CURS 1

PRINCIPII SI TEHNICI DE
BAZA IN CHIRURGIA
PLASTICA

Dr. Dorin Dorobantu ,Dr. Adelina Macec

Compartimentul de Chirurgie Plastica si
Microchirurgie Reconstructiva
Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Tirgu
Mures
 SCURT ISTORIC AL CHIRURGIEI PLASTICE
 Deşi Chirurgia Plastică a fost relativ recent definită
ca specialitate de sine stătătoare, începuturile ei
sunt mult mai vechi
 Se spune ca inciputul chirurgiei plastice isi are
radacinile in Imperiul Roman
 Romanii au inceput practicarea chirurgiei plastice
incepand cu secolul 1 î.Hr și una dintre cele mai
interesante proceduri era indepărtarea cicatricilor
sau a semnelor de pe spate (mai ales in cazul
sclavilor care erau marcati de catre stapanii lor cu
semne specifice)
 SCURT ISTORIC AL CHIRURGIEI PLASTICE
 Pentru a scapa de nedorita povara, de semnele
care le marcau viata, sclavii recurgeau la metode
extrem de dureroase, inacceptabile pentru noi, insa
care reprezentau ultima lor sansa la o viata
normala: isi taiau portiuni de carne din zona
marcata, pentru a sterge urmele sclaviei, iar
cicatricile ramase nu dezvaluiau secretul ”rusinos”
pe care acestia il tainuiau in suflet.
 SCURT ISTORIC AL CHIRURGIEI PLASTICE
 termenul „plastic" din denumirea de „Chirurgie
Plastică" provine din grecescul „plastikos" care
înseamnă a modela
 Originea specialității este documentată de vechi
papirusuri egiptene și de texte sanscrite din India
antică.
 SCURT ISTORIC AL CHIRURGIEI PLASTICE
 Data adevarata de naștere a chirurgiei plastice
reconstructive este încă disputată de către istorici
 Medicii egipteni sunt creditați ca fiind primii autori ai
unor intervenții chirurgicale care fac parte din
ansamblul actual al specialității.(papirusul egiptean
Edwin Smith)
 SCURT ISTORIC AL CHIRURGIEI PLASTICE
 Sushruta (numit parintele chirurgiei plastice indiene)
unul dintre renumitii chirurgi ai Indiei este
considerat a fi primul care a descris tehnica de
Rinoplastie in lucrarea sa de referinta intitulata
“Sushruta Samhita” inca din anul 600 î.Hr.
 Tehnica sa de a folosi un lambou frontal pentru
reconstructia nasului este în practică de sute de ani
și este cunoscut ca " Metoda indiana "
 SCURT ISTORIC AL CHIRURGIEI PLASTICE

 Chirurgia Plastică a apărut şi s-a dezvoltat din

necesitatea de a corecta deficienţele morfologice
aparente, ulterior fiind posibilă şi corectarea
deficitelor funcţionale asociate acestora, putând fi
considerată unul dintre cele mai vechi idealuri ale
artei vindecării.
 In 1931 a fost creata Societatea Americana de
Chirurgie Plastica
 Mult mai aproape de zilele noastre a aparut şi
necesitatea de a îmbunătăţi imaginea corpului
raportată la formele şi standardele ideale.
 Cunoasterea principiilor de bază ale chirurgiei
plastice îi permit chirurgului plastician să se
adapteze la fiecare caz în parte şi la orice regiune
anatomică în parte.
 Îi oferă de asemenea siguranţă în abordarea
cazurilor dificile, dar îi şi permite să fie inovativ şi
adaptabil la noile tendinţe tehnologice
 Primul obiectiv în analizarea unei probleme
reconstructive este formularea unui diagnostic
corect(examinarea atenta, buna cunoastere a
anatomiei locale)
 În vederea stabilirii planului reconstructiv trebuie
apreciate :
 extinderea leziunii
 tipurile de ţesuturi afectate
 deficitele funcţionale.
 Chirurgul plastician va analiza diferite variante de
abordare (ipoteze de lucru) pentru a realiza cu succes
operaţia, incepand cu cele simple (sutura directă sau
grefare cutanată) şi terminând cu cele complexe
(transferurile tisulare libere microchirurgicale)
 El va elimina sistematic fiecare ipoteză în favoarea
aceleia care să aducă cea mai bună rezolvare fiecărei
situaţii reconstructive în parte, în funcţie de:
 caracteristicile leziunii,
 factorii legaţi de pacient, precum şi
 experienţa şi pregătirea sa profesională.
 In cazul celor mai complicate si neprevazute situatii
aplicarea principiilor de baza şi luarea în
consideraţie a celor mai simple opţiuni care să
confere cele mai multe şanse de reconstrucţie
morfologică şi funcţională este soluţia salvatoare
 Tehnicile de baza ale Chirurgiei Plastice se pot
reduce în esenţă la :
 excizia leziunilor cutanate,
 închiderea plăgilor tegumentare,
 folosirea grefelor de piele,
 folosirea lambourilor cutanate şi a plastiilor
încrucişate
 folosirea lambourilor complexe pediculate sau
transferate liber
 tehnici de replantare
 ANESTEZIA IN CHIRURGIA PLASTICA

 Tipurile de anestezie utilizate în chirurgia plastică

sunt:
 locală
 infiltrativă

 prin aplicaţii topice,

 regională
 generală.
 ANESTEZIA IN CHIRURGIA PLASTICA
Anestezia prin infiltratie
 Anestezia locală infiltrativa se realizeaza prin
administrarea unei solutii anestezice intradermic sau
subcutanat de-a lungul caii nervoase care
deserveste zona
 Este o metoda foarte utilizata (excizia tumorilor de
dimeniuni mici, chirurgia mainii)
 ANESTEZIA IN CHIRURGIA PLASTICA
 Adaugarea de bicarbonat de sodiu reduce durerea
asociata infiltrarii locale
 Adaugarea de adrenalina prelungeste durata
analgeziei si reduce sangerarea locala( efect
vasoconstrictor)

Tehnica de anestezie
“tumescenta” ????
 ANESTEZIA IN CHIRURGIA PLASTICA
 In tehnicile tumescente cantitati mari de anestezic
sunt folosite in concentratii diluate
 Tehnica anestezica “tumescenta” este un tip de
anestezie locala care consta in infiltrarea in tesutul
adipos subcutanat a unor volume mari de solutie de
lidocaina (0,1-0,05 %), adrenalina si bicarbonat.
 Concentratia anestezicului fiind destul de mica se
pot folosi cantitati mari de solutie fara atingerea unor
nivele toxice
 ANESTEZIA IN CHIRURGIA PLASTICA

 Se foloseste frecvent inainte operatiilor de

liposuctie
 ANESTEZIA IN CHIRURGIA PLASTICA
Anestezia topica
 presupune folosirea unor preparate cu aplicare
locala de suprafata sub forma de gel, crema, spray,
plasturi in functie de procedura care urmeaza a fi
efectuata
 ANESTEZIA IN CHIRURGIA PLASTICA

Anestezia regionala
 Anestezia regională anulează senzațiile într-o
anumită regiune a corpului si consta in blocarea
selectiva a nervilor periferici ce inerveaza zona
operatorie.
 Blocurile anestezice regionale pot fi:

- minore (sunt blocati nervi periferici individual)

- majore (sunt blocati 2 sau mai multi nervi sau
plex)
 ANESTEZIA IN CHIRURGIA PLASTICA
Anestezia generala
 Acest tip de anestezie depinde de natura și durata
intervenției chirurgicale, starea de sănătate a
pacientului și eventualele probleme de sănătate pe
care acesta le are
 Avantajele constau in:

- posibilitatea de a controla foarte precis reactia

dureroasa si raspunsul fiziologic al pacientului
-cresterea confortului general al pacientului
 TIPURI DE INCIZII SI EXCIZIA LEZIUNILOR
CUTANATE
 Este de preferat ca medicul chirurg sa plaseze
incizia de-a lungul liniilor Langer , a liniilor de flexie
naturala sau a celor de minima tensiune ale pielii
 Liniile Langer sunt liniile naturale de clivaj ale pielii,
se gasesc paralel cu dispunerea fibrelor de colagen
din tegument
 Aceste linii sunt in mod normal perpendiculare pe
axul lung al musculaturii subiacente
TIPURI DE INCIZII SI EXCIZIA LEZIUNILOR
CUTANATE
TIPURI DE INCIZII SI EXCIZIA LEZIUNILOR
CUTANATE
 TIPURI DE INCIZII SI EXCIZIA LEZIUNILOR
CUTANATE
 In ceea ce priveste metodele de incizie si excizie
tegumentara putem enumera cateva tehnici de
baza:
 - excizia eliptică
PLASAREA INCIZIILOR SI EXCIZIA LEZIUNILOR
CUTANATE

- in anumite cazuri alinierea incorecta a marginilor

plagii poate duce la formatiuni de genul “urechi de
caine” (dog-ear)
PLASAREA INCIZIILOR SI EXCIZIA LEZIUNILOR
CUTANATE
 PLASAREA INCIZIILOR SI EXCIZIA LEZIUNILOR
CUTANATE
 Pentru o vindecare mai rapida si obtinerea unei
cicatrici cat mai estetice chirurgul poate acţiona
asupra câtorva factori controlabili:
 manipularea atraumatica a tesuturilor
 eversiunea marginilor plăgi,
 plasarea inciziilor paralel cu liniile de minimă
tensiune
 CICATRIZAREA

Procesul descris mai sus este sistematizat în trei faze:

 faza inflamatorie si hemostatica
- inflamatia imediata(2-5 zile)
- hemostaza (vasoconstrictia, agregarea
plachetara, coagularea)
- inflamatia tardiva (fagocitoza, debridarea)
CICATRIZAREA
 CICATRIZAREA
 faza proliferativa (2 zile – 3 saptamâni)
• granularea (fibroblastii umplu defectul cu fibre de colagen; se
formeaza noi vase sanguine)
- prin granulare se formeaza un tesut rosu, ferm, care nu
sângereaza la desprinderea pansamentului. Granularea
patologica (care se produce în conditii de hipoxie, ischemie,
diabet) duce la formarea unui tesut de granulatie (denumit tesut
de granulatie aton) care este albicios sau închis la uloare,
moale, edematos, friabil si usor hemoragic;
- acest tesut împiedica epitelizarea si plaga nu are tendinta
spre vindecare.
• contractia (prin reorganizarea fibrelor de colagen marginile
plagii se apropie una de alta, reducând marimea defectului)
• epitelizarea: celulele epiteliale prolifereaza acoperind defectul
cu un strat epitelial; epitelizarea se face dinspre marginile plagii
(în plagile profunde) si din profunzime în plagile superficiale (în
care exista resure epiteliale la nivelul fundului plagii)
 CICATRIZAREA

 faza de remodelare (restructurare functionala) (3

saptamâni – 2 ani)
- producerea de colagen scade, dar noile fibre
formate sunt mai groase
- fibrele de colagen se orienteaza pe directia liniilor
de forta
- cu toate acestea tesutul cicatriceal este
întotdeauna mai putin rezistent decât tesutul
“original” care a fost lezat. În plus interpozitia
acestui tesut conjunctiv cicatriceal între capetele
sectionate ale unui nerv sau tendon compromite
functionarea acestuia (motiv pentru care se
încearca dirijarea procesului de cicatrizare prin
sutura tendinoasa sau nervoasa)
 CICATRIZAREA

 Factorii importanti care contribuie la aparitia

cicatricilor inestetice sunt:
- tensiunea in sutura
- infectiile
- epitelizarea intarziata
- alinierea inegala a marginilor plagii
- insuficienta fluxului sanguin la cicatricea pe
cale de vindecare
 CICATRIZAREA
 Din punct de vedere evolutiv vindecarea unei plagi
poate fi primara, secundara sau tertiara
• Vindecarea primara(per primam):
- caracterizeaza plagile superficiale si plagile
suturate
- vindecarea se face fara complicatii, iar cicatricea
este subtire, supla, rezistenta si estetica.
 CICATRIZAREA
• Vindecarea secundara (per secundam):
- este tipul de vindecare al plagilor supurate sau cu
devitalizari tisulare importante (la care sutura
chirurgicala nu se poate face)
- la acestea fazele de debridare, granulare si
contractie a plagii sunt prelungite
- cicatricea rezultata este inestetica si groasa, dar
cu rezistenta slaba.
 CICATRIZAREA
• Vindecarea tertiara (per tertio intentionem):
- este vindecarea care survine la plagile infectate,
la care (prin tratament local antiseptic si tratament
general) se obtine aseptizarea si se practica (intr-un
al doilea timp terapeutic) sutura plagii.
 CICATRIZAREA
Complicatiile care pot surveni în cursul cicatrizarii
plagilor sunt:
- infectia plagii (plagile prin muscatura de animal pot
fi contaminate cu virusul rabic (daca animalul agresor
sufera de turbare),plagile profunde creaza conditii de
dezvoltare locala a unor germeni anaerobi)
- hematomul sau seromul plagii se formeaza prin
acumularea sanguina sau sero-limfatica. Aparitia
acestora predispune la infectie si întârzie vindecarea.
-dehiscenta (dezunirea marginilor) unei plagi suturate
se produce în urma infectiei sau datorita starii
biologice precare a victimei (hipoproteinemie,anemie)
 CICATRIZAREA
 Interventia unor factori care perturba procesul de
cicatrizare poate duce la formarea unor cicatrici
patologice (care sunt de fapt complicatii tardive ale
plagilor):
- cicatricea hipertrofica – este voluminoasa, dura,
rosie, uneori pruriginoasa
 CICATRIZAREA
- cicatricea cheloida – este voluminoasa , mai
elevata (“în relief”) fata de tegumentul adiacent, cu
suprafata neregulata, rosie; se infiltreaza adânc în
hipoderm si în tegumentul sanatos învecinat; uneori
este dureroasa
 CICATRIZAREA
- cicatricea retractila – se formeaza la nivelul
zonelor articulare; are forma unei benzi fibroase
care împiedica extensia si retracta în flexie
articulatia subiacenta
 HEMOSTAZA
 Un principiu de bază al Chirurgiei Plastice este
acela al unei hemostaze atente şi minuţioase
 Una dintre cele mai frecvente cauze de insucces
chirurgical o reprezintă apariţia hematoamelor
postoperatorii.
 Hemostaza la „hematie” prin electrocoagulare mono
sau bipolară precisă şi ligatura îngrijită a vaselor
importante
 DRENAJUL ASPIRATIV
 Pentru a reduce incidenţa hematoamelor, a
seroamelor şi a infecţiilor postoperatorii se vor plasa
sub tegumentele decolate sau între spaţiile tisulare
profunde anumite tuburi perforate de dren conectate
la dispozitive de aspiraţie.
 În acest fel cavităţile ce apar inevitabil în anumite
tipuri de intervenţii sunt transformate în spaţii
virtuale, cu limitarea severă a complicaţiilor
enumerate şi asigurarea unei vindecări de calitate.
 PANSAMENTELE COMPRESIVE
 Pansamentele compresive reduc spaţiile moarte,
previn apariţia hematoamelor şi imobilizează grefele
de piele, mai ales în zonele concave.
 Utilizarea lor se face în funcţie de tipul operaţiei şi
de zona în care se aplică. În zonele în care
pansamentul compresiv este dificil de aplicat, se
aplică tuburi de drenaj aspirativ.
 SUTURA TEGUMENTARA
 Primele tehnici de sutură au fost introduse de Ambroise
Pare în 1575.
 Liniile de sutură trebuie plasate de-a lungul sau paralel cu
liniile de minimă tensiune.
 Liniile drepte trebuie întrerupte de plastii în Z sau W pentru
a redistribui forţele de tensiune pe direcţii optime.
 Acest principiu este baza tehnicilor dezvoltate pentru
evitarea cicatricilor liniare contractile.
 Dacă suturile liniare sunt plasate în zone favorabile (de-a
lungul liniilor de minimă tensiune) şi marginile lor sunt
aproximate cu acurateţe, calitatea cicatrizării este optimă.
 Tensiunea la locul suturii trebuie evitată cu orice mijloc, fie
prin decolarea marginilor plăgii, fie prin folosirea grefelor de
piele sau a lambourilor cutanate.
 O cicatrizare de bună calitate se obţine printr-o bună
aproximare şi prin lipsa tensiunii la marginile plăgilor.
 TIPURI DE SUTURI FOLOSITE IN
CHIRURGIA PLASTICA
 Sutura simpla intrerupta
- este folosita pentru a alinia marginile plasgii
- tehnica rapida si usor de controlat
- acul trebuie să penetreze tegumentul într-un unghi
drept sau foarte puţin oblic pentru a include în
sutură o porţiune de derm sau de ţesut subcutanat
mai mare decât cea din epiderm
 TIPURI DE SUTURI FOLOSITE IN
CHIRURGIA PLASTICA
Sutura cu fir continuu ( in surjet)
- cea mai rapida tehnica de sutura
- daca exista tensiune, alinierea marginilor plagii este
dificila
- poate fi folosita in zonele fara tensiune si are un
rezultat cosmetic bun
 TIPURI DE SUTURI FOLOSITE IN
CHIRURGIA PLASTICA
Sutura “in saltea” (Mattress), verticala sau
orizontala
- realizeaza o buna eversie a marginilor plagii
- se poate folosi in cazul membrelor precum si in
zonele unde pielea este foarte tensionata
 TIPURI DE SUTURI FOLOSITE IN
CHIRURGIA PLASTICA
Sutura intradermica(subcutanata)
- se face cu fir neintrerupt si are un rezultat cosmetic
excelent prin eliminarea oricaror suturi de suprafata
care pot lasa urme permanente
 TIPURI DE SUTURI FOLOSITE IN
CHIRURGIA PLASTICA
 Sutura ascunsa, dermica( de capitonaj)
- este folosita pentru a reduce tensiunile de la
nivelul liniei de sutura
- nodul este plasat in profunzimea dermului
 TIPURI DE SUTURI FOLOSITE IN
CHIRURGIA PLASTICA
Capsele
- se folosesc la inchiderea unor plagi cum ar fi
laceratiile sau incizii la cap
- avantajele constau in: metoda rapida de inchidere a
plagii, impact minim asupra tesuturilor( daca sunt
scoase in decurs de 2 sapt)
- dezavantaje: este greu sa se alinieze marginile
plagii atunci cand folosim capse, nu se pot folosi in
zone vizibile(fata, gat)
- se folosesc foarte de la fixarea unor zone extinse
de grefe
 TIPURI DE SUTURI FOLOSITE IN
CHIRURGIA PLASTICA
 Steri-stripurile
 FIRELE DE SUTURA
 Materialele de sutura influenteaza in mod esential
evolutia plagilor si reprezinta o conditie a calitatii
cicatrizarii
 Firul de sutura ideal:

- trebuie sa se preteze pentru sutura oricarui tip de

tesut
- sa fie flexibil
- sa fie bine tolerat( reactie tisulara minima)
- sa nu absoarba lichide
- sa impiedice dezvoltarea bacteriilor
- sa nu sectioneze tesuturile
 GREFELE DE PIELE
 Dupa origine grefele de piele pot fi:
- autogrefa (consta in transferarea unei suprafete de
tegument dintr-o regiune in alta, la acelasi individ)
- alogrefa ( se realizeaza intre indivizi din aceeasi
specie , dar diferiti genetic)
- xenogrefa ( donatorul si primitor apartin unor specii
diferite)
 Dupa grosime grefele se clasifica in :

- despicate
- toata grosimea
 De o foarte mare importanţă este selectarea zonei
donoare optime.
 GREFELE DE PIELE
Procesul de atasare a grefei (priza a grefei) cuprinde
3 etape succesive:
- primele 48-72 h (perioada in care grefa se hraneste
prin imbibitie,dat fiind ca intre grefa si zona donatoare
se interpun fibrina coagulata si detritusuri celulare)
- zilele 2-5 (apar primele conexiuni vasculare intre
grefa si zona receptoare-prin procesul de inmugurire
al capilarelor sectionate din zona receptoare;aspectul
clinic al grefei in aceasta perioada este colorarea sa
in violaceu-albastru)
- zilele 5-10 pana in ziua a 14-a (revascularizarea
grefei este definitivata si consolidata,grefa va avea
aspectul asemanator al tegumentului normal cu o
usoara tenta rozalie
 GREFELE DE PIELE TOATA GROSIME
 Cuprind toata grosimea pielii (epidermul si dermul in
totalitate)
 Dupa transplantare isi pastreaza in mare parte
caracteristicile pielii normale din zona donatoare
( coloratie, textura, pilozitate)
 Se contracta mult mai putin decat grefele de piele
liber despicata
 GREFELE DE PIELE TOATA GROSIME
 Se utilizeaza in special pentru pentru acoperirea
unor defecte necontaminate de dimensiuni reduse
în zone cu valoare estetică sau funcţională
importantă, mai ales la nivelul fetei
 Aplicate la copii, se dezvoltă în acelaşi ritm cu
creşterea normală a lor.
GREFELE DE PIELE TOATA GROSIME
 GREFELE DE PIELE TOATA GROSIME
 necesită existenţa unui pat vascular de foarte bună
calitate, cu vascularizaţie bogată şi în general
 se recoltează în general din regiuni cu piele subţire,
cu ajutorul bisturiului
 Principalele zone donatoare sunt:

- regiunea retroauriculara
- regiunea palpebrala superioara
- regiunea supraclaviculara
- zona inghinala
- fata interna a bratului
 Scrotul, prepuţul sau labiile mari, datorită
hiperpigmentaţiei lor pot fi folosite ca zone de
recoltare pentru reconstrucţia areolelor mamare.
GREFELE DE PIELE TOATA GROSIME
GREFELE DE PIELE TOATA GROSIME
GREFELE DE PIELE TOATA GROSIME
 GREFELE DE PIELE LIBER DESPICATA
 Zonele donatoare cele mai frecvent utilizate sunt
coapsele si fesele dar pot fi folosite si alte
zone(gambe,torace, abdomen, pielea paroasa a
capului,brat,antebrat )
 GREFELE DE PIELE LIBER DESPICATA

 In functie de grosimea dermului inclus in grefon,

grefele de piele liber despicata pot fi:
- subtiri( 1/3 din derm)
- intermediare( ½ din derm)
- groase(2/3 din grosimea dermului)
 Zona receptoare trebuie sa fie:

- bine vascularizata
- nonhemoragica
- fara secretii
- fara infectie manifesta
 GREFELE DE PIELE LIBER DESPICATA
 Prelevarea grefei de piele liber despicata se face cu
ajutorul dermatomului
 GREFELE DE PIELE LIBER DESPICATA

 Se va urmari ca recoltarea să fie realizată în zone

cât mai puţin aparente.
 Recoltarea grefelor despicate de mucoasă,
necesare pentru înlocuirea de exemplu a mucoasei
conjunctivale, se realizează de la nivelul mucoasei
bucale.
 Mesh-graftul se foloseste pentru a mari suprafata
grefei recoltate de la 1,5 pana la 6 ori
- fiind o metoda inestetica se foloseste la acoperirea
unor defecte mari sau secretorii ( arsuri)
GREFELE DE PIELE LIBER DESPICATA
GREFELE DE PIELE LIBER DESPICATA
GREFELE DE PIELE LIBER DESPICATA
GREFELE DE PIELE LIBER DESPICATA
 LAMBOURILE TISULARE
 Lambourile cutanate supravieţuiesc datorită
existenţei unei vascularizaţii aleatorii.
 In functie de compozitie ele pot fi:

- cutaneograsoase
- fasciocutanate
- fasciograsoase
- musculocutanate
- musculare
- compozite cu structura complexa(osteocutanate şi
altele).
 LAMBOURILE TISULARE
 În funcţie de raportul dintre zona donoare şi cea
receptoare
Lambouri locale
- de avansare,
- de rotaţie
- de transpozitie

 Lambouri de la distanţă
- directe,
- tubulare sau
- transferate liber microchirurgical
 LAMBOUL DE AVANSARE IN V-Y
- indicat in amputatiile transversale sau usor oblice
ale treimii distale ale degetelor(daca exista minim
1/3 din lungimea unghiei
- lamboul se croieste astfel: baza lamboului o
reprezinta transa de amputatie, iar varful lui nu
trebuie sa depaseasca pliul de flexie al AIFD,
pastrandu-I vascularizatia subcutanata
-avansarea este asigurata de disectia fetei sale
profunde de planul osos
- dupa avansare lamboul este fie suturat de margine
unghiei fie doar ancorat cu un ac de seringa trecut
transfixiant prin lambou si fixat in falanga
- este important ca suturile sa nu se faca in tensiune
LAMBOUL DE AVANSARE IN V-Y
LAMBOUL DE AVANSARE IN V-Y
LAMBOUL DE AVANSARE IN V-Y
LAMBOUL DE AVANSARE IN V-Y
LAMBOUL DE AVANSARE IN V-Y
LAMBOUL DE AVANSARE V-Y
 LAMBOUL CROSS-FINGER
-atunci cand nu exista suficienta piele volara pentru a
acoperi defectul poate fi practicat un lambou “cross-
finger”
- se foloseste mai ales pentru index si police
- lamboul este ridicat de pe un deget vecin(falanga
medie) de pe fata dorsala
- este desprins cu grija de paratendonul tendonului
extensor
- dupa ridicarea lamboului zona donatoare va fi
acoperita cu o grefa de piele (PLD) sau (PTG)
- lamboul trebuie pozitionat atent; se va evita
punerea in tensiune a pedicolului
- lamboul este separat la 2-3 saptamani
LAMBOUL CROSS-FINGER
LAMBOUL CROSS-FINGER
LAMBOUL CROSS-FINGER
LAMBOUL CROSS-FINGER
LAMBOUL LOCAL ROTAT
LAMBOUL LOCAL ROTAT
 LAMBOUL DE TRANSPOZITIE
 Lamboul poate avea forme diverse (cel mai des
rectangular), una dintre laturi fiind adiacentã
defectului, iar dupã decolare se translateazã la
nivelul zonei de acoperit printr-un proces asociat de
rotaþie-avansare.
LAMBOUL DE TRANSPOZITIE
LAMBOUL BILOBAT
LAMBOUL BILOBAT
 LAMBOURILE TISULARE
Pentru reconstrucţia nasului, opţiunile terapeutice
disponibile variază de la simpla sutură directă şi
grefele de piele, până la lambouri locale sau la
distanţă, în funcţie de dimensiunea şi localizarea
defectului
 Indiferent de metoda aleasă, aceasta trebuie să
restabilească conturul normal al nasului cu cicatrici
cât mai disimulate şi prejudicii minime, cu
respectarea subunităţilor estetice nazale
LAMBOUL FRONTAL ROTAT
LAMBOUL FRONTAL ROTAT
LAMBOUL FRONTAL ROTAT
LAMBOUL FRONTAL ROTAT
 RECONSTRUCTIA DE SAN
 În decursul timpului s-au descris mai multe metode
de reconstrucţie ale sânului, toate având la bază
trei scopuri principale: reconstrucţia volumului
sânului, simetrizarea sânului nou format cu cel
controlateral (uneori prin intervenţii pe sânul opus)
şi reconstrucţia plăcii areolo-mamare.
 Cele mai folosite lambouri sunt cele musculo-cutane
de mare dorsal (LD) şi drept abdominal (TRAM)
 PLASTIA IN “Z”
 Este o tehnica folosita pentru a impiedica retractia
cicatricilor sau pentru tratarea cicatricilor contractile
 Consta in transpozitia (incrucisarea) a doua
lambouri triunghiulare, lucru care duce la:
- schimbarea orientarii formei Z de-a lungul sau
paralel cu liniile de minima tensiune
- alungirea si relaxarea cicatricii
- redistribuirea tensiunii locale
PLASTIA IN “Z”
 PLASTIA IN “Z”
 Plastia in “Z” se realizeaza astfel:
- latura comuna a formei in Z este trasa de-a lungul
cicatricii,iar laturile transversale sunt trase la un unghi de
60˚, paralele intre ele
- se excizeaza pielea de-a lungul formei in Z( se va
exciza cicatricea retractila)
- vascularizatie trebuie pastrata la varfurile triunghiurilor
- triunghiurile vor fi transpuse, ceea ce duce la o
reorientare a laturilor transversale si o alungire a laturii
comune
 PLASTIA IN “Z”
 Castigul in lungime poate fi folosit pentru tratarea
cicatricilor retractiele
 PLASTIA IN “Z”
 Cu cat unghiul este mai mare cu atat se va alungi
mai mult structura
 Unghiurile nu trebuie sa depaseasca 60˚deoarece
va aparea tensiune si scurtarea transversala va fi
excesiva si sa nu fie mai mici de 30˚deoarece
exista riscul aparitiei necrozei
 PLASTII MULTIPLE IN “Z”
 Consta in incrucisarea a patru, cinci sau sase
lambouri cu laturi egale
 Folosirea mai multor plastii in Z poate oferi acelasi
grad de relaxare a cicatricilor, limitand insa
semnificativ scurtarea transersala
 PLASTII MULTIPLE IN “Z”
 Produce rezultate superioare unei singure plastii in
Z de mari dimensiuni
 Unghiurile lambourilor pot fi egale sau inegale in
functie de distributia rezervelor tegumentare si a
efectului vizat
 PLASTII MULTIPLE IN “Z”
 O anumita varianta a plastiei in Z se foloseste si in
cazul sindactiliei
 PLASTIA IN “W”
 Este specifica reconstructiei de spatiu interdigital I
PLASTIA IN “W”