NOȚIUNI DE ANATOMIE

UMANĂ
 Corpul uman= un ansamblu
de aparate și sisteme
 Funcțiile corpului uman:
 1. Funcțiile de relație
   1.1 Sistemul nervos
   1.2 Sistemul endocrin
   1.3 Sistemul osos
   1.4 Sistemul muscular
 2. Funcțiile de nutriție
   2.1 Sistemul digestiv
   2.2 Sistemul circulator
   2.3 Sistemul limfatic
   2.4 Sistemul respirator
   2.5 Sistemul excretor
 3. Funțiile de reproducere
   3.1 Sistemul reproducător
Celula = unitatea de bază
morfofuncțională și genetică a
organizării materiei vii
 Proprietățile celulei

 Excitabilitatea
 Contractilitatea
 Activitatea secretorie
 Caracteristicile celulei
 Celula indeplineste functiile organismului.
 Celula este unitatea genetica prin ADN-ul
care se gaseste in genele plasate in
cromozomi.
 ADN-ul are rolul de a inmagazina si de a
transmite informatia genetica de la parinti
la urmasi.
 Celulele pot exista singure (spermatozoizii,
ovule) iar restul sunt asociate in tesuturi.
 Forma celulelor
 Initial toate celulele au forma sferica iar pe parcurs isi
modifica forma in functie de rolul pe care il indeplinesc.
 Pot fi:
- stelate
- fusiforme
- cilindrice
- cubice
 Dimensiunile celulelor sunt microscopice (20 - 30
microni) iar celula musculara are dimensiuni mari pana
la 10 - 12 cm.
 Dimensiunile celulelor variaza in functie de rolul lor si
de mediu.
 Structura

 Membrana
 Citoplasma
 nucleu
 Membrana
 - are permeabilitate selectiva si rol de
protectie. Este trilaminata (staturile exterioare
sunt de natura proteica iar stratul central este
de natura fosfo-lipidica).
 - Membrana defineste celula ca unitate
individuala, separand-o de mediul
inconjurator.
 Pe langa rolul structural al membranei
celulare, aceasta mediaza si controleaza
interactiunile celulei cu componentele
mediului extracelular, cu ioni si molecule.
 Citoplasma- Organite citoplasmatice
 - Ribozomii: sunt liberi sau atasati de Reticulul Endoplasmatic. Au rol in sinteza proteica. Au
forma sferica.

 - Reticulul Endoplasmatic este un sistem de canalicule care se deschide cu un capat la

nivelul membranei celulare si cu celalalt capat la nivelul membranei nucleare. Are rolul de a
transporta intracelular substantele. Este de doua feluri REN si RER RE are si un rol mecanic
adica este un suport al citoplasmei.

 - Mitocondriile sunt asezate de obicei in jurul nucleului. Au rol in respiratia celulara dar si in
eliberarea de energie iar din aceasta cauza se mai numesc si “uzine energetice". La nivelul
lor are loc oxidarea substantelor organice patrunse in interiorul lor cu eliberare de energie.

 - Lizozomii sunt corpusculi mici in care se afla peste 40 de enzime digestive. Au rol in
digestia celulara. Sunt particule “maturatoare ale celulei". Numarul mare al acestora este
raspandit in celulele imbatranite si in leucocite. Contin enzime care au rol in digestia
intracelulara (distrugerea microbilor si a celulelor moarte). 

 - Aparatul Golgi se afla in apropierea nucleului. Este format din vezicule sau cisterne. Are rol
in secretia substantelor necesare celulei.

 - Centrozomul se intalneste la majoritatea celulelor in afara de neuron. El se afla in

apropierea nucleului. Are rol in diviziunea celulara (rol in formarea fusului de diviziune) si in
structura sa intra unu - doi centrioli. Incluziunile sunt produsi rezultati din activitatea
metabolica a celulei.
 Nucleul

 Exista de obicei un singur nucleu situat central si de forma sferica.

 are o membrana dubla strabatuta de numerosi pori prin care se realizeaza
schimbul de substanta dintre nucleu si citoplasma.
 In interiorul nucleului se gaseste citoplasma sau nucleoplasma.
 In afara de aceasta se gasesc 1-2 nucleoli care sunt sferici.
 In nucleoplasma se afla filamente de ADN care au rol in transmiterea
informatiei genetice.
 ADN-este un asociat cu proteine si formeaza structuri permanente ce sunt
vizibile doar in timpul diviziunii celulare care se numesc Cromozomi.
 Nucleul are rol in a controla activitatea celulara. Celulele pot prezenta un
singur nucleu, mononucleate, doua nuclee, binucleate, sau mai multe
nuclee, polinucleate.
 Exista celule lipsite nuclei - anucleate cum ar fi hematia adulta si trombocitul
 Alte caracteristici ale celulei
 In corpul omenesc exista o mare varietate de celule.
 Celulele osoase (osteocite) au o forma stelara; celulele tinere secreta
substanta preosoasa, care apoi le inconjoara complet. Celulele
cartilaginoase (condrocite) genereaza cartilagiile din incheieturi. Celulele
musculare, sau fibrele musculare alcatuiesc muschiul. Unele fibre
musculare ating o lungime de 30 cm, dar sunt subtiri ca un fir de par. Alte
tipuri de celule alcatuiesc plamanii, mischiul cardiac, creierul si nervii.
 De-a lungul vietii tipurile de celule nu se modifica, dar celulele se
reanoiesc tot timpul.
 Majoritatea celulelor au o durata de viata limita. O leucocita traieste doar
cateva ore atunci cand lupta in potriva germenilor, in timpul unei boli.
Celulele din epiderma traiesc cateva luni, dupa care mor si pot fi
indepartate de pe suprafata corpului.
 Hematiile traiesc in medie de patru luni, dupa care imbatranesc si isi
schimba forma; apoi sunt distruse si reciclate in splina si ficat. Exista atat
de multe hematii in organism, incat in fiecare secunda corpul trebuie sa
mai produca aproximativ doua milioane, pentru a le inlocui pe cele care
mor in mod natural. Spre deosebire de hematii, o parte din celulele
nervoase din creier au aceeasi varsta ca si noi.
Țesuturile= sisteme organizate de
materie vie cu funcții biologice definite,
formate din celule similare

 Tesut epitelial (de acoperire, glandular,

senzoriale,
 Țesut conjunctiv
 Tesut muscular (striat, neted,
 Țesut nervos
 Sângele
 Aparatul locomotor =
asigură susținerea și
locomoția
 Forma oaselor: lungi, late, scurte,
neregulate, pneumatice
 Structura osului: adaptat funcției de
presiune și tracțiune
 Dezvoltarea și creșterea: din viașa
intra-uterină, cu transf. Tesutului
cartilaginos sau conjunctivo-fibros al
embrionului în scheletul osos al
adultului.
 Aparatul
locomotor
 Scheletul capului
 Coloana vertebrală
(C7, T12, L5, S5,
Co 4-5)
 Scheletul toracelui
(stern, coaste)
 Scheletul
membrelor:
superior și inferior
Scheletul capului
Coloana vertebrală
Scheletul trunchiului
 Scheletul membrelor
  osul braţului sau humerus;
  oasele antebraţului: cubitus sau
ulna ( înăuntru ) , radius ( în afară );
  oasele mâinii ( carpiene – 8,
metacarpiene – 5, falange – 5 ).

  Scheletul umărului este constituit

din două oase: clavicula şi scapula.
 Scheletul membrului
inferior
  osul coapsei sau femurul.
  oasele gambei: tibia (înăuntru) şi peroneul sau fibulă ( în
afară).
  rotula înaintea genunchiului.
  oasele piciorului ( tarsiene – 7, metatarsiene – 5, falange
– 5 ).
 Membrele inferoare se leagă de trunchi prin centura
pelviană şi osul sacru.
 Centura membrului inferior se compune din două oase
coxale. Oasele coxale se unesc înainte între ele, înapoi
cu sacrul şi coccigele, formtnd peretele osos al unei
cavităţi importante numită pelvis.
 Oasele bazinului cuprind ilionul, ischionul şi pubis.
Sistemul muscular = format din
muschi, organe active ale miscării
Sistemul articular
 Sistemul nervos
 Elementul principal al sistemului nervos este țesutul nervos, format din neuroni
interconectați prin axoni și dendrite. Celeule gliale
 Sistemul nervos este format din:

Sistemul nervos central (SNC)

 SNC este format din encefal(care cuprinde:creierul mare,creierul mic si trunchiul
cerebral) șimăduva spinării

 Sistemul nervos periferic (SNP)

 SNP este partea sistemului nervos formată din neuronii și nervii din afara SNC. Aceștia
se găsesc în membre (de exemplu, în mână și picioare) și organe (de exemplu stomac, 
inimă etc.).

SNP se împarte la rândul său în două componente:

 Sistemul nervos somatic, care este asociat cu controlul voluntar al mișcărilor prin
acțiunea mușchilor scheletici, cât și recepția stimulilor externi (în cazul stimulilor
termici, stimulilor mecanici etc.). Sistemul nervos somatic este format din fibre
aferente, care duc informațiile de la surse externe spre SNC, și fibre eferente, care duc 
impulsurile nervoase de la SNC la mușchi.
 Sistemul nervos autonom gestionează acțiunile care nu se află sub control conștient. El
controlează de exemplu funcțiile vitale ca respirația și bătăile inimii, dilatarea și
constricția pupilelor, digestia etc. Se împarte în sistemul nervos simpatic și cel 
parasimpatic.
Sistemul nervos
Analizatorul vizual
Analizatorul acustico-
vestibular
Analizatorul olfactiv
Analizatorul gustativ
 Analizatorul cutanat
 pielea: epiderm, derm, hipoderm
 Firul de par
 Unghiliile
 Glandele sudoripare
 Glandele sebacee
Aparatul urinar
 Urina
 Compozitie - Urina este un lichid galben-pai sau de culoarea
chihlimbarului, limpede in momentul emisiei ei, cu un miros specific si
usor acida.

 este constituita din apa, in care sunt dizolvate substante minerale si

organice (uree, creatinina, acid uric, acizi aminati, enzime, hormoni,
vitamine), si contine globule rosii si globule albe in cantitate mica

 Volumul urinei excretate este cuprins in mod normal intre 0,5 si 2 litri in

24 ore, dar variaza in functie de varstasubiectului, de cantitatea de 
lichide absorbite, de alimentatie, de activitatea fizica, de climat etc.


Urina joaca deci un dublu rol: eliminarea deseurilor ca ureea, creatinina
si, de asemenea, a unui mare numar de medicamente si de toxice, pe
de o parte, mentinerea constantei mediului interior al organismului
multumita unei reglari a cantitatilor de apa si de saruri minerale care
se elimina, pe de alta parte.
 Sistemul
digestiv
 Cavitate bucala
 Faringe
 Esofag
 Stomac
 Intestin subtire
 Intestin gros
 Glande anexe:
ficat, pancreas,
gl. salivare
 Sistemul limfatic
 Limfa
 Vasele limfatice
 Ganglionii limfatici
 splina
Aparatul
respirato
r
Aparatul genital feminin
Aparatul genital masculin
 Sistemul endocrin
 Sistemul endocrin reprezintă totalitatea glandelor
endocrine, care la rândul lor secretă hormoni, pentru a
coordona activitatea organismului.

 Functii:
• Participă la menţinerea homeostaziei şi a echilibrului
intern;
• Participă la regularea umorală a organismului;
• Participă la procesele metabolice ale organismului;
• Stimularea creşterii organismului;
• Participă în cadrul reproducerii ( prin stimularea
secreţiei hormonilor sexuali);
o Diferenţierea caracterelor masculine sau feminine la
oameni în perioada adolescenței
 Glandele endocrine
principale:
Glandele endocrine principale sunt:
 Hipofiza,
 Hipotalamus,
 Glanda tiroidă,
 Glandele suprarenale (adrenale),
 Pancreasul endocrin,
 Testicul/ Ovar,
 Timus,
 Epifiză.
Sistemul
endocrin
 Hipofiza
 este o glandă mica (500 mg), situată median la baza creierului
într-o cavitate a osului sfenoid denumită „şaua turcească”,
posterior de chiasma optica.
 Are trei lobi: anterior, intermediar şi posterior.
 Lobul anterior împreună cu cel intermediar alcătuiesc
Adenohipofiza, iar cel posterior Neurohipofiza.
 Adenohipofiza secretă hormonii tropi:
-hormonul de creştere - STH, (gigantismul/acromegalia)
-prolactina - LTH,
-adrenocorticotropul - ACTH,
-gonadotropii FSH şi LH,
- hormonul melanocitostimulant(MSH),

Neurohipofiza secretă vasopresina - ADH şi ocitocina

 Hipotalamusul
 este o parte a encefalului(creierul mare) de natură
nervoasă.
 secretă două tipuri de hormoni ce sunt depozitaţi în
hipofiză.
 Hipotalamusul leaga sistemul nervos de sistemul
endocrin sintetizand secretia neurohormonilor, fiind
necesar in controlarea secretiei de hormoni a glandei
peturiare, printre ele eliberarea hormonului
gonadotropina.
 Neuronii ce secreta GnRH sunt legati de sistemul limbic
care ajuta la controlarea emotiilor si a activitatii sexuale.
 Hipotalamusul controleaza deasemenea temperatura
corporala, foamea si setea
 Tiroida
 Este cea mai mare glandă a sistemului endocrin uman, are o greutatea de 5-6 g la nou-născut,
atingând o greutate de 15-18 g la adult (este mai mare la femei decât la bărbaţi) şi este situată
în regiunea antero-laterală a gâtului.

 Aşezare: în faţa traheei

• Greutate: 25-30g
• Structura: lobul drept, lobul stâng, istm (punte)
• Secretă hormonii: tiroxină, triiodotironină
• Boli datorate funcţionării deficiente:
o piticism (nanism tiroidian/cretinism)
o guşa endemică o boala lui Basedow.

 Tiroida normală la adult are forma literei H şi este alcatuită din doi lobi(drept şi stâng), uniţi
printr-un istm (porţiune de ţesut glandular). Tiroida este învelită la exterior de o capsulă fibroasă
din care pornesc septuri fibroase ce împart glanda în pseudolobi, la rândul lor alcatuiţi din
vezicule, numite foliculi sau acini (unitatea structurală a tiroidei).
 Glandele suprarenale
 Glandele suprarenale (adrenale) sunt glande cu secreţie internă, situate la mamifere la polul superior al
celor doi rinichi „ca o căciulă”. Ca activitate, prin secretarea hormonilor corticosteroizi şi catechoaminelor
(inclusiv cortisolul şi adrenalina) ele sunt responsabile cu regularea stărilor de stres, a rezistenţei la
infecţii şi substanţe antigenice, a metabolismului şi a sexualităţii (echilibrul dintre hormonii androgeni --
„masculini” -- şi estrogeni -- „femeieşti” determină sexul animalului, ca aspect şi ca activitate sexuală).
Pancreasul endocrin este reprezentat de insulele Langerhans care sunt alcătuite din două tipuri de
celule importante:
• Celule beta secreta insulină (70%)
• Celule alfa secretă gluganon (20%)
Insulina are ca acţiuni:
• Creşterea gradului de utilizare a glucozei de către celule;
• Depunerea glucozei sub formă de glicogen in muşchi;
• Transformarea glucidelor în lipide in ficat şi ţesutul adipos;
• Stimularea sintezei proteice.
Hipersecreţia de insulină determină hipoglicemie, tremurături, transpiraţii, chiar comă. Hiposecreţia de
insulină duce la diabet zaharat, care se manifestă prin: hiperglicemie, poliurie, polifagie, polidapsie, chiar
comă.
Glucagonul are actiune antagonica insulinei:
• Stimuleaza gluconeogeneza din aminoacizi;
• Exercită efect lipolitic;
• Provoacă hipeglicemie prin glicogenoliză hepatică.