SEMIOLOGIE PSIHIATRICĂ partea 4

CURS NR. 6

SEMIOLOGIA CONȘTIINȚEI
SEMIOLOGIA PERSONALITĂȚII
 SEMIOLOGIE PSIHIATRICĂ (4)
SEMIOLOGIA CONȘTIINȚEI
I. CONȘTIINȚA
DEFINIȚIE : Procesul de reflectare a propriului eu (conștiința eului, a activității și continuității persoanei) și
a lumii înconjurătoare (conștiința locului, ambianței, timpului).
• 1. Tulburările cantitative ale conștiinței
Starea de veghe se caracterizează prin aceea că funcțiile psihice se desfășoară cu claritate, luciditate și
sub controlul rațiunii.
Starea de obtuzie constă în ridicarea pragurilor senzoriale, determinând diminuarea permeabilității și
recepției, care se realizează cu oarecare imprecizie și latență, manifestându-se prin bradipsihie,
scăderea supleții proceselor de gândire, lentoare în înțelegerea întrebărilor și formularea rșspunsurilor
Starea de hebetudine se caracterizează prin dezinserția bolnavului din realitate, atitudinea acestuia fiind
de perplexitate, alteori de îndepărtare și implicit de indiferența față de situația în care se află.
Starea de torpoare se caracterizează printr-o ușoară dezorientare cu stări de somnolență, scăderea
tonusului afectiv-volițional, cu reducerea inițiativei, indiferentism și apatie.
Starea de obnubilare reprezintă o denivelare mai importantă a vigilității, cu hipoprosexie severă și
dificultăți mnezice mixte, creșterea pragurilor senzoriale și dificultăți de întelegere și sinteză, care se
desfășoară cu o greutate sporită.
Starea de stupoare constituie o tulburare severă a vigilității, însoțită de inhibitie psiho-motorie (mutism,
akinezie, negativism alimentar). Bolnavul nu reacționează decât la excitații foarte puternice, nu
răspunde la întrebări și nu pare a înțelege contextul în care se află.
Starea de sopor - stare de somnolență patologică în care contactul cu ambianța se face foarte dificil, fiind
întretăiat de perioade de somn.
Starea comatoasă reprezintă pierderea completă a conștiinței, o stare de ,,apsihism’’.
 SEMIOLOGIE PSIHIATRICĂ (4)
2. Tulburări calitative ale conștiinței
Se caracterizează prin îngustarea câmpului conștiinței, astfel încât conștiința este incapabilă să cuprindă
întreaga experiență prezentă, în afară de cea psihotraumatizantă.
Tulburarea de conștiință de tip delirant se caracterizează prin dezorientare temporo-spațială și prin
existența unor tulburări masive de percepție sub formă de halucinații vizuale și auditive,fragmente de
idei delirante polimorfe și de obicei absurde.
Starea oneiroidă se traduce ca o infiltrare a construcțiilor visului în gândirea vigilă, deoarece trăirile
apar ca un amestec ciudat între fragmente ale realității reflectate și reprezentări cu conținut fantastic.
Starea amentivă = stare confuzională de intensitate psihopatologică maximă, în care domină incoerența;
vorbirea este incoerentă, cu caracter paroxistic.
Starea crepusculară = o profundă alterare a reflectării senzoriale, cu păstrarea automatismelor motorii,
care oferă un aspect coordonat și coerent actelor comportamentale în ciuda faptului că acestea pot fi
determinate de idei delirante, halucinații auditive imperative sau vizuale terifiante.
• a. Tulburările orientării în spațiu se întâlnesc în oligofrenii de diferite grade, demențe, în stări delirante.
• b. Tulburările orientării în timp au intensitate variabilă, se întâlnesc atât în situații considerate normale,
cât și în numeroase stări patologice (care nu se desfășoară pe fundalul unor tulburări de conștiență).
• c. Tulburările orientării allopsihice sunt caracterizate prin dificultatea sau imposibilitatea de a identifica
mediul ambiant și elementele lui constitutive și poartă denumirea de derealizare. Sindromul de
derealizare se întâlnește în: SCH, epilepsie, psihoze traumatice, toxice, infectioase.
• d. Tulburările orientării autopsihice - În acestă stare bolnavii trăiesc înstrăinarea ideilor, sentimentelor și
acțiunilor proprii.
 SEMIOLOGIE PSIHIATRICĂ (4)
SEMIOLOGIA TULBURĂRILOR PRSONALITĂȚII
Personalitatea - caracterul unitar, sintetic și totodată individual al persoanei.
Caracteristicile personalității:
a. Atributul de totalitate – ”agregatul organizat al proceselor și stărilor
psihologice pe care le arată un ins”.
b. Individualitatea – ”configurație de caracteristici și modalități
comportamentale individuale, care determină adaptarea la mediu într-o
manieră unică”.
c. Unitatea - ”este un produs calitativ diferit care se elaborează procesual
în cadrul evoluției sociale, istoricește condiționată a omului”.
d. Stabilitatea – asigură permanența insului, exprimată prin modul relativ
constant de a se comporta în timp și de a reacționa asemănător, specific
lui, în diferite împrejurări.
e. Ideea de concret – relativ – legată de ideea individualității apreciind
similitudinile ce apar la coportament de-a lungul timpului, ajutându-ne să
prezicem ce va face o persoană într-o situație dată.
 SEMIOLOGIA PSIHIATRICĂ (4)
TIPURI DE PERSONALITATE:
1. TIPUL MELANCOLIC – orice fenomen al vieții devine
un agent inhibitor deoarece melancolicul nu crede în
nimic, nu speră nimic, în toate vede numai răul și se
așteaptă numai la rele, la primejdii.
2. TIPUL COLERIC – tip combativ, agresiv, ușor și repede
iritabil.
3. TIPUL FLEGMATIC – tip liniștit, întotdeauna egal,
muncitor perseverent și dârz în viață.
4. TIPUL SANGVIN – tip aprins, activist foarte productiv,
dar numai atunci când are de făcut lucruri multe și
interesante, adică atunci când îl stimulează o
excitație permanentă.
 SEMIOLOGIE PSIHIATRICĂ (4)
În structura personalității intră:
CARACTERUL – un complex unitar de trăsături distinctive,
care diferențiază personalitățile între ele după criteriul
atitudinii față de sine și față de cei din jur, după
orientarea conștiinței, conținutul gândirii, valoarea
sentimentelor și a capacității de voință.
De valoarea caracterului depinde COMPORTAREA – un
sistem de relații în acțiune, care determină în fiecare
moment al vieții conștiente atitudinea practică și
specifică a subiectului față de realitatea înconjurătoare.
INTELECTUL – capacitatea individului de a înțelege, gândi
și aprecia raporturile dintre el și lumea înconjurătoare
 SEMIOLOGIA PSIHIATRICĂ (4)
1. Tulburări ale personalității pe plan somatic:
• - Desomatizarea (alterarea sentimentului de
corporalitate) este reprezentată de îndoiala anxiogenă
de a avea corpul transformat, straniu, ireal, cu limite
imprecise sau devitalizat:
2.Tulburarile constiintei realitatii obiectuale
• - Derealizarea este un sentiment de stranietate a lumii
exterioare, pe care bolnavul îl încearcă în absența unor
tulburări perceptive. În forma sa minoră se referă la
stranietatea lucrurilor care par false, artificiale,
modificate în dimensiunile lor, iar în forma sa extremă
se manifestă ca o îndepărtare, o izolare de lumea reală.
 SEMIOLOGIA PSIHIATRICĂ (4)
3. Tulburări ale conștiinței propriei persoane
- personalitatea multiplă - pierderea consecvenței și legăturilor obișnuite dintre
diferitele grupe de procese psihice, rezultând o aparentă independență în
funcționarea uneia dintre ele. Se ajunge până la neoformare psihică a uneia sau mai
multor personalități distincte, deseori cu trăsături opuse. Tranziția de la un tip de
personalitate la altul este bruscă, însoțită de amnezie pentru existenta trăsăturilor și
evenimentelor trăite de personalitatea secundară.
- depersonalizarea este o tulburare a conștiinței propriului eu și are următoarele
componente:
• -alterarea sentimentului propriului eu este resimțită ca o nesiguranță anxiogenă față
de propria persoană și identitate ca și cum acestea ar fi în pericol iminent de
dispariție.
• -alterarea sentimentului de corporalitate (desomatizarea).
• -derealizarea.
• -analiza introspectivă constă în desprinderea de realitate, de lumea obiectuală, în
efortul lor de regăsire bolnavul alunecând în subiectiv, pe care-l analizează, îl
verbalizează,îl îndepărtează de real.
Depersonalizarea se întâlnește atât în surmenaj, cât și reacții afective, neurastenie,
stări depresive, bufeuri delirante, nevroza obsesivo-fobică, personalitatea
psihastenică, debutul psihozelor.
 SEMIOLOGIA PSIHIATRICĂ (4)
4. Tulburările somnului și visului
Insomniile sunt reprezentate de scăderi ale timpului total de somn, acuzate ca atare. (surmenaj,
neurastenie, nevroze anxioase, accese maniaco-depresive, alcoolism, stări demențiale).
Hipersomniile sunt prelungiri ale perioadei de somn care pot surveni continuu sau paroxistic:
• -hipersomnii continue cu determinare organică ( encefalite, insuficiență hepatică, renală, mixedem).
• -hipersomnii paroxistice grupate în sindroame care se întâlnesc rar: sdr. Pickwick (hipersomnie
diurnă, obezitate, tulburări respiratorii și cianoză); atacul narcoleptic (caracterizat prin crize de somn
de durată variabilă, care apar frecvent în condiții emoționale deosebite, din care bolnavii se trezesc
rapid așa cum au adormit).
• -atacurile cataleptice constau în pierderea bruscă a tonusului muscular.
• -pseudo-hipersomnia isterică este un ,,acces de somn’’ cu durată variabilă în care bolnavul rămâne
inert fără reacții la excitanții externi cu anestezie senzitivo-senzorială.
Visul reprezintă fapte psihice care apar în timpul somnului având un conținut intens legat de starea
afectivă și o semnificație personală al cărei conținut este legat de memorie.
• -coșmarul este un vis care survine însoțit de modificări fiziologice ( tahicardie, tahipnee,
hipersudorație) cu conținut viu elaborat, dinamic, de lungă durată.
• -pavorul nocturn este o manifestare episodică nocturnă cu caracter dramatic caracterizată printr-o
trezire bruscă însoțită de panică, agitație, mișcări bizare, tulburări vegetative importante (midriază,
HTA, tahicardie).
• -visul în diferite afecțiuni psihiatrice: în depresii visele au un conținut anxios, de coșmar; în SCH
visele au un caracter copleșitor ,terifiant, cu fantasme agresive, bizarerii; în nevroze, visele sunt
colorate, încărcate de situații conflictuale sau anxiogene; la etilici și în psihozele toxice visul irumpe
în realitate având conținut personal sau terifiant (vise cu caracter zoomorf).