Proiect la Protecția civilă

Tema:Înecul

A elaborat: Bîrsa Cristina

student grupa 114
 Cuprins
• Definirea noțiunii de înec
• Cauzele ce pot provoca înecul
• Tipurile de înec
• Acordarea primul ajutor
 Definirea noțiunii de înec

Înecul este o variantă a asfixiei, cauzată de umplerea căilor respiratorii

cu apă sau alt lichid. Pentru acordarea ajutorului, salvatorul are la
dispoziție cel mult 4-5 minute. În acest timp, victima trebuie scoasă din
apă, trebuie eliberate căile respiratorii și începută respirația artificială.
De ce se oprește respirația?
Eliberarea căilor respiratorii se poate realiza întinzînd victima pe un plan
solid, preferabil cu capul mai jos decît picioarele și întors într-o parte. În
felul acesta se evită aspirarea de către victimă a lichidului restant din
căile respiratorii. Mecanismul decesului la înec poate fi diferit.
 Cauze ce pot provoca înecul
• Trecerea bruscă de la temperatura ambiantă la temperatura
scăzută a apei, care poate crea o stare de șoc numită
„hidrocuție”;
• căderea pe plex sau pe regiunea genitală după o săritură în
apă de la înălțime mare;
• inhibiția prin panică emotivă;
• gâfâiala;
 Cauze ce pot provoca înecul
În activitatea de scufundare:
• utilizarea greșită a tubului de respirat care poate provoca sincope la executarea
unei expirații puternice pentru eliminarea apei din tub;
• creșterea spațiului mort de ventilație al plămânilor la scafandrii începători care
folosesc un tub de respirat prea lung;
• narcoza cu azot;
• contraindicațiile ascunse de către scafandru medicilor care confirmă
aptitudinea pentru scufundare: spasmofilie, traumatism cranian, epilepsie
 Tipurile de înec
• Oprirea respirației poate avea loc din cauza spasmului reflex al
laringelui, ca rezultat al pătrunderii apei pînă la coardele vocale.
Asfixia are loc, deși plămînii nu sunt plini cu apă. Acesta este numit
“înec uscat”. O varianta asemănătoare este înăbușirea din cauza
acoperirii ermetice și puternice a gurii și nasului cu mîna, după
scufundarea în apă. Victima își pierde cunoștința și se lasă la fund. La
scurt timp dupa oprirea respirației, are loc oprirea inimii. La scoaterea
din apă a victimei,*tegumentele sunt palide, cu nuanță albăstrie.

*Tegument-țesut care constituie învelișul corpului la om 

 Tipurile de înec
• Înecul adevărat (propriu-zis) are loc din cauza umplerii căilor respiratorii cu apă. La scoaterea
victimei din apă tegumentele sunt cianotice (colorate vinețiu) și din gură se elimină un lichid spumos.
• Înecul sincopal – oprirea respiratiei și inimii au loc concomitent, în mod reflex, ca rezultat al
scufundării. La scoaterea victimei, în căile respiratorii nu este nici o picătură de apă. Tegumentele
sunt palide, fenomenul poarta numele de “moartea albă”.
• La înecul în apa de rau (iaz, baltă), apa pătrunde foarte repede prin plămîni în vasele sangvine,
provocand hemoliza – distrugerea elementelor componente ale sîngelui. Reanimarea trebuie începuta
imediat, fără a pierde timp pentru eliberarea căilor respiratorii de apă. Dupa reanimarea cu succes,
victima are nevoie de internare urgentă.
• La înecul în mare, apa este reținută în căile respiratorii și plămîni. Ea este extrasă din sînge și țesuturi
(pentru diluarea și echilibrarea presiunii osmotice). În acest caz trebuie eliberate cît mai urgent căile
respiratorii de apa și dupa aceasta se face respiratie artificială și masaj cardiac. Dupa reanimare,
victima are nevoie să bea cât mai mult lichid.
 Acordarea primul ajutor
Până la sosirea medicului, este foarte important ca salvatorii să fie capabili
să acorde primul ajutor. În caz de înec timpul de intervenție util nu trebuie
să depășească 3 minute datorită leziunilor cerebrale ireversibile care se
constituie rapid. Acordarea primului ajutor în caz de înec constă în
efectuarea, cât mai rapidă, a următoarelor operațiuni:
• alarmarea echipei medicale de salvare;
• eliberarea căilor oro-faringiene;
• efectuarea respirației artificiale;
• efectuarea masajului cardiac extern;
• oprirea unor eventuale hemoragii;
 Acordarea primul ajutor
Metodele de respirație artificială pot fi metode manuale (metoda Silvester, metoda Heimlich)
precum și metode de insuflare de aer așa cum este metoda „gură la gură”.

1) Respirație artificială „gură la gură”

Operațiunile de executare a metodei de respirație artificială „gură la gură“ sunt următoarele:
• se așază victima pe spate, eliberându-i-se căile oro-faringiene;
• se dă capul victimei cât se poate de mult pe spate pentru a elibera calea aerului către plămâni. Această
manevră va trebui însoțită de ridicarea cefei cu o mână și împingerea frunții către înainte cu palma celeilalte
mâini până când gâtul este întins, permițând un acces corespunzător al aerului.
• pentru a restabili respirația, se pune palma pe fruntea victimei astfel încât degetul mare și cel arătător să
penseze nasul. Aceasta împiedică aerul suflat pe gură să iasă pe nas. Presând cu palma pe frunte, se menține
capul pe spate;
• se deschide maxilarul inferior, nările fiind strânse cu două degete. Se inspiră adânc, deschizând larg gura și
apoi așezând-o ușor peste gura victimei. Se suflă aer de circa 12 ... 15 ori pe minut.
 Acordarea primul ajutor
• se urmărește ridicarea toracelui victimei, îndepărtând gura de victimă, menținându-i gâtul întins și
maxilarul deschis. Aceasta este faza expirației care este cauzată de relaxarea naturală
a mușchilor pectorali care inițial au fost întinși;
• dacă expansiunea toracelui nu are loc sau aceasta este necorespunzătoare sau greu de obținut, va trebui
schimbată poziția maxilarului și a gâtului victimei. Se curăță gura de eventualele corpuri străine. După
aceea se va relua efortul de a realiza expansiunea cavității toracice. Dacă are loc o eliminare de alimente
sau de lichide pe gură, capul victimei va trebui înclinat într-o parte pentru a se permite drenajul și pentru
a preveni pătrunderea de materii străine pe căile de acces ale aerului;
• dacă, după ce a fost deschis maxilarul și s-a curățat cavitatea bucală, calea de acces a aerului rămâne
totuși blocată, victima va trebui întoarsă pe o parte și lovită o dată sau de mai multe ori puternic cu
podul palmei pe spate, între umeri. În timpul acestor operații va trebui avut grijă să se mențină libere
căile de acces ale aerului. Apoi se reia respirația artificială prin metoda „gură la gură“.
 Acordarea primul ajutor
Metoda Silvester
În cazul în care, din diferite motive, metoda respirației artificiale „gură la gură“ nu poate fi aplicată, se poate utiliza
metoda Silvester.
Metoda Silvester va fi realizată în poziție înclinată, cu capul în jos cu următoarele operații:
• sub umerii accidentatului se va pune un pachet de haine rulate, pentru a-i așeza capul în extensie.
• se imobilizează brațele victimei prin prinderea lor de coate, procedeu care va permite salvatorului solitar de a câștiga
timp când trece la masajul cardiac.
• se vor executa mișcări ale brațelor victimei dinspre piept către lateral și în sus până ajung de o parte și de alta a
corpului, în vederea destinderii toracelui și aspirării de aer în plămâni, urmate de mișcări de readucere a brațelor la
piept cu apăsarea pe torace în vederea expulzării aerului din plămâni, în ritm de 16 ... 18 respirații artificiale pe minut.
La aplicarea metodei Silvester se va proceda în felul următor:
• se va evacua înecatul și se va așeza pe un teren în pantă, utilizând pentru transport orice mijloc. Dacă transportul se va
face de către mai mulți salvatori, corpul victimei se va transporta cu fața în sus și cu capul în extensie pe spate, nivelul
capului și al trunchiului fiind mai jos decât nivelul bazinului;
• transportul victimei se va efectua pe o distanță scurtă, rapid și fără a neglija respirația „gură la gură“.
 Acordarea primul ajutor

Metoda Heimlich
Metoda Heimlich se recomandă când accidentatul nu poate fi transportat și terenul nu permite efectuarea
procedeelor specifice manevrei Silvester.
• Salvatorul se plasează în spatele înecatului, îi va cuprinde talia cu mâinile, cu un pumn plasat la nivelul zonei
epigastrice, cealată mână susținând pumnul. Cu pumnul se apasă de 5 ... 8 ori, în mod brusc, cu o mișcare din
față către spate și de jos în sus.
• Atunci când înecul se produce departe de mal sau de vreo ambarcațiune, salvatorul va trebui să deflecteze
capul accidentatului și să aplice acestuia lovituri scurte cu latul palmei (ca la karate) pe coloana vertebrală.
Această metodă este eficientă dacă se aplică în primele secunde după un „înec“ de scurtă durată, la un
accidentat ridicat inconștient.
• În anumite cazuri, se va începe respirația „gură la gură“ încă din apă.
Dacă înecatul este un scafandru echipat, i se va trage capul pe spate, salvatorul se va plasa în spatele victimei
și îi va aplica direct respirația „gură la gură“ sau va folosi pentru reanimare tubul de respirat, pensându-se
nasul cu degetele
 Concluzie
În urma metodelor de resuscitare, chiar dacă victima își recapătă cunoștința, mersul la medic
este absolut necesar. Fiind ținut sub observație, este prevenită apariția înecului secundar,
caracterizat prin edem pulmonar, insuficiență respiratorie, oprirea respirației și apoi a inimii.
Importanta preventiei
Uneori, apa se dovedește a fi înșelătoare chiar și pentru înotătorii experimentați. Nu vă
avântați în situații dificile, mai ales daca nu sunteți foarte siguri pe abilitățile dumneavoastra.
Supravegheați în permanență copiii! După o expunere îndelungată la soare, nu vă aruncați în
apa cu capul înainte. Diferența de temperatura poate duce la deces. În general, intrarea în apa
se face treptat. Udați-vă inițial corpul pentru a-l obișnui cu noua temperatura. Nu uitati de
zona cefei la nivelul căreia se afla o serie de artere sensibile la modificările de temperatură!