MINISTERUL EDUCAȚIEI CULTURII ȘI CERCETĂRII

UNIVERSITATEA DE STAT DIN TIRASPOL

Piața muncii și șomajul

Realizat : Secrieru Felicia gr. 13 Turism

Strechii Maria
 Cuprins

1. Piața muncii și componentele ei;

2. Echilibrul pe piața muncii;
3. Modelul pieței muncii;
4. Formele și cauzele șomajului;
5. Modelul ratei naturale a șomajului;
6. Costurile șomajului;
7. Legea lui Okun;
8. Durata șomajului;
9. Piața muncii în Republica Moldova.
 Piața muncii

• Piaţa muncii reflectă felul în care se asigură resursele de muncă pe ramuri,

sectoare, profesii şi niveluri de calificare.
• piata muncii reprezinta spatiul economic  in care  tranzactioneaza in mod  liber
utilizatorii de munca (detinatorii de capital) in calitate de cumparatori si
posesorii  resursei de  munca, in calitate de  vanzator, in care, prin mecanismul
pretului muncii al concurentei libere intre  agentii economici, al
altor  mecanisme  specifice se ajusteaza cererea si oferta de munca.
• Intr-o formulare restransa, piata muncii este expresia reglarii cererii si ofertei de
munca prin deciziile libere  ale agentilor economici
 Echilibrul pe piața Muncii
• Realizarea starii de echilibru pe piata muncii presupune o rationalizare a fortei de
munca, astfel incat exploatarea resurselor umane sa se faca eficient, nu abuzi, in scopul
realizarii unui nivel ridicat al productivitatii muncii.
• Factorii cei mai importanti care modeleaza echilibrul pe piata muncii sunt cererea si
oferta de munca, astfel ca un rol seminificativ il are relatia dintre ofertantul de loc de
munca (angajatorul) si cel care cere locul respectiv (angajat sau muncitor), relatie care,
in scopul satisfacerii nevoilor celor doua componente ale sale, se concentreaza pe
„obiectul de schimb” (munca) si valoarea sa (salariul). Astfel, salariul poate fi privit ca un
element foarte important in mentinerea echilibrului pe piata muncii, prin reglarea
raportului cerere/oferta de munca.
• Reglarea echilibrului pe piata muncii implica astfel mai mult decat un nivel optim de
salarizare; de altfel, existenta unor fenomene considerate negative, precum somajul, nu
trebuie exclusa, ci din contra, trebuie acceptata si tratata ca o parte a pietei muncii,
parte care la randul ei determina alte actiuni de pe piata, precum gradul de ocupare sau
nivelul salariului. Legat de nivelul salarizarii, somajul este dependent de acesta, ca
factor determinant in motivatia muncii.
 Oferta de munca se comportă atipic în raport cu preţul
muncii (salariul), asa cum este ilustrat în figura de mai jos
 Formele și cauzele șomajului.

•  Șomajul reprezintă excedentul ofertei faţă de cererea de muncă. În această

optică, şomajul este un fenomen specific pieţei muncii şi este de natură
exclusiv economică. Dacă însă ne punem problema originii ofertei şi cererii
de muncă, va trebui să recunoaştem că nu o vom regăsi numai în economie.
Desigur, punctul de pornire îl formează omul şi societatea, dar cererea de
muncă nu este direct determinată de trebuinţele acestora, ci de activitatea
economică. Există ţări cu trebuinţe enorme dar cu economii slabe care
generează o cerere de muncă restrânsă.
Cauzele somajului:
Şomajul determinat de conjunctura economică în perioadele de recesiune(depresiune economică) care durează
de obicei 2 - 3 ani urmat de o perioadă de avânteconomic cu reducerea şomajului. Şomajul sezonier de obicei
care creşte în lunile când munca sezonieră nu esolicitată (de exemplu în gastronomie, sau personalul de
deservire a turiştilor).
Şomajul cronic este o formă gravă a şomajului când nici în perioadele de avânteconomic relativ nu se reduce
marcant numărul şomerilor.Aceasta poate să fie structuratăpe cauze şi anume: datorită unei calificări
necorespuzătoare cerinţelor, vârstei, sănătăţiisau lipsa dorinţei de a lucra cauzată de aplasarea în alte regiuni a
locurilor de muncă, sauo retribuţie (salar) mică.
O altă cauză a şomajului cronic este schimbarea structuriieconomiei prin apariţia unor tehnologii noi, prin care
reduce necesarul forţei de muncăsau cea existentă nefiind calificată corespunzător.
Rata naturală a șomajului -
corespunde, prin urmare, ratei șomajului din perspectiva economiei clasice,
când salariul real se află în echilibrul stabilit de piață, iar singurul șomaj existent
este cel voluntar (i.e. cei care aleg să nu muncească pentru salariul real oferit de
piață). Este determinată în principal de ofertă, și, prin urmare, de capacitățile de
producție și instituțiile economice existente. Dacă aceste instituții crează
nepotriviri continue pe piața muncii sau rigidități ale salariului real, rata naturală a
șomajului poate include și șomajul involuntar. Rata naturală a șomajului este o
combinație de șomajul fricțional și șomajul structural, care persistă într-o
economie eficientă, atunci când piețele muncii și ale resurselor sunt în echilibru pe
termen lung.
 Costurile Șomajului

• Fenomenul şomajului generează o serie de costuri atât personale, familiale, cât şi sociale. Costul
individual al şomajului este egal cu diferenţa dintre salariul real pe care salariatul îl pierde atunci când
intră în şomaj şi indemnizaţia sau ajutorul de şomaj acordate acestuia de către autoritatea publică.
Efectele şomajului se răsfrâng nu numai asupra celor care au intrat în şomaj, ci şi asupra celor care fac
parte din populaţia ocupată, deoarece aceştia participă cu o parte din veniturile lor la constituirea
fondurilor publice de asigurări sociale.

• Un alt cost important al şomajului îl constituie (în anumite condiţii) pierderile de

producţie şi de venit pe care acesta le antrenează. Sintetizând, se poate aprecia că
şomajul reprezintă un fenomen care afectează, în diferite măsuri, toate ţările lumii şi
care are numeroase consecinţe economice şi sociale negative. Dintre cele mai
importante, amintim:
•  inutilizarea şi irosirea unei părţi din resursele de muncă ale unei ţări, aspect cu atât mai negativ cu
cât societatea suportă cheltuieli însemnate cu educaţia şi pregătirea forţei de muncă neocupate,
cheltuieli care rămân încă nerecuperate;
• conduce la reducerea veniturilor populaţiei şi la creşterea tensiunilor sociale, constituind un factor de
scădere a standardului de viaţă şi de înrăutăţire a calităţii vieţii;
• contribuie la creşterea costurilor sociale pe care o economie trebuie să le suporte sub forma
ajutoarelor de şomaj.
 Legea lui Okun

• Cine a fost Arthur Okun?

• Legea lui Okun este numit pentru omul care a descris-o mai întâi, Arthur
Okun (28 noiembrie 1928-23 martie 1980). Născut în New Jersey, Okun a
studiat economia la Universitatea Columbia, unde a primit titlul de doctor In
timp ce preda la Universitatea Yale, Okun a fost numit în Consiliul Economic
Advisors, o poziție pe care ar deține, de asemenea, sub Lyndon Johnson,
presedintele John Kennedy.Un susținător al politicilor economice
keynesiste, Okun a fost un credincios ferm în utilizarea politicii fiscale pentru
a controla inflația și de a stimula ocuparea forței de muncă. Studiile sale de
ratele șomajului pe termen lung a dus la publicarea în 1962 a ceea ce a
devenit cunoscut sub numele de Legea lui Okun.
Este important să se înțeleagă relația dintre producția și rata șomajului .
Nivelul Atunci când o economie este de la ei „normală“ sau pe termen lung de producție
( de exemplu , PIB potențial), există o rată a șomajului asociat cunoscut sub numele de rata
„naturală“ a șomajului. Acest șomaj este format din fricțional șomaj și structural , dar nu are nici
un șomaj ciclic asociat cu ciclurile de afaceri . Prin urmare, este logic să se gândească la modul
în care șomajul se abate de la această rată naturală , atunci când producția merge deasupra sau
sub nivelul normal.
Okun a declarat inițial că economia a înregistrat o creștere de 1 punct procentual în șomaj pentru
fiecare 3 puncte procentuale scădere a PIB de la nivelul său pe termen lung. În mod similar, o
creștere de 3 punct procentual din PIB, de la nivelul său pe termen lung este asociat cu un punct
procentual 1 scădere a șomajului.
Pentru a înțelege de ce relația dintre schimbările în producția și schimbările în șomaj nu este
unu-la-unu, este important să se țină cont de faptul că modificarea producției sunt de asemenea
asociate cu modificări ale ratei de participare a forței de muncă , schimbări în numărul de ore
lucrate pe persoană, precum și modificări ale productivității muncii .
 Durata Șomajului

• Durata şomajului sau perioada de şomaj de la momentul pierderii locului

de muncă până la reluarea activităţii. În timp, a avut loc o tendinţă generală
de creştere a duratei care diferă pe ţări şi perioade istorice. Nu există o
durată a şomajului legiferată, dar în numeroase ţări există reglementări care
precizează durata pentru care se plăteşte indemnizaţie de şomaj şi aceasta a
avut tendinţa de creştere, atingând în unele cazuri 18-24 luni.
 Piața muncii în Republica Moldova
• Piata muncii in Republica Moldova este in formare .Au loc dezechilibre care se
manifesta prin crestereasomajului, prin utilizarea ineficienta a fortei de munca prin
descresterea productivitatii muncii si inconsecinta
•  reducerea salariilor reale. O mare parte a populatiei apte de munca nu e prezenta pe
piatamuncii.Cele mai recente date indica ca rata somajului in Moldova (raportul intre
numarul somerilor si populatiaactiva) a constituit in primul trimestru al anului 2004 7, 9
la suta. Potrivit datelor Biroului International alMuncii, numarul somerilor in Moldova a
constituit peste 117 mii persoane. La populatia economica activa aRM se refera 1 mil.
474 mii persoane. Printre someri 9,6 la suta constituie barbati, 6,4 la suta
Problemele principale cu care se confrunta actualmente piata fortei de munca sunt:

1. Lipsa unei analize profunde a proceselor pe piata muncii, care ar sta la baza elaborarii politicilor
deformare profesionala si ocupare a fortei de munca.

2. Numarul mic de locuri de munca libere in economia nationala

.
3. Salariile mici disponibile si cerintele mari inaintate de catre agentii economici pentru ocuparealocurilor
de munca.

4.Nivelul de calificare al persoanelor aflate in somaj nu corespunde cererii pe piata fortei de munca.

5.Posibilitatile reduse de angajare in campul muncii pentru femei, tineret, absolventi ai institutiilor
deinvatamant

6. Sporirea numarului persoanelor ocupate in sectorul neformal si exploatarea fortei de munca de

catreagentii economici. Fiind angajate neoficial, persoanele mai ales cele tinere, lucreaza o luna sau
doua,dupa care sunt concediate fara a fi remunerate. Odata cu crearea de la 01.01.2002 a
InspectieiMuncii, care deja si-a inceput activitatea, acest fenomen negativ va disparea.
 Concluzie
• În urma realizarii și studierii acestei teme pot spune că diminuarea reală a
şomajului nu poate fi decât rezultatul creării de noi locuri de muncă. Această
preocupare se transpune, adesea, printr-o creştere efectivă a locurilor de
muncă însoţită de rezultate benefice corespunzătoare. Literatura economică
atribuie această creştere, în totalitate sau în cea mai mare parte, protecţiei
mediului natural. Dincolo de faptul că aceasta corespunde într-o oarecare
măsură cu realitatea şi convine unor forţe sociale şi (sau) politice, măsura se
referă, în fond, la o gamă largă de activităţi, unele dintre ele având doar
legătură indirectă şi îndepărtată cu protecţia mediului natural. Crearea locurilor
de muncă decurge, de fapt, din tendinţele generale ale dezvoltării societăţii
contemporane, fiind atribuite de cei interesaţi în mod exclusiv protecţiei
mediului natural.
 Bibliografie
• https://conspecte.com/Macroeconomie/piata-muncii.html
• https://sites.google.com/site/stiinteeconomiceects/home/stiint
e-economice---ects/microeconomie/piata-muncii--
referat
• https://
ro.scribd.com/document/212090378/Piata-Muncii-in-Republica-
Moldova-Conspecte-md
• T. Baron, E. Biji, P. Wagner – Statistica teoretica si economica, ed.
Didactica si Pedagogica, 1996