Prof.

Alina Elena Turcescu

CREATIVITATEA CA
LATURA
TRANSFORMATIV-
CONSTRUCTIVA A
PERSONALITATII
• Intr-o acceptiune foarte larga creativitatea
constituie un fenomen general uman, forma
cea mai inalta a activitatii omenesti. Prin
creativitate se intelege capacitatea sau
aptitudinea de a realiza ceva original.
• Din perspectiva ceva mai ingusta si mai
specific psihologica, creativitatea apare in 4
acceptiuni importante: ca produs; ca proces;
ca disponibilitate, potentialitate general
umana, ca o capacitate si abilitate creativa; ca
dimensiune complexa de personalitate.
 Teorii privind creativitatea
• Teoria asociationista,elaborata de
Nednik(1962),care considera creativitatea un
proces de organizare si transformare a unor
elemente asociative in combinatii noi,pe baza
gandirii;
• Teoria gestaltista(configurationista)defineste
creativitatea ca produs al imaginatiei(nu al
gandirii logice),cu ajutorul careia sesizam
brusc lacunele din configuratia
intregului,completandu-le;
• Teoria transferului il are ca reprezentant pe
J.Guilford.El concepe creativitatea ca o etapa
a invatarii,transferabila si in alte domenii de
activitate.
 Structura creativităţii
a)Creativitatea ca produs :
- noutatea si originalitatea lui
- relevanţa (valoarea, utilitatea sociala, si aplicabilitatea vasta) 
Acestea acopera cinci niveluri ierarhice:
-nivelul expresiv ,care vizeaza comportamentul unei persoane cu
anumite caracteristici creative demonstrata in termeni de
spontaneitate;
-nivelul productiv ,care vizeaza realizarea unor produse,care
exprima originalitatea individului;
-niveluyl inovator ,care vizeaza elaborarea unor produse noi si
originale in plan teoretic si aplicativ ,care asigura
restructurarea obiectelor,fenomenelor studiate in cadrul
unui anumit domeniu;
-nivelul inventiv,,care vizeaza reordonarea insusirilor specifice
obiectelor,fenomenelor,studiate anterior,in vederea
transformarii calitative a acestora la o limita situata practic
intre originali-
tatea individuala si cea sociala;
-nivelul emergent,care vizeaza realizarea unor produse creativ
superioare,care restructureaza nu numai domeniul de
activitate ci si evolutia societatii.
b)Creativitatea ca proces :
- G. Wallas, E.D. Hutchinson, R. Thomson
stabilesc 4 etape ale procesul creator:
- pregatirea, incubatia, iluminarea, verificarea
c)Creativitatea ca potentialitate general umana :
- Există oameni necreativi?
d)Creativitatea ca dimensiune complexa a
personalitatii :
• Creativitatea integreaza in sine intreaga
personalitate si activitate psihica a individului
iar la randul ei, se subsumeaza si integreaza
organic in structurile de personalitate devenind
astfel una dintre dimensiunile cele mai
complexe ale personalitatii. Dupa Guilford
personalitatea creatoare se distinge prin: fluiditate,
flexibilitate, originalitate , elaborare, sensibilitate
fata de probleme, capacitate de redefinire.
 Functiile creativitatii
• Functia sociala determina modul de realizare a
produsului creator;
• Functia psihologica determina modul de
realizare a procesului creator,angajand toate
resursele existente la nivelul sistemului psihic
uman,cu unele accente evidente care vizeaza
inteligenta, gandirea,imaginatia,aptitudini
speciale,atitudinile;
• Functia pedagogica determina modul de
comportare a personalitatii creatoare angajata
in proiectarea unor actiuni didactice,in conditii
de transformare a raporturilor subiect-obiect.
 Factorii creativitatii
1)Factorii cognitivi operationali(intelectuali)
• Dintre acesti factori cei mai importanti sunt imaginatia si
inteligenta,intrucat ei au functia de integrare a celorlalti factori
cognitivi ai creativitatii. Un factor deosebit de important e intuitia.O
forma superioara a imaginatiei creatoare e ingeniozitatea,finalizata in
gasirea unor solutii simple,surprinzatoare si originale.Un alt factor al
imaginatiei creatoare e originalitatea,caracterizata prin
noutate,inventivitate.
2)Factorii de personalitate
• Motivatiile superioare,nivelul de aspiratie,interesele
personale,sentimentele si atitudinile,corelate cu temperamentul si
aptitudinile speciale orienteaza creativitatea marindu-I eficienta.
• Factoriii caracteriali si cei afectiv-motivationali suplinesc in creatie un
coeficient de inteligenta mai scazut de 120.Atitudinia
interogativa,increderea in fortele
proprii,rabdarea,perseverenta,entuziasmul,autoexigenta,angajarea
sociala,spiritul de grup pun in valoare capacitatile creative.
3)Factorii sociali
• Activitatea creatoare este stimulata de exigenta unui mediu social –
economic si cultural –stiintific care asigura formarea unei personalitati
creative,,permite libertatea creatiei,recunoaste si aplica valorile create.

• Factori stimulatori : Nonconformismul,tenacitatea,inteligenta si

imaginatia creatoare,profunzimea campului de imagini si idei
• Factori inhibitori : Ideile preconcepute,neincrederea in
sine,conformismul,teama de a nu gresi si lipsa de motivatie
 Metode ale creativităţii
Brainstormingul - Un principiu al brainstormingului este:
cantitatea generează calitatea.Conform acestui principiu,
pentru a ajunge la idei viabile şi inedite este necesară o
productivitate creativă cât mai mare. (Osborne, 1959).
Sinectica - a fost creată de psihologul american W.J.J. Gordon
(1971). Termenul înseamnă a pune împreună elemente
diferite şi aparent irelevante. Această metodă presupune
utilizarea metaforelor şi a analogiilor. Sinectica se bazează
pe două mecanisme principale:
1) a face straniul (neobişnuitul, ciudatul) familiar şi
2) transformarea familiarului în straniu.
Se porneşte de la ideea că noul, adică problema pusă în
discuţie, să dobândească un caracter familiar, cunoscut,
participanţii să se obişnuiască cu tema respectivă şi să
înlăture incertitudinile. De asemenea, de la ideea că există
probleme în care avem dificultăţi, teama pentru că suntem
prea familiari cu ele. În acest caz, intră în funcţiune
mecanismul invers: a face familiarul (obişnuitul) nefamiliar
(neobişnuit). Atât în legătură cu primul mecanism, cât şi cu
al doilea se folosesc metaforele şi analogiile. Grupul de
sinectică este format din cinci-şapte participanţi de diferite
profesiuni.
 Metode ale creativităţii
Metoda oracolului Delphi - Obiectivul este de explorare a ideilor creative
sau producerea de informaţii adecvate pentru procesul de luare a
deciziilor. Se bazează pe un proces structurat de colectare şi de
distilare a cunoştinţelor de la un grup de experţi, printr-o serie de
chestionare. A fost utilizata pe scară largă pentru a genera
previziuni în tehnologie, educaţie, precum şi alte domenii.
Discutia panel - Termenul panel inseamna in engleza ,,jurati”. Discutia
propriu-zisa se desfasoara intr-un grup restrans (,,juratii”), ce e
format din persoane competente in domeniul respectiv. Ceilalti
pot fi zeci de persoane- asculta in tacere ceea ce se discuta.
Acestia pot interveni prin biletele transmise ,,juratilor”. Uneori
biletelele sunt de hartie colorata: cele albasre contin intrebari,
cele albe-sugestii, cele rosii- pareri personale. Mesajele sunt
primite de unul din membrii participanti la dezbatere, care
introduce in discutie continutul unui biletel atunci cand se iveste
un moment prielnic (i se spune ,,injectorul de mesaje” ). Discutia
e condusa de un ,,animator”. La urma, persoanele din sala pot
interveni si in mod direct, prin viu grai. In incheiere, animatorul
face o sinteza si trage concluzii.

Discutiile panel sunt organizate aprope zilnic de posturile de

televiziune.
 Metode ale creativităţii
Metoda 6-3-5 - Este vorba de impartirea unui adunari in grupuri
de 6 persoane, in care fiecare propune trei idei intr-un
timp de maxim 5 minute. Primul grup discuta problema si,
pe o fisa, sint trecute trei idei, fiecare fiind capul unei
coloane ce se va completa de catre celelalte grupuri.
Dupa 5 minute, fisa este trecuta unui alt grup care
adauga alte trei idei in coloane sub celelalte s.a.m.d.
pana ce fiecare fisa trece pe la toate grupurile.
Conducatorul strange foile, le citeste in fata tuturor si se
discuta pentru a se hotari care din propuneri sa fie
insusita.

Philips 6-6 - Este tot o metoda menita sa consulte un numar

mare de persoane. Aceasta multime se grupeaza in cate
6 persoane, urmand a discuta problema timp de 6 minute.
Mai intai, animatorul explica metoda si avantajul ei, apoi
expune problema. Se urmareste ca grupurile sa fie cat
mai eterogene. Fiecare isi alege un coordonator si se
discuta timp de 6 minute. La urma, fiecare grup isi anunta
parerea. Urmeza o discutie generala - dupa care se trage
concluzia. In felul acesta, intr-un timp scurt, se consulta
opinia multora.