TEHNICI DE EPURARE

A TOXICELOR
1. TEHNICI DE EPURARE A TOXICELOR
PÂNĂ LA ABSORBȚIE
2. TEHNICI DE EPURARE A TOXICELOR
DUPĂ ABSORBȚIE
1. TEHNICI DE EPURARE A
TOXICELOR PÂNĂ LA ABSORBȚIE
Provocarea vărsăturilor
 Agent emetic - siropul de Ipeca
 30 ml per os (la adult), urmată de ingestia a 250ml apă.
 Recomandările actuale nu susțin administrarea de rutină
a siropului de ipeca.
 Utilizat la:
 pacienții conștienți care ajung în prima oră de la ingestia
toxicului
 pacienții ce nu pot beneficia de alte metode de epurare în
timp util, datorită accesului dificil la serviciile medicale.
 Nu se va administra siropul de ipeca la:
 pacienții inconstienți, neintubați
 pacienții cu ingestie de hidrocarburi sau substanțe caustice.
1. TEHNICI DE EPURARE A
TOXICELOR PÂNĂ LA ABSORBȚIE

Lavajul gastric
 introducerea unui tub orogastric în stomac

 administrarea repetată a unor cantități mici de lichid

izotonic
 urmată de evacuarea seriată a stomacului

 Se efectuează numai la acei pacienți care se

prezintă pentru ingestii recente de substanţe
toxice (sub 1-2 ore) și la cei cu ingestie de
toxice cu toxicitate mare.
 pacienții cu alterarea stării de conștiență - lavajul
gastric se efectuează după intubarea oro-traheală,
pentru a preveni bronhoaspirația.
 1. TEHNICI DE EPURARE A
TOXICELOR PÂNĂ LA ABSORBȚIE
Lavajul gastric
 Consimțământ informat

 Se explică procedura

 Se așează pacientul în poziție șezândă - dacă este conștient sau în

decubit lateral stâng, cu capul la 20 de grade față de nivelul
patului - dacă este inconștient.
 Se măsoară distanța de la arcada dentară și până la nivelul apendicelui
xifoid și se marchează pe tub.
 Pentru adulți - sonde orogastrice cu diametrul de 36-40 French.

 Se lubrefiază tubul și se introduce cu blândețe în cavitatea bucală,

rugând pacientul să înghită repetat, până când semnul marcat pe sondă
ajunge la nivelul arcadei dentare.
 Se verifică poziția sondei în stomac prin insuflare de aer cu seringa și
ascultarea ulterioară cu stetoscopul a epigastrului.
 Primul aspirat gastric se oprește pentru examenul toxicologic al
conținutului gastric
1. TEHNICI DE EPURARE A
TOXICELOR PÂNĂ LA ABSORBȚIE

Lavajul gastric
 Introducerea repetată a unor cantități mici – aprox. 200-
300 ml apă sau ser fiziologic 0,9% la 37 grade în stomac
 Ulterior evacuarea lor - principiul vaselor comunicante.

 Se continuă spălătura gastrică cu câțiva litri, până când

lichidul evacuat este clar, fără resturi de medicamente
sau alimente și fără miros de toxic (în cazul ingestiei unor
soluții toxice).
 Se folosesc cantități mici de lichid pentru a nu forța
deschiderea pilorului și trecerea toxicului în intestin.
 Lichidul de spălătură - la temperatura camerei pentru a
evita apariția hipotermiei, în special la persoanele
vârstnice.
1. TEHNICI DE EPURARE A
TOXICELOR PÂNĂ LA ABSORBȚIE

Lavajul gastric
 Contraindicații:
pacienți comatoși neintubați
pacienți care au ingerat hidrocarburi sau
substanțe corozive
pacienți care au risc mare de sângerare
gastro-intestinală - patologie gastro-
intestinală preexistentă, intervenție
chirurgicală recentă pe tubul digestiv sau
coagulopatie asociată
1. TEHNICI DE EPURARE A
TOXICELOR PÂNĂ LA ABSORBȚIE
Lavajul gastric - complicații:
 Pneumonia de aspirație

 Laringospasmul

 Perforația gastrică sau de esofag

 Aritmii

 Diselectrolitemii (dacă se folosesc cantități

mari de apă în loc de soluții saline)
 1. TEHNICI DE EPURARE A
TOXICELOR PÂNĂ LA ABSORBȚIE
Administrarea unică de cărbune activat
 administrarea peros sau pe sonda
nazogastrică a acestui preparat - rol de a
absorbi toxicul din stomac → scăderea
absorbției acestuia, prevenirea sau reducerea
efectelor sistemice ale toxicului incrimat.
 nu se aplică de rutină la toți pacienții
intoxicați - numai în acele intoxicații în care
toxicul se absoarbe pe acest preparat.
 Administrarea se face, de regulă, în prima oră
de la ingestie, dar se poate administra și la
mai mult de o oră, după recomandările
experților în toxicologie.
 Doza la adult este de 1g/kgc sau 25-100 g.
 1. TEHNICI DE EPURARE A
TOXICELOR PÂNĂ LA ABSORBȚIE
Administrarea unică de cărbune activat -
contraindicații:
 Intoxicațiile cu substanțe corozive

 Intoxicațiile cu hidrocarburi

 Intoxicațiile cu alcooli toxici

 Intoxicațiile cu acetonă

 Intoxicațiile cu metale grele

 Intoxicațiile cu metale și minerale anorganice (arseniu,

fluor, fier, plumb, poasiu, sodiu, acid boric)
 Pacienții inconștienți neintubați

Complicațiile cele mai frecvente ale administrării de

cărbune activat - bronho-aspirația și vărsăturile.
 1. TEHNICI DE EPURARE A
TOXICELOR PÂNĂ LA ABSORBȚIE
Irigarea totală a intestinului
 Cu ajutorul unor soluții de polietilenglicol (PEG), cu
greutate moleculară mare, asociate unor soluții
polielectrolitice izotone (Forlax, Fortrans).
 Aceste soluții stimulează peristaltismul intestinal.

 Metodă utilizată în:

 intoxicații acute cu metale grele - plumb, mercur,
arsenic, fier, litiu, zinc
 intoxicații acute cu medicamente cu eliberare prelungită
sau cu eliberare intestinală.
 1. TEHNICI DE EPURARE A
TOXICELOR PÂNĂ LA ABSORBȚIE
Irigarea totală a intestinului
 Sondă nazogastrică pe care se administrează soluția de polietilenglicol

 Rată de 1-2 l/oră

 Se urmărește evacuarea conținutului intestinal până când acesta este

clar.
 Durata procedurii - 4-6 ore

 Efecte adverse - greață, vărsături, meteorism abdominal

 Contraindicații:
 pacienți cu alterarea stării de conștiență, neintubați
 pacienți cu instabilitate hemodinamică, ileus paralitic, ocluzie intestinală,
perforație intestinală, hemoragie digestivă, convulsii.
 Nu se recomandă utilizarea acestei metode concomitent cu
administrarea de cărbune activat - interferențe între cele 2 metode de
epurare
2. TEHNICI DE EPURARE A
TOXICELOR DUPĂ ABSORBȚIE

Administrarea dozelor multiple de cărbune

activat (mai mult de 2 doze) – scop: creșterea
eliminării toxicelor deja absorbite în organism.
 Cărbunele activat acționează la nivelul intestinului,
limitând atât absorbția toxicului, cât și reabsorbția
lui (pentru toxicele cu eliminare biliară).
 Indicații - intoxicații cu:
 Carbamazepină
 Fenobarbital
 Teofilină
 Amitriptilină
 Salicilați
2. TEHNICI DE EPURARE A
TOXICELOR DUPĂ ABSORBȚIE
Administrarea dozelor multiple de cărbune
activat
 Doza inițială de cărbune activat - 50-100g, apoi se
continuă cu 12,5 g/h.
 Doze inițiale mai mici - 10-25 g - pot fi folosite la
copii (care au suprafața lumenului intestinal mai
mică).
 Administrarea dozelor multiple de cărbune activat
este contraindicată la pacienții cu: ocluzie
intestinală, distensie abdominală sau ileus, la
pacienții inconștienți neintubați.
 2. TEHNICI DE EPURARE A
TOXICELOR DUPĂ ABSORBȚIE
 Hemodializa - metodă de epurare extrarenală a
sângelui cu ajutorul unui rinichi artificial.
 Prin intermediul unei membrane sintetice
semipermeabile- sângele este pus în contact cu un
lichid a cărui compoziție este apropiată de cea a
plasmei
 În cazul intoxicațiilor, hemodializa durează între 4-8 ore.

Indicațiile hemodializei în patologia toxică sunt:

 intoxicațiile cu litiu, fenobarbital, salicilați, teofilină,
metformin
 intoxicațiile cu izopropanol, metanol și etilenglicol
(concomitent cu administrarea antidotului).
2. TEHNICI DE EPURARE A
TOXICELOR DUPĂ ABSORBȚIE
Hemodializa
Complicații:
 Infecții nozocomiale

 Hemoragii

 Hipotensiune arterială

 Embolii
2. TEHNICI DE EPURARE A
TOXICELOR DUPĂ ABSORBȚIE
Dializa peritoneală
 Folosește peritoneul pe post de
membrană de filtrare.
 Cateter care traversează peretele
abdominal este introdus un lichid steril
de dializă, care ulterior este drenat.
 Funcționează pe același principiu ca și
hemodializa, permițând difuzia
toxinelor din capilarele mezenterice
prin membrana peritoneală,
 Mai ușor de efectuat

 Eficacitate de numai 10-25% față de

hemodializă - rareori folosită în
patologia toxică.
2. TEHNICI DE EPURARE A
TOXICELOR DUPĂ ABSORBȚIE
Plasmafereza - metodă de separare a componentelor
sanguine, procesul antrenând și detoxifierea.
Utilizată pentru toxicele legate de albuminele plasmatice,
care au un volum redus de distribuție și nu sunt
dializabile.
Indicațiile plasmaferezei:
 intoxicații cu Amanita phalloides

 intoxicații grave cu antidepresive triciclice

 intoxicații cu carbamazepină

 intoxicații cu mercur

 intoxicații cu organofosforate care nu răspund la atropină

 intoxicații cu blocanți ai canalelor de calciu (verapamil,

diltiazem)
2. TEHNICI DE EPURARE A
TOXICELOR DUPĂ ABSORBȚIE

Dializa hepatică sau dializa albuminică

 Metodă nouă de epurare extracorporeală a substanțelor cu
toxicitate sistemică și hepatică.
 Sistemul utilizat poartă numele de MARS (Molecular
Adsorbents Recirculating System).
 Sângele pacientului vine în contact cu o soluție de albumină
umană 20% la nivelul unei membrane semipermeabile.
 Este substituită funcția hepatică și renală.

Principalele indicații:
 insuficiența hepatică acută din intoxicația cu Amanita phalloides

 insuficiența hepatică acută din intoxicația cu Acetaminofen

 intoxicațiile cu teofilină

 intoxicațiile cu acid valproic

2. TEHNICI DE EPURARE A
TOXICELOR DUPĂ ABSORBȚIE

Oxigenoterapia hiperbară
 Terapia cu oxigen hiperbaric - inhalarea oxigenului
pur într-o cameră unde presiunea este mai mare decât
cea atmosferică.
 Timpul de înjumătățire a carboxihemoglobinei scade de la
250 minute în aerul atmosferic la 22 minute la
administrarea de oxigen hiperbar
 Indicațiile oxigenoterapiei hiperbare :
 intoxicațiile cu monoxid de carbon
 intoxicațiile cu cianuri
 intoxicațiile cu hidrogen sulfurat