Individualizarea judiciară

Renunţarea la aplicarea pedepsei

a executării pedepsei
• În Codul penal în vigoare, individualizarea judiciară a executării
pedepsei este reglementată în Titlul III „Pedepsele”, Capitolul V
„Individualizarea pedepselor”, alături de individualizarea judiciară
a pedepselor, în Secţiunea a 3‑a „Renunţarea la aplicarea
pedepsei” (art. 80‑82); Secţiunea a 4‑a „Amânarea aplicării
pedepsei”(art. 83‑90); Secţiunea a 5‑a „Suspendarea executării
pedepsei sub supraveghere” (art. 91‑98); Secţiunea a 6‑a
„Liberarea condiţionată” (art. 99‑106).
• Instanţa de judecată sesizată cu judecarea inculpatului pentru
săvârşirea unei infracţiuni:
- va proceda, mai întâi,Renunţarea
la individualizarea pedepsei,
la aplicarea pedepseiţinând seama
de criteriile prevăzute în art. 74 C. pen. şi de circumstanţele
atenuante sau agravante ori de cauzele de atenuare sau agravare
- va stabili şi aplica pedeapsa ca natură, durată, cuantum ce
urmează să fie executată de condamnat
- apoi, va individualiza modul de executare a acesteia
Renunţarea la aplicarea
pedepsei
Noţiune şi caracterizare

• Constă în dreptul recunoscut instanţei de judecată de a renunţa

definitiv la stabilirea şi aplicarea unei pedepse pentru o
persoană găsită vinovată de comiterea unei infracţiuni, pentru
îndreptarea căreia, ţinând seama de infracţiunea săvârşită, de
persoana infractorului şi de conduita avută de acesta anterior şi
ulterior comiterii faptei, este suficientă aplicarea unui
avertisment, deoarece stabilirea, aplicarea sau executarea unei
pedepse ar risca să producă mai mult rău decât să ajute la
recuperarea inculpatului
Condiţiile renunţării la aplicarea pedepsei

• A. Condiţii privitoare la fapta săvârşită – art. 80 Cod penal:

a) infracţiunea săvârşită prezintă o gravitate redusă, având în
vedere natura şi întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite,
modul şi împrejurările în care a fost comisă, motivul şi scopul
urmărit [alin. (1) lit. a)];
b) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este
închisoarea de cel mult 5 ani [alin. (2) lit. d)].
Condiţiile renunţării la aplicarea pedepsei

• B. Condiţii privitoare la făptuitor:

a) făptuitorul să fi avut o bună conduită anterior săvârşirii infracţiunii, precum şi după
comiterea faptei, care să constea în eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau
diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi posibilităţile personale de îndreptare;
b) infractorul să nu mai fi fost anterior condamnat, cu excepţia cazurilor prevăzute în
art. 42 lit. a) şi b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s‑a împlinit termenul de
reabilitare;
c) faţă de acelaşi infractor să nu mai fi fost dispusă renunţarea la aplicarea pedepsei
în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infracţiunii pentru care este judecat;
d) infractorul să nu se fi sustras de la urmărirea penală ori judecată sau să fi încercat
zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a
autorului sau a participanţilor.
Condiţiile renunţării la aplicarea pedepsei

• C. Aprecierea instanţei că aplicarea pedepsei infractorului ar fi

inoportună din cauza consecinţelor pe care le‑ar avea asupra
persoanei acestuia
Avertismentul – art. 81 Cod penal

• cCnd s‑a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei, instanţa îi aplică

infractorului un avertisment, în scopul îndreptării conduitei sale în viitor
• Aplicarea avertismentului este obligatorie
• Acesta conţine două componente:
- prima constă în arătarea motivelor de fapt din cuprinsul hotărârii care
au determinat renunţarea la aplicarea pedepsei
- a doua componentă vizează atenţionarea infractorului asupra conduitei
sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va comite
infracţiuni.
Concursul de infracţiuni

• În caz de concurs de infracţiuni, renunţarea la aplicarea pedepsei

se poate dispune dacă pentru fiecare infracţiune concurentă sunt
îndeplinite condiţiile privitoare la faptă şi condiţiile privitoare la
făptuitor descrise în art. 80 C. pen.
• În caz de concurs de infracţiuni se aplică un singur avertisment
Efectele renunţării la aplicarea pedepsei -
art. 82 alin. (1) şi (2) C. pen.

• Persoana faţă de care s‑a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei

nu este supusă niciunei decăderi, interdicţii sau incapacităţi ce
ar putea decurge din infracţiunea săvârşită
• acesta nu va putea fi decăzut, de exemplu, din dreptul de a fi
tutore sau curator şi nici nu i se poate interzice dreptul de a ocupa
o funcţie publică ori de a exercita o anumită profesie, pe motiv că
a săvârşit o infracţiune
• Renunţarea la aplicarea pedepsei nu produce efecte asupra
executării măsurilor de siguranţă şi a obligaţiilor civile prevăzute
în hotărârea judecătorească
Anularea renunţării la aplicarea pedepsei -
art. 82 alin. (3) C. pen.

• „Dacă în termen de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care

s‑a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei se descoperă că persoana faţă
de care s‑a luat această măsură săvârşise anterior rămânerii definitive a
hotărârii o altă infracţiune, pentru care i s‑a stabilit o pedeapsă chiar după
expirarea acestui termen, renunţarea la aplicarea pedepsei se anulează şi
se stabileşte pedeapsa pentru infracţiunea care a atras iniţial renunţarea
la aplicarea pedepsei, aplicându‑se apoi, după caz, dispoziţiile privitoare
la concursul de infracţiuni, recidivă sau pluralitate intermediară”
• aceste dispoziţii vizează situaţia persoanelor care au ascuns comiterea
unei alte infracţiuni anterior judecării celei pentru care s‑a dispus
renunţarea la aplicarea pedepsei
Amânarea aplicării pedepsei
Noţiune şi caracterizare

• Titlul III „Pedepsele”, Capitolul V „Individualizarea pedepselor”,

Secţiunea a 4‑a „Amânarea aplicării pedepsei”, art. 83‑90
• Amânarea aplicării pedepsei constă în stabilirea unei pedepse pentru
o persoană găsită vinovată de săvârşirea unei infracţiuni şi amânarea
temporară a aplicării acesteia, atunci când pedeapsa concret stabilită
este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani, iar instanţa apreciază,
ţinând seama de persoana infractorului şi de conduita avută de acesta
anterior şi ulterior comiterii infracţiunii, că, în raport cu situaţia
personală a acestuia, aplicarea imediată a unei pedepse nu este
necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pe o perioadă de
2 ani
Noţiune şi caracterizare

• se deosebeşte de renunţarea la aplicarea pedepsei, situaţie în care nici nu se

întrevede posibilitatea aplicării unei pedepse dacă sunt întrunite condiţiile
legale, pe când, în cazul amânării, există o pedeapsă stabilită, a cărei aplicare,
adică punere în executare, se amână
• se deosebeşte şi de suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în acest
din urmă caz instanţa, stabilind pedeapsa, dispune suspendarea executării
acesteia pe o durată prevăzută de lege, la sfârşitul căreia pedeapsa se consideră
executată dacă cel condamnat nu a săvârşit o nouă infracţiune, iar suspendarea
nu a fost revocată sau anulată
• Amânarea aplicării pedepsei are ca efect, dacă cel condamnat îndeplineşte
condiţiile legale, neaplicarea pedepsei, şi nu considerarea acesteia ca
executată
Condiţiile amânării aplicării pedepsei - art.
83 C. pen.
• A. Condiţii referitoare la infracţiunea săvârşită:
a) infracţiunea săvârşită să fie pedepsită de legea penală cu amendă ori
închisoarea mai mică de 7 ani.
În caz de concurs de infracţiuni, pentru fiecare infracţiune concurentă pedeapsa
prevăzută în norma de incriminare trebuie să fie amenda sau închisoarea mai
mică de 7 ani.
În cazul în care infracţiunea săvârşită îmbracă forma tentativei, această condiţie
se verifică prin raportarea la pedeapsa prevăzută de norma de incriminare
pentru fapta în forma consumată;
b) pedeapsa stabilită de instanţa de judecată, inclusiv în cazul concursului de
infracţiuni, să fie amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani.
Condiţiile amânării aplicării pedepsei - art.
83 C. pen.

• B. Condiţii privitoare la infractor:

• a) infractorul să nu mai fi fost anterior condamnat la pedeapsa
închisorii, cu excepţia cazurilor prevăzute de art. 42 lit. a) şi b) -
faptele care nu mai sunt prevăzute de legea penală (au fost
dezincriminate) sau infracţiunile amnistiate - sau pentru care a
intervenit reabilitarea ori s‑a împlinit termenul de reabilitare
• b) infractorul şi‑a manifestat acordul de a presta o muncă
neremunerată în folosul comunităţii
Condiţiile amânării aplicării pedepsei - art.
83 C. pen.

• B. Condiţii privitoare la infractor:

• c) infractorul să nu se fi sustras de la urmărire penală ori judecată
sau să nu fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului ori a
identificării şi tragerii la răspundere a autorului sau a participanţilor
• d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior
săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea
sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale
de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei
pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei
sale pentru o perioadă determinată
Termenul de supraveghere- art. 84 alin. (1)
C. pen.

• Termenul de supraveghere în cazul amânării aplicării pedepsei

este de 2 ani, indiferent de cuantumul pedepsei amenzii sau de
durata pedepsei cu închisoarea stabilite de instanţa de judecată.
• Termenul de supraveghere se calculează de la data rămânerii
definitive a hotărârii prin care s‑a dispus amânarea aplicării
pedepsei.
Măsurile de supraveghere şi obligaţiile - art.
85 C. pen.
• Măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu
supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care
depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul
mijloacelor sale de existenţă.
Impunerea acestor măsuri de supraveghere este obligatorie şi cumulativă
Măsurile de supraveghere şi obligaţiile - art.
85 C. pen.

• Instanţa poate impune persoanei să execute, pe durata termenului de

supraveghere, una sau mai multe dintre următoarele obligaţii:
a) să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională
b) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o
perioadă cuprinsă între 30 şi 60 de zile, în condiţiile stabilite de
instanţă, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, persoana
nu poate presta această muncă
• Munca neremunerată în folosul comunităţii se execută într‑un interval
de cel mult 6 luni de la data începerii prestării muncii, 2 ore de
activitate prestată efectiv echivalează cu o zi de muncă
Măsurile de supraveghere şi obligaţiile - art.
85 C. pen.

c) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare

socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în
colaborare cu instituţii din comunitate
d) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medical
e) să nu comunice cu victima sau cu membrii de familie ai acesteia,
cu persoanele cu care a comis infracţiunea sau cu alte persoane,
stabilite de instanţă, ori să nu se apropie de acestea
f) să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări
sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanţă
Măsurile de supraveghere şi obligaţiile - art.
85 C. pen.

g) să nu conducă anumite vehicule stabilite de instanţă

h) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de
arme
i) să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanţei
j) să nu ocupe sau să nu exercite funcţia, profesia, meseria ori
activitatea de care s‑a folosit pentru săvârşirea infracţiunii
• Persoana supravegheată trebuie să îndeplinească integral obligaţiile
civile stabilite prin hotărâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de
expirarea termenului de supraveghere [art. 85 alin. (5) C. pen.].
Supravegherea

• Pe durata termenului de supraveghere, serviciul de probaţiune are

obligaţia să sesizeze instanţa dacă:
a) au intervenit motive care justifică fie modificarea obligaţiilor
impuse de instanţă, fie încetarea executării unora dintre acestea;
b) persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere
sau nu execută, în condiţiile stabilite, obligaţiile ce îi revin;
c) persoana supravegheată nu a îndeplinit obligaţiile civile stabilite
prin hotărâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea
termenului de supraveghere.
Modificarea sau încetarea obligaţiilor - art.
87 C. pen.

• Dacă pe parcursul termenului de supraveghere au intervenit

motive care justifică fie impunerea unor noi obligaţii, fie sporirea
sau diminuarea condiţiilor de executare a celor existente, instanţa
dispune modificarea obligaţiilor în mod corespunzător, pentru a
asigura în acest fel persoanei supravegheate şanse sporite de
îndreptare
• De asemenea, instanţa dispune încetarea executării unora dintre
obligaţiile pe care le‑a impus, atunci când apreciază că
menţinerea acestora nu mai este necesară
Revocarea amânării aplicării pedepsei - art.
88 C. pen.
Instanţa revocă amânarea şi dispune aplicarea şi executarea pedepsei, dacă:
• Prima situaţie este aceea în care persoana faţă de care s‑a dispus amânarea aplicării pedepsei nu
respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse
• A doua situaţie este generată de neîndeplinirea integrală a obligaţiilor civile stabilite prin
hotărâre, afară de cazul când persoana dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le
îndeplinească
• A treia situaţie este determinată de săvârşirea de către persoana supravegheată, după amânarea
aplicării pedepsei, a unei noi infracţiuni intenţionate sau praeterintenţionate, descoperită în
termenul de supraveghere, pentru care s‑a pronunţat o condamnare chiar după expirarea acestui
termen
Pedeapsa aplicată ca urmare a revocării amânării şi pedeapsa pentru noua infracţiune se calculează
conform dispoziţiilor privitoare la concursul de infracţiuni
Dacă infracţiunea ulterioară este săvârşită din culpă, instanţa poate menţine sau revoca amânarea
aplicării pedepsei
Anularea amânării aplicării pedepsei - art.
89 alin. (1) C. pen.
• Dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana
supravegheată mai săvârşise o infracţiune până la rămânerea definitivă a hotărârii
prin care s‑a dispus amânarea, pentru care i s‑a aplicat pedeapsa închisorii chiar
după expirarea acestui termen, amânarea se anulează, aplicându‑se, după caz,
dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni, recidivă sau pluralitate
intermediară
• Săvârşirea unei infracţiuni, indiferent de forma de vinovăţie, înainte de rămânerea
definitivă a hotărârii de amânare a aplicării pedepsei, determină anularea măsurii
• În caz de concurs de infracţiuni, instanţa poate dispune amânarea aplicării pedepsei
rezultante dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 83 C. pen., iar termenul
de supraveghere se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care
s‑a pronunţat anterior amânarea aplicării pedepsei
Efectele amânării aplicării pedepsei - art.
90 C. pen.
• Efectele imediate sau provizorii se produc odată cu rămânerea definitivă a
hotărârii de amânare a aplicării pedepsei şi pe durata termenului de
supraveghere: persoana faţă de care s‑a dispus amânarea nu va fi
condamnată şi nu se va executa pedeapsa stabilită de instanţă (închisoarea
ori amenda); nu i se vor aplica pedepse complementare; încetează orice
măsură preventivă; nu este supusă niciunei decăderi, interdicţii sau
incompatibilităţi ce ar putea decurge din infracţiunea săvârşită
• Efectele definitive sunt cele care se produc după expirarea termenului de
supraveghere: nu i se mai aplică pedeapsa şi nu va fi supusă niciunei
decăderi, interdicţii sau incapacităţi ce ar putea decurge din infracţiunea
săvârşită
 Suspendarea executării
pedepsei sub supraveghere
Noţiune şi caracterizare

• Secţiunea a 5‑a din Capitolul V al Titlului III din Partea generală, art. 91‑98
• Constă în dispoziţia luată de instanţa de judecată, prin hotărârea de
condamnare, de a suspenda condiţionat, pe o perioadă de timp, numită
termen de supraveghere, executarea pedepsei cu închisoarea de cel mult
3 ani, obligându‑l pe condamnat să se supună unor măsuri de
supraveghere şi să îndeplinească anumite obligaţii
• Dacă în cazul renunţării la aplicarea pedepsei instanţa nu stabileşte şi nu
aplică o pedeapsă, iar în cazul amânării aplicării pedepsei instanţa stabileşte
o pedeapsă, dar nu o aplică, în cazul suspendării executării pedepsei sub
supraveghere, instanţa stabileşte şi aplică pedeapsa, ceea ce se suspendă
fiind numai executarea pedepsei stabilite şi aplicate de instanţă
Condiţiile suspendării executării pedepsei
sub supraveghere
• a) Natura şi durata aplicării pedepsei
- numai în cazul în care pedeapsa principală aplicată este închisoarea, indiferent dacă aceasta
este aplicată pentru o singură infracţiune sau este rezultanta unui concurs de infracţiuni
- dacă pedeapsa principală aplicată este numai amenda, suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere nu poate fi dispusă
- dacă pedeapsa închisorii este însoţită de pedeapsa amenzii aplicate în
condiţiile art. 62 C. pen., amenda se execută, chiar dacă executarea pedepsei închisorii a fost
suspendată sub supraveghere
- numai în cazul în care pedeapsa este închisoarea de cel mult 3 ani, aplicată pentru o singură
infracţiune sau, ca pedeapsă rezultantă, pentru un concurs de infracţiuni
- instanţa să nu fi dispus iniţial amânarea aplicării, iar ulterior revocarea amânării aplicării
pedepsei
Condiţiile suspendării executării pedepsei
sub supraveghere

• b) Persoana condamnatului
– infractorul să nu mai fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii
mai mare de un an, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru
care a intervenit reabilitarea ori s‑a împlinit termenul de reabilitare
- acesta să îşi fi manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată
în folosul comunităţii
• conduita lui după săvârşirea infracţiunii, în sensul ca acesta să nu se fi
sustras de la urmărire penală ori judecată sau să nu fi încercat
zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere
penală a autorului sau participanţilor.
Condiţiile suspendării executării pedepsei
sub supraveghere

• c) Aprecierea instanţei că, şi fără executarea pedepsei,

condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni - în raport de
persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii
infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau
diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile
sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este
suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va
mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea
conduitei sale pentru o perioadă determinată
Condiţiile suspendării executării pedepsei
sub supraveghere

• d) Motivele pe care s‑a întemeiat suspendarea executării pedepsei

sub supraveghere:
- instanţa de judecată este obligată să prezinte, pe de o parte,
motivele care au determinat suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere
- pe de altă parte, să îl atenţioneze pe condamnat asupra conduitei
sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va comite
infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa
obligaţiile care îi revin pe durata termenului de supraveghere, consecinţe
constând în revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere
Termenul de supraveghere - art. 92 alin. (1)
C. pen.

• durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere constituie

termen de supraveghere pentru condamnat şi este cuprinsă între 2
şi 4 ani, fără a putea fi însă mai mică decât durata pedepsei
applicate
• termenul de supraveghere se calculează de la data când
hotărârea prin care s‑a pronunţat suspendarea executării
pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă
Măsurile de supraveghere - art. 93 alin. (1)
C. pen.

• a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;

• b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu
supravegherea sa;
• c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care
depăşeşte 5 zile;
• d) să comunice schimbarea locului de muncă;
• e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul
mijloacelor sale de existenţă.
Impunerea acestor măsuri de supraveghere este obligatorie şi cumulativă.
Obligaţiile - art. 93 alin. (2) C. pen.

• a) să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională;

• b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către
serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate;
• c) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală;
• d) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanţei.
• Este obligatorie aplicarea cel puţin a uneia dintre obligaţii.
• Conform art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul
va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o durată cuprinsă între 60 şi
120 de zile, în condiţiile stabilite de instanţă, afară de cazul în care, din cauza stării de
sănătate, nu poate presta această muncă.
• Condamnatul trebuie să îndeplinească integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea
de condamnare, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere
Supravegherea condamnatului

• Pe durata termenului de supraveghere, serviciul de probaţiune

are obligaţia să sesizeze instanţa dacă:
• a) au intervenit motive care justifică modificarea obligaţiilor
impuse de instanţă, fie încetarea executării unora dintre acestea;
• b) persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere
sau nu execută, în condiţiile stabilite, obligaţiile care îi revin;
• c) persoana supravegheată nu a îndeplinit obligaţiile civile
stabilite prin hotărâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de
expirarea termenului de supraveghere
Modificarea sau încetarea obligaţiilor - art.
95 C. pen.
• Dacă pe parcursul termenului de supraveghere au intervenit motive care
justifică fie impunerea unor noi obligaţii, fie sporirea sau diminuarea condiţiilor
de executare a celor existente, instanţa dispune modificarea obligaţiilor în mod
corespunzător, pentru a asigura condamnatului şanse mai mari de îndreptare.
• Instanţa dispune încetarea executării unora dintre obligaţiile pe care le‑a impus,
când apreciază că menţinerea acestora nu mai este necesară.
• Instanţa competentă să decidă modificarea sau încetarea obligaţiilor va fi
sesizată de consilierul de probaţiune.
• Nu se pot dispune modificarea obligaţiei persoanei supravegheate de a‑şi
îndeplini integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea judecătorească şi nici
modificarea termenului în care trebuie executate obligaţiile civile
Revocarea suspendării executării pedepsei
sub supraveghere - art. 96 C. pen.
• Revocarea este obligatorie dacă:
a. persoana supravegheată, pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea‑credinţă, nu
respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse sau stabilite de lege
b. persoana supravegheată, până la expirarea termenului de supraveghere, nu îndeplineşte
integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea instanţei
c. pedeapsa amenzii care a însoţit pedeapsa închisorii în condiţiile art. 62 C. pen. nu a fost
executată şi a fost înlocuită cu pedeapsa închisorii potrivit art. 63 alin. (2) sau art. 64
alin. (5) şi (6), în termenul de supraveghere
d. pe parcursul termenului de supraveghere, cel condamnat a săvârşit o nouă infracţiune cu
intenţie sau intenţie depăşită, descoperită până la împlinirea termenului şi pentru care
s‑a pronunţat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen
Pedeapsa principală pentru noua infracţiune săvârşită cu intenţie sau intenţie depăşită se
stabileşte şi se execută potrivit dispoziţiilor referitoare la recidivă sau pluralitate intermediară.
Revocarea suspendării executării pedepsei
sub supraveghere - art. 96 C. pen.

• Revocarea este facultativă: în cazul în care persoana

supravegheată a săvârşit, în termenul de supraveghere al
suspendării executării pedepsei, o infracţiune din culpă,
descoperită în termenul de supraveghere, instanţa poate fie să
menţină suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, fie să
dispună revocarea suspendării sub supraveghere
Anularea suspendării executării pedepsei
sub supraveghere - art. 97 C. pen.
• Constă în desfiinţarea suspendării pentru existenţa unei cauze anterioare rămânerii definitive a
hotărârii prin care s‑a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, care ar fi condus
la neîndeplinirea condiţiilor privind infractorul şi care nu a fost cunoscută de instanţă
• Condiţii:
a. săvârşirea de către persoana condamnată a unei infracţiuni – diferită de cea pentru care i s‑a
aplicat pedeapsa a cărei executare a fost suspendată – până la rămânerea definitivă a hotărârii
prin care s‑a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere
b. descoperirea că persoana condamnată mai săvârşise o infracţiune să aibă loc pe parcursul
termenului de supraveghere
c. persoanei condamnate să i se aplice, pentru infracţiunea săvârşită, pedeapsa închisorii, chiar
după expirarea termenului de supraveghere

• După anulare sunt aplicabile, după caz, regulile referitoare la concursul de infracţiuni, pluralitate
intermediară sau recidivă
Anularea suspendării executării pedepsei
sub supraveghere - art. 97 C. pen.

• După anulare sunt aplicabile, după caz, regulile referitoare la

concursul de infracţiuni, pluralitate intermediară sau recidivă
• În caz de concurs de infracţiuni sau pluralitate intermediară, instanţa
poate dispune suspendarea executării pedepsei rezultante, dacă sunt
îndeplinite condiţiile stabilite în art. 91 C. pen.
• Dacă se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere,
termenul de supraveghere se calculează de la data rămânerii
definitive a hotărârii de condamnare prin care s‑a pronunţat anterior
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Efectele suspendării executării pedepsei
sub supraveghere
• Efectele provizorii sau imediate încep din momentul rămânerii definitive a hotărârii de
suspendare a executării pedepsei:
a. pedeapsa privativă de libertate nu se mai pune în executare;
b. încep respectarea măsurilor de supraveghere şi executarea obligaţiilor stabilite de
către instanţa de judecată;
c. cel condamnat începe să execute o muncă neremunerată în folosul comunităţii de
la 60 la 120 de zile, sub controlul serviciului de probaţiune;
d. în termenul de supraveghere urmează a se îndeplini integral obligaţiile civile;
e. tot începând cu momentul rămânerii definitive a hotărârii prin care s‑a dispus
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, persoana condamnată execută
pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi, în conformitate cu
art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.
Efectele suspendării executării pedepsei
sub supraveghere

• Efectele definitive se produc după expirarea termenului de supraveghere:

a. pedeapsa cu închisoarea a cărei executare a fost suspendată sub
supraveghere va fi considerată ca executată
b. de la expirarea termenului de supraveghere începe să curgă termenul
de reabilitare de drept (art. 165 C. pen.).

• Limitări ale efectelor suspendării executării pedepsei sunt instituite prin

• dispoziţiile art. 98 alin. (2) C. pen., în care se prevede că suspendarea
executării pedepsei sub supraveghere nu produce efecte asupra măsurilor
de siguranţă şi a obligaţiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare.
Efectele suspendării executării pedepsei
sub supraveghere

• Efectele definitive se produc după expirarea termenului de supraveghere:

a. pedeapsa cu închisoarea a cărei executare a fost suspendată sub
supraveghere va fi considerată ca executată
b. de la expirarea termenului de supraveghere începe să curgă termenul
de reabilitare de drept (art. 165 C. pen.).

• Limitări ale efectelor suspendării executării pedepsei sunt instituite prin

• dispoziţiile art. 98 alin. (2) C. pen., în care se prevede că suspendarea
executării pedepsei sub supraveghere nu produce efecte asupra măsurilor
de siguranţă şi a obligaţiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare.
Liberarea condiţionată
Cadrul de reglementare

• Titlul III „Pedepsele”, Capitolul V „Individualizarea pedepselor”,

Secţiunea a 6‑a „Liberarea condiţionată”, art. 99‑106.
Cadrul de reglementare, concept

• Titlul III „Pedepsele”, Capitolul V „Individualizarea pedepselor”,

Secţiunea a 6‑a „Liberarea condiţionată”, art. 99‑106
• Constă în punerea în libertate a condamnatului din locul de
deţinere înainte de executarea în întregime a pedepsei
privative de libertate la care a fost condamnat, cu obligaţia să
nu mai săvârşească, în termenul de supraveghere, o infracţiune
şi să respecte măsurile de supraveghere, precum şi obligaţiile
impuse de instanţă
Natura juridică

• Este un mijloc de individualizare administrativă a executării

pedepsei privative de libertate
• Este obligatoriu să fie exprimat punctul de vedere al
administraţiei penitenciarului , respectiv de Comisia pentru
liberare condiţionată
Caracterele liberării condiţionate

• a) Caracterul general - poate fi acordată, în principiu, oricărui condamnat, indiferent de natura

sau gravitatea infracţiunii care a atras condamnarea, de felul pedepsei privative de libertate
• b) Caracterul individual sau personal - aceasta nu se aplică automat după executarea fracţiei de
pedeapsă prevăzute de lege, ci numai dacă instanţa care judecă dosarul îşi creează convingerea
că îndreptarea condamnatului şi reintegrarea în societate sunt posibile şi fără executarea restului de
pedeapsă în penitenciar
• c) Caracterul facultativ – beneficiul acestei instituţii nu este un drept, ci numai o vocaţie a
condamnatului
• d) Caracterul revocabil - este revocabilă în cazul în care condamnatul liberat condiţionat nu a
respectat condiţia principală de a nu săvârşi o nouă infracţiune în intervalul de timp de la liberare şi
până la împlinirea duratei pedepsei
• e) Caracterul anulativ - poate fi anulată după acordare, dacă pe parcursul termenului de
supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai săvârşise o infracţiune până la acordarea
liberării, pentru care i s‑a aplicat pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen
Condiţiile liberării condiţionate în cazul detenţiunii
pe viaţă - art. 99 alin. (1) C. pen.

• a) Executarea efectivă a 20 de ani de detenţie

• b) Cel condamnat să fi avut o bună conduită pe toată durata executării pedepsei cu
detenţiunea pe viaţă (pe parcursul celor 20 de ani)
• c) Îndeplinirea integrală a obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare,
în limita posibilităţilor reale de care cel condamnat dispune
• d) Instanţa să îşi formeze convingerea că persoana condamnată s‑a îndreptat şi se
poate reintegra în societate
• Dovezile de îndreptare pot rezulta, de exemplu, din atitudinea generală a
condamnatului faţă de fapta săvârşită şi faţă de condamnarea primită, recunoaşterea
faptei săvârşite, căinţa sinceră a făptuitorului, preocupările lui de a înlătura urmările
faptei ori de a le atenua, stăruinţa de a repara prejudiciile cauzate, din atitudinea
condamnatului faţă de pedeapsa pe care o execută şi justeţea acesteia
Condiţiile liberării condiţionate în cazul detenţiunii
pe viaţă - art. 99 alin. (1) C. pen.

• Instanţa de judecată are obligaţia să prezinte motivele de fapt ce au

determinat acordarea liberării condiţionate şi să atenţioneze
condamnatul asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se
expune, dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de
supraveghere ori dacă nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata
termenului de supraveghere
• termen de supraveghere de 10 ani, care curge din momentul punerii în
libertate a condamnatului în temeiul hotărârii de acordare a liberării
condiţionate, hotărâre rămasă definitive
• Pe durata acestui termen de supraveghere condamnatul trebuie să respecte
măsurile de supraveghere şi să execute obligaţii impuse de instanţă.
Condiţiile liberării condiţionate în cazul
pedepsei închisorii - art. 100 C. pen.

• a) Cel condamnat să fi executat integral fracţiunea de pedeapsă

privativă de libertate stabilită de lege:
- dacă nu a împlinit 60 de ani:
 cel puţin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depăşeşte 10
ani;
 cel puţin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul
închisorii mai mari de 10 ani.
- dacă a împlinit 60 de ani:
 cel puţin jumătate din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani;
 cel puţin două treimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul
închisorii mai mari de 10 ani.
Condiţiile liberării condiţionate în cazul
pedepsei închisorii - art. 100 C. pen.

• În calculul fracţiunilor de pedeapsă se ţine seama de partea din

durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată
pe baza muncii prestate
- dacă nu a împlinit 60 de ani: liberarea condiţionată nu poate fi dispusă
înainte de executarea efectivă:
 a cel puţin jumătate din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depăşeşte 10 ani
 a cel puţin două treimi, când pedeapsa este mai mare de 10 ani

- dacă a împlinit 60 de ani: liberarea condiţionată nu poate fi dispusă

înainte de executarea efectivă:
 a cel puţin unei treimi din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depăşeşte 10 ani
 a cel puţin jumătate, când pedeapsa este mai mare de 10 ani
Condiţiile liberării condiţionate în cazul
pedepsei închisorii - art. 100 C. pen.

• În calculul fracţiunilor de pedeapsă se ţine seama de partea din

durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată
pe baza muncii prestate
- dacă nu a împlinit 60 de ani: liberarea condiţionată nu poate fi dispusă
înainte de executarea efectivă:
 a cel puţin jumătate din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depăşeşte 10 ani
 a cel puţin două treimi, când pedeapsa este mai mare de 10 ani

- dacă a împlinit 60 de ani: liberarea condiţionată nu poate fi dispusă

înainte de executarea efectivă:
 a cel puţin unei treimi din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depăşeşte 10 ani
 a cel puţin jumătate, când pedeapsa este mai mare de 10 ani
Condiţiile liberării condiţionate în cazul
pedepsei închisorii - art. 100 C. pen.

• b) Cel condamnat execută pedeapsa închisorii în regim

semideschis sau deschis
• Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor consacră
următoarele regimuri de executare a pedepselor privative de
libertate: regimul de maximă siguranţă, regimul închis, regimul
semideschis şi regimul deschis
• c) Îndeplinirea integrală a obligaţiilor civile stabilite prin
hotărârea de condamnare, afară de cazul când condamnatul
dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate de a o face
Condiţiile liberării condiţionate în cazul
pedepsei închisorii - art. 100 C. pen.

• d) formarea convingerii instanţei că persoana condamnată s‑a îndreptat şi se

poate reintegra în societate
• Instanţa se poate convinge sau nu că cel condamnat s‑a îndreptat şi se poate
reintegra în societate pe baza datelor cuprinse în procesul‑verbal de propunere a
liberării condiţionate la care se anexează, recomandările cu privire la măsurile de
supraveghere şi obligaţii prevăzute în art. 101 C. pen. ale consilierului de probaţiune
• Când instanţa de judecată decide să acorde liberarea condiţionată, are obligaţia să
prezinte motivele de fapt care au determinat această decizie şi, totodată, să îl
atenţioneze pe condamnat asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se
expune dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere
ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere, termen
cuprins între data liberării condiţionate şi data împlinirii duratei pedepsei
Măsurile de supraveghere - art. 101 alin. (1) C.
pen.

• Din momentul în care instanţa de judecată a decis ca cel condamnat să fie liberat condiţionat,
iar restul de pedeapsă rămas neexecutat la data liberării este de 2 ani sau mai mare, acel
condamnat trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a. să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;
b. să primească vizitele persoanei desemnate cu supravegherea sa;
c. să anunţe, în prealabil, orice schimbare a locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5
zile;
d. să comunice schimbarea locului de muncă;
e. să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de
existenţă.
• Măsurile de supraveghere menţionate mai sus se execută din momentul acordării liberării, pe o
perioada egală cu o treime din durata termenului de supraveghere, dar nu mai mult de 2 ani
bligaţiile care pot fi impuse condamnatului
liberat condiţionat - art. 101 alin. (2) C. pen.

a. să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională;

b. să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către
serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate;
c. să nu părăsească teritoriul României;
d. să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte
adunări publice, stabilite de instanţă;
e. să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participanţii la
săvârşirea infracţiunii sau cu alte persoane, stabilite de instanţă, ori să nu se apropie de
acestea;
f. să nu conducă anumite vehicule stabilite de instanţă;
g. să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.
• Executarea uneia sau a mai multor obligaţii rămâne la aprecierea instanţei de judecată
bligaţiile care pot fi impuse condamnatului
liberat condiţionat - art. 101 alin. (2) C. pen.

a. să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională;

b. să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de
probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate;
c. să nu părăsească teritoriul României;
d. să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări
publice, stabilite de instanţă;
e. să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participanţii la săvârşirea
infracţiunii sau cu alte persoane, stabilite de instanţă, ori să nu se apropie de acestea;
f. să nu conducă anumite vehicule stabilite de instanţă;
g. să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.
• Executarea uneia sau a mai multor obligaţii rămâne la aprecierea instanţei de judecată
• Obligaţiile precizate la lit. c)‑g) pot fi impuse numai în măsura în care nu au fost aplicate în
conţinutul pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi faţă de cel condamnat
Obligaţiile care pot fi impuse condamnatului
liberat condiţionat - art. 101 alin. (2) C. pen.

a. să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională;

b. să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau
organizate în colaborare cu instituţii din comunitate;
c. să nu părăsească teritoriul României;
d. să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de
instanţă;
e. să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participanţii la săvârşirea infracţiunii sau cu alte
persoane, stabilite de instanţă, ori să nu se apropie de acestea;
f. să nu conducă anumite vehicule stabilite de instanţă;
g. să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.
• Executarea uneia sau a mai multor obligaţii rămâne la aprecierea instanţei de judecată
• Obligaţiile precizate la lit. c)‑g) pot fi impuse numai în măsura în care nu au fost aplicate în conţinutul pedepsei
complementare a interzicerii exercitării unor drepturi faţă de cel condamnat
• Obligaţiile prevăzute la lit. a) şi b) se execută din momentul acordării liberării, pe o perioadă egală cu o treime din durata
termenului de supraveghere, dar nu mai mult de 2 ani, iar obligaţiile prevăzute la lit. c)‑g) se execută pe toată durata
termenului de supraveghere
Supravegherea executării obligaţiilor

• a celor prevăzute la lit. a) şi b) se face de serviciul de probaţiune

• a celor precizate la lit. c)‑g) se face de organele abilitate, care vor sesiza
serviciul de probaţiune cu privire la orice încălcare a acestora.
• a celor prevăzute la lit. d) şi e) poate fi realizată şi printr‑un sistem
electronic de supraveghere
• Serviciul de probaţiune are obligaţia să sesizeze instanţa dacă:
a. au intervenit motive care justifică fie modificarea obligaţiilor impuse de
instanţă, fie încetarea executării unora dintre acestea;
b. persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu
execută, în condiţiile stabilite, obligaţiile ce îi revin
Modificarea sau încetarea obligaţiilor – art. 103
C. pen.

• Dacă pe durata supravegherii au intervenit motive care justifică

fie impunerea unor noi obligaţii, fie sporirea sau diminuarea
condiţiilor de executare a celor existente, instanţa dispune
modificarea obligaţiilor în mod corespunzător, pentru a asigura
condamnatului şanse mai mari de reintegrare socială.
• Instanţa dispune încetarea executării unora dintre obligaţiile pe
care le‑a impus, când apreciază că menţinerea acestora nu mai
este necesară
Revocarea liberării condiţionate – art. 104 C.
pen.

• A. Nerespectarea măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor

impuse condamnatului, cu rea‑credinţă
• B. Săvârşirea unei noi infracţiuni în termenul de supraveghere,
care a fost descoperită în termenul de supraveghere, dacă s-a
pronunţat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după
expirarea acestui termen
Efectele revocării liberării condiţionate

• Dacă revocarea a fost decisă ca urmare a nerespectării măsurilor de

supraveghere sau a obligaţiilor impuse condamnatului liberat condiţionat,
efectul acesteia constă în obligarea condamnatului de a executa restul de
pedeapsă în penitenciar
• În cazul în care după acordarea liberării condiţionate cel condamnat a săvârşit
o nouă infracţiune, care a fost descoperită în termenul de supraveghere şi
pentru care s‑a pronunţat o condamnare la pedeapsa închisorii, instanţa
revocă liberarea şi dispune executarea restului de pedeapsă
• Pedeapsa pentru noua infracţiune se stabileşte şi se execută, după caz,
potrivit dispoziţiilor de la recidivă postcondamnatorie sau pluralitate
intermediară
Anularea liberării condiţionate – art. 105 C. pen.

• Condiţii:
a. săvârşirea de către persoana condamnată a unei infracţiuni
până la acordarea liberării, infracţiune descoperită pe
parcursul termenului de supraveghere
b. aplicarea pedepsei închisorii pentru infracţiunea săvârşită,
chiar şi după expirarea termenului de supraveghere
Efectele anulării liberării condiţionate

• În cazul în care, în raport de pedeapsa rezultată, sunt îndeplinite

condiţiile prevăzute în art. 99 sau art. 100 C. pen., instanţa poate
acorda liberarea condiţionată. Dacă s‑a dispus liberarea, termenul
de supraveghere se calculează de la data acordării primei liberări
• când, după anulare, instanţa dispune executarea pedepsei
rezultante, partea din durata pedepsei complementare a
interzicerii exercitării unor drepturi neexecutată la data anulării
liberării se va executa după executarea pedepsei închisorii
Efectele liberării condiţionate

• Efecte provizorii:
- punerea în libertate a condamnatului din momentul în care
hotărârea instanţei de judecată, prin care s‑a acordat liberarea, a
rămas definitive
- punerea de îndată în executare a măsurilor de supraveghere sau a
obligaţiilor, dacă acestea au fost impuse prin hotărârea instanţei
Efectele liberării condiţionate – art. 106 C. pen.

• Efectul definitiv: dacă, pe durata termenului de supraveghere, cel liberat

condiţionat respectă măsurile de supraveghere sau execută obligaţiile impuse şi nu
a săvârşit o nouă infracţiune, care să fi fost descoperită în termenul de
supraveghere, liberarea condiţionată provizorie se converteşte în una definitivă
• Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi se execută din
momentul împlinirii termenului de supraveghere, exceptând interzicerea dreptului
străinului de a se afla pe teritoriul României, care se execută la data liberării.
• Tot din momentul împlinirii termenului de supraveghere curge termenul reabilitării.
• Liberarea condiţionată nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă, datorită
naturii şi finalităţii conferite prin lege acestui tip de sancţiuni de drept penal.