie),
• creease-crease;
• iceberg-aisberg;
• motto-moto;
Recomandări
Recomandări
Recomandări
Recomandări
Recomandări
Recomandări
Recomandări
Recomandări

S-ar putea să vă placă și