Clasa a IX-a F Platelminți • Platelminții sau platelmintele, viermi lați (de la greaca platus = lat + helmins, helminthos = vierme) este o încrengătură de viermi protostomieni acelomați, de tipul bine cunoscut al viermelui de gălbează, sau al panglicilor. Au simetrie bilaterală, corpul lățit, puternic turtit dorso-ventral, nesegmentat, lipsiți de aparat respirator și circulator, cu un singur orificiu buco-anal. Caractere generale • Cuprinde specii libere, raspandite in apele marine, dulci, si in solul umed (planariile) si specii parazite (teniile si fasciolele). • Corpul e puternic aplatizat , nesegmentat, in forma de panglica. • Formele libere au la extremitatea cefalica organe de simt, iar cele parazite organe de fixare. • Tegumentul e acoperit cu o cuticula care impreuna cu musculatura formeaza teaca musculo-cutanee. • Cavitatea corpului e plina cu tesut conjunctiv (parenchim). • Sistemul nervos e format din ganglioni cerebroizi situati in partea anterioara si cordoane nervoase longitudinale. • Sistemul digestiv e format dintr-un tub digestiv care comunica cu exteriorul prin orificiul buco-anal. • Respiratia e cutanee. • Sunt indivizi hermafroditi, in general fara stadii larvare (exceptie viermele de galbeaza) ; unele fac schimb de gazde (tenia). • Inmultirea e sexuata. Clasificare Clasa Turbelariate
Cele mai multe specii de planarii traiesc
libere in izvoare, paraie si rauri, pe sub frunze sau pietre. Au corpul turtit dorso- ventral si acoperit cu cili. Planariile au o mare putere de regenerare. Sunt organisme hermafrodite. Clasa Termatode
Platelminte parazite, cu corpul
neciliat, în general scurt, ca o frunză, format dintr-o singură bucată, prevăzut cu organe de fixare, ventuze și cârlige. Clasa Cestode
Forme parazite, cu corpul constituit în
general din mai multe bucăți numite proglote, dispuse liniar sub formă de panglică. Una dintre extremități, numită scolex, este diferențiată prin adaptare la fixare, prezentând ventuze și cârlige. Clasa Monogene
Trematode ectoparazite, fără schimbare de gazdă, deci
monoxene, cu ciclul de dezvoltare de asemenea simplu, fără alternanță de generații. Trăiesc mai ales pe pești, dar se întalnesc și la broaște și reptile, în cavități ca vezicula urinară, esofag etc. Unele trăiesc pe mamifere acvatice, mai rar pe crustacee și cefalopode.