UNIVERSITATEA „BABEȘ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCA ȚIEI
SPECIALIZAREA: PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ

DEZVOLTAREA ABILITĂȚILOR PSIHOMOTRICE PRIN

TEHNICI ȘI PROCEDEE SPECIFICE ORELOR DE EDUCAȚIE
PLASTICĂ

Coordonator științific, Candidat,

Conf. Univ.Dr. Hathazi Andrea Prof. IACOBUȘ IOANA
 ARGUMENT
Prin prezenta lucrare se încearcă a se răspunde necesităţii de lărgire a paletei
posibilităţilor de intervenţie în direcţia recuperării şi dezvoltării psihomotricităţii la
deficientul mintal prin tehnici și procedeelor specifice orelor de educație plastică,
aceasta constituind o premisă indispensabilă, ca finalitate a procesului instructiv-
educativ.
Se încearcă, de asemenea, o contribuţie personală în vederea sensibilizării
formatorilor copiilor aflaţi în dificultate asupra importanţei acordate dezvoltării
motricității. Încă trenează tendinţa de a se insista pe achiziţiile în sfera cognitivă, în
detrimentul celorlalte. Ori din constelaţia personalităţii fac parte şi cele psihice şi în
special corporal - motrice. Este recunoscut faptul că între dezvoltarea psihomotrică
şi cognitivă există o strânsă interdependenţă. Achiziţiile psihomotrice influenţează
scris-cititul, limbajul,comunicarea, spiritul de integrare şi competitivitate,fair-play-ul.
 CAPITOLUL I – DEZVOLTAREA PSIHOMOTRICITĂȚII
LA COPIII CU DIZABILITATE INTELECTUALĂ
Studiile efectuate până în prezent au reliefat
Tulburările prezente la
faptul că principalele probleme la nivelul
nivelul psihomotricității sunt
motricității sunt reprezentate de: dificultăți în
cu atât mai marcante cu cât
efectuarea și coordonarea mișcărilor
gradul de deficient este mai
fundamentale ale membrelor, segmentelor
profund.
corpului, coordonarea oculo-motorie, auditiv
În deficiența mintală
verbală;
ușoară se constată întârzieri
la nivelul dezvoltării
 calități motrice VÂRF (viteza, îndemânarea,
componentelor
rezistența, forța) cu un nivel scăzut de dezvoltare
psihomotricității, în ansamblul
fapt ce se va repercuta asupra calității mișcărilor;
se poate menționa lipsă de
 dificultăți în coordonarea activității motorii prin
viteză și coordonare a
intermediul limbajului;
mișcărilor.
 greutăți sau imposibilitatea comunicării de
atitudini, sentimente și emoții prin gesturi
adecvate;
 unii deficienți sunt supraponderali, fapt care
afectează biomecanica mișcării și echilibrul;
 prezența perturbărilor motorii ca urmare a
alterării tonusului muscular;
 CAPITOLUL II – TEHNICI ȘI PROCEDEE SPECIFICE EDUCAȚIEI
PLASTICE

Una din aceste forme de activități zilnice ale copilului este pasiunea pentru desen.
Desenul este o formă de echilibru între lumea exterioară și cea interioară, prin desen
copilul își va compensa trebuințele lui proprii, trăirile sale cognitive și afective, copilul are
posibilitatea de a exprima tot ceea ce, în experiența lui trăită, nu poate fi formulat și
asimilat numai prin mijloacele limbajului vorbit.

Caracteristicile ei sunt: originalitatea, flexibilitatea, fluența, elaborarea.

Componentele potenţialului creativ sunt:

- trebuinţele de progres întâlnite la această vârstă
- trebuinţa de cunoaştere, trebuinţa de independenţă, trebuinţa de
autoexprimare;
- imaginaţia liberă, nestânjenită de canoane;
- spontaneitatea;
- animismul gândirii, care mijloceşte interferenţa firească a lumii umane
cu lumea animalelor şi cu lumea lucrurilor.
CAPITOLUL II – TEHNICI ȘI PROCEDEE SPECIFICE EDUCAȚIEI
PLASTICE
 CAPITOLUL III – METODELE CERCETĂRII

III.1. FUNDAMENTE CONCEPTUAPE ȘI METODOLOGICE ALE CERCETĂRII

Abilitățile psihomotrice au un efect pozitiv asupra dezvoltării cognitive a elevilor deoarece oferă
posibilitatea de a pune în practică cunoștințe însușite anterior. În cadrul orelor de educație plastic elevului I se
dă posibilitatea de a îmbina munca intelectuală cu cea fizică. Acest lucru duce atât la dezvoltarea capacităților
intelectuale cât și a celor fizice. Dezvoltarea abilităților cognitive la copilul cu CES se realizează prin mult
exercițiu și demonstrație.

III.2. SCOPUL CERCETĂRII

Dezvoltarea abilităților psihomotrice ale copilului cu CES prin activitățile specific orelor de educație plastică,
prin însușirea unor cunoștințe elementare despre particularitățile materialelor, despre folosirea celor mai
simple unelte și procedee de lucru și educarea dragostei față de muncă.

III.3. OBIECTIVELE CERCETĂRII

 Investigarea contribuției prin care activitățile de educație plastică contribuie la dezvoltarea abilităților
psihomotrice ale școlarilor cu CES;
 Elaborarea unui program de lucru pentru orele de educație plastică la copiii cu CES;
 Evaluarea abilităților psihomotrice și competențelor cognitive după aplicarea programului de inervenție,
copiilor implicați în intervenție;
 Compararea și discutarea rezultatelor obținute.
 Elaborarea studiilor de caz pentru copiii incluși în cercetare;
 CAPITOLUL III – METODELE CERCETĂRII
III.4. IPOTEZA CERCETĂRII

Dacă vom proiecta şi desfăşura sistematic activităţile specific orelor de educație plastică, prin utilizarea
unor strategii și metode de lucru adecvate nevoilor specifice copiiilor cu CES, atât în grup cât și individual,
respectând ritmul de lucru al fiecăruia, vom contribui la formarea deprinderilor și dezvoltării psihomotrice ale
acestora.

III.5. VARIABILELE CERCETĂRII

Variabile independente
• Aplicarea unui program de intervenție în care să se îmbine armonios metodele didactice tradiţionale şi
moderne în activităţile practice.
Variabile dependente
• Nivelul dezvoltării abilităților psihomotrice a elevilor din învățământul primar.
• Gradul de manifestare a capacităţilor de adaptare la viaţa școlară .

III.6. EȘANTIONUL DE SUBIECȚI

În cadrul cercetării au fost cuprinși un număr de 10 copii cu CES cu vârste cuprinse între 11 şi 14
ani,provenind din două medii familiale diferite: familii parentale/monoparentale şi case de tip familial. Toţi copiii
sunt înscriși și frecventează Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă Sighetu-Marmaţiei. .Elevii selectaţi prezintă
diferite deficienţe fizice și/sau psihice ușoare,funcţiile cognitive nu sunt grav alterate și unii au tulburări de limbaj
în care comunicarea este mai puţin anevoioasă.
CAPITOLUL III – METODELE CERCETĂRII
CAPITOLUL III – METODELE CERCETĂRII
 CAPITOLUL III – ANALIZA, PRELUCRAREA ȘI
INTERPRETAREA DATELOR OBȚINUTE

IV.2.2. REZULTATE OBȚINUTE LA TESTUL FINAL

În urma probelor aplicate, am putut

constata nivelul final de dezvoltare a
deprinderilor manuale și cognitive ale
Reprezentare grafica a rezultatelor la
copilului evaluat şi am sesizat testul initial pentru elevul U.G.
înregistrarea unor progrese
semnificative de identificare, rezolvare,
recunoaștere și îmbogățire a planului 60
5 10 5 10 10 10 60%
cognitiv.
Item 1 Item 2 Item 3 Item 4 Item 5 Item 6 Punctaj Procent
total

ITEM SUBIECȚI PUNCTAJ OBȚINUT PROCENT

( MAX. 100 p.)
       
1.   10  
2.   15  
3. Elevul U.G. 10 90%
4. 15
5.   20
6.   10
  Total final 80 p +10p of. =90 p
 CAPITOLUL III – ANALIZA, PRELUCRAREA ȘI
INTERPRETAREA DATELOR OBȚINUTE

Proba de evaluare finală a avut 6 itemi cu sarcini de lucru multiple. Tabelul de mai
sus ne conduce la concluzia că actionându-se asupra subiecţilor în mod frecvent şi
organizat, prin procesul de învăţământ, se înregistrează un progres vizibil atât la
subiecții care au obținut rezultate mai mici la evaluarea inițială cât și la cei cu
rezultate mai bune, chiar dacă intervenţia nu a fost aceeaşi şi necesitățile elevilor
diferite.
 CAPITOLUL III – ANALIZA, PRELUCRAREA ȘI
INTERPRETAREA DATELOR OBȚINUTE

Eficiența programului de intervenție propus este demonstrată, prin intermediul

acestei grile se observă o îmbunătățire semnificativă a abilităților de producere și finalizare
a sarcinilor date . În etapa de evaluare preintervenție pe sarcinile date, școlarul a obținut 60
% dintr-un total de 100 %, iar în etapa de evaluare postintervenție a obținut 90 % din
maxim 100 %. Un progres se observă și în domeniul atenției instabile. De asemenea
obsevăm faptul că, crește nivelul de concentrare asupra sarcinilor de lucru, fapt care rezultă
din rezultatele deosebite obținute la evaluarea finală.
 CONCLUZII
În concluzie, importanţa metodicii activităţilor psihomotrice este determinată
de contribuţia complexă şi multilaterală a activităţilor practice la pregătirea
psihică şi fizică a elevilor pentru participarea la munca de mai târziu.
În cuprinsul lucrării de faţă se analizează sarcinile principale ale activităţilor
psihomotrice şi realizarea acestora în funcţie de particularităţile și de nevoile
speciale ale elevilor.
Activităţile manuale sunt clasificate după criteriul tehnicilor folosite şi al
sarcinilor didactice care se realizează în cadrul acestora. Clasificarea aceasta îl
ajută pe profesor în stabilirea precisă a scopului şi a conţinutului fiecărei activităţi
manuale. Ponderea cea mai mare în cuprinsul acestei lucrări o are capitolul în care
se indică metodele şi procedeele necesare în pregătirea, organizarea şi
desfăşurarea diferitelor feluri de activităţi psihomotrice. Toate indicaţiile de ordin
metodic sunt concretizate în planurile de activităţi. În această parte se dau o serie
de indicaţii cu privire la tehnica executării diferitelor teme recomandate de
programă.
Întrucât procedeele de lucru însuşite de elevi în activităţile practice obligatorii
sunt folosite şi în activităţile libere, în conţinutul lucrării se dau indicaţii şi se
sugerează teme care pot fi realizate de elevi sub directa îndrumare a profesorului,
 BIBLIOGRAFIE
Ancuţa L., Joc de creativitate, Timişoara, 1994
Barbu, H. , E. Popescu, F. Şerban, Activităţi de joc şi creativ-distractive, Bucureşti, 1994
Bunin, Stârcea, Joc didactic la lecţii şi în afara lor, Bucureşti, 1995
Cosmovici, Psihologia generală, Bucureşti 1996
Cristea M., Ghid metodic de educaţie plastică, Ed. Petrion, Bucureşti,1990
Cucoş C., Pedagogie, Iaşi, 1996
Dragoș V., Mich C., Mich V., Dezvoltarea competențelor autoreglatorii prin metode de predare – învățare – interactive, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2012
Dru ţu  I o a n, (сo o rd.). Ѕtu di i  şi  се rсе tări  în pѕi ho pе da go gi a  ѕpе сi a lă, Сlu j-Na po сa , Е di tu ra  Prе ѕa  U ni vе rѕi ta ră Сlu jе a nă, 2002
Ecaterina Vrăjmaș și Viorica Oprea, Set de instrumente, probe și teste pentru evaluarea copiilor cu dizabilităti, Asociaţia Reninco România București, 2003
Gabriela Criste, Pedagogie generală, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2002
Go lu  Mi ha i , Ba zе lе  pѕi ho lo gi е i  gе nе ra lе , Е d. U ni vе rѕi ta ră, Bu сu rе şti , 2005
Go lu  Mi ha i , Fu nda mе ntе lе  pѕi ho lo gi е i , Bu сu rе şti , Е di tu ra  U ni vе rѕi ta ră, 2007
Go rgo ș Сo nѕta nti n, Di сți o na r е nсi сlo pе di с dе  pѕi hi a tri е , Е di tu ra  Mе di сa lă, 1987
Iucu R., Instruirea şcolară, Ed. Polirom, Iaşi, 2001
Mich C, și Mich V., Creativitatea și învățarea școlară, N. Jurcău (ed), Psihologia Ed., ed. VI, Editura Universității Tehnice, Cluj Napoca, 2006
Mich C., și Mich V., Modificări cognitiv – comportamentale aplicate în școală, N. Jurcău, Ed. Psihologia Ed., ed.VI, Editura Universității Tehnice, Cluj Napoca, 2006
Monica Lepezeanu, Tradiţional şi modern în învăţământul preşcolar, Editura Colecţia didactică esenţial, Bucureşti, 2007
Oprea, C.L.. (2006). Strategii didactice interactive. Bucureşti: E.D.P..
Pău nе ѕсu  С-ti n, Dе fi сi е nţa  mi nta lă şi  pro се ѕu l învăţări i , Bu сu rе şti , Е di tu ra  Di da сti сă și  Pе da go gi сă, 1976
Pău nе ѕсu  С-ti n, Mu şu , Pѕi ho pе da go gi a  ѕpе сi a lă i ntе gra tă. Ha ndi сa pu l mi nta l. Ha ndi сa pu l i ntе lе сtu a l, Bu сu rе şti , Е di tu ra  Pro Hu ma ni ta tе , 1997
Păun, E.. (2002). O „lectură” a educaţiei prin grila postmodernităţii. Păun, E.,
Popescu R., Realizarea obiectivelor instructiv-educative prin jocul didactic, Revista de pedagogie nr.10, 1990
Potolea, D. (coord.). Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative. Iaşi: Editura Polirom.
Ra du  Gh., Ѕto i сi u  Е .M., U nе lе  pa rti сu la ri tăţi  a lе  învăţământu lu i  pе ntru  dе bi li  mi nta l, Bu сu rе şti , Е di tu ra  Di da сti сă și  Pе da go gi сă, 1976
Ra du  Ghе o rghе , Pѕi ho pе da go gi a  dе zvo ltări i  şсo la ri lo r сu  ha ndi сa p, Bu сu rе şti , Е di tu ra  Di da сti сă și  Pе da go gi сă, 1999
Ra du  Ghе o rghе , Pѕi ho pе da go gi a  șсo la ri lo r сu  ha ndi сa p mi nta l, Е di tu ra  Pro  Hu ma ni ta tе , Bu сu rе ști , 2000
Ra du  Ghе o rghе , Е lе mе ntе  dе  ѕpе сi fi сi ta tе  în pro fi lu l pѕi ho lo gi с a l dе bi lu lu i  mi nta l. U nе lе  i mpli сa ţi i  în a сti vi ta tе a  dе  învăţa rе , în: «Rе vi ѕta  dе  Pѕi ho lo gi 
е », nr. 2, Bu сu rе şti , 1979
Ro șсa  Ma ri a na , Pѕi ho lo gi a  dе fi сi е nți lo r mi nta li , Bu сu rе ști , Е di tu ra  Di da сti сă și  Pе da go gi сă, 1967
Rodica Goia, Formarea deprinderlor manuale prin activităţi practic-aplicative, Editura Infomarket, Braşov, 2006
Stiluri şi strategii. Bucureşti: Editura Aramis, 2002
U ngu rе a nu  Do rе l, Сo pi i  сu  di fi сu ltăţi  dе  învăţa rе , Е di tu ra  Di da сti сă și  Pе da go gi сă, Bu сu rе ști, 1998 
Vernon, A., Dezvoltarea inteligenţei emoţionale prin educaţie raţional - emotivă şi comportamentală”, editura ASCR, Cluj Napoca, 2006
Vlăsceanu, L. (coord.). Structuri, strategii şi performanţe în învăţământ. Bucureşti: Editura Academiei.
Сhi va  M., Ta blo u ri  pѕi ho lo gi се  a lе  dе bi li tăţi i  mi nta lе  di fе rе nţi a tе  du pă е ti o lo gi е , în Za zzo  R. (сo o rd.), Dе bi li tăţi lе  mi nta lе , Bu сu rе şti , Е di tu ra  Di da сti сă
și  Pе da go gi сă, 1979
Сrе tu  Vе rgi ni a , I nсlu zi u nе a  ѕo сi a la  ѕi  ѕсo la ra  a  pе rѕo a nе i  сu  ha ndi сa p. Ѕtra tе gi i  ѕi  mе to dе  dе  се rсе ta rе , Bu сu rе ști , Е di tu ra  Pri ntе сh, 2006
ANEXE