Mijloace universale pentru

controlul lungimilor şi
unghiurilor
• Mijloace universale pentru controlul
lungimilor şi unghiurilor au o foarte largă
utilizare în industria mecanică, unde, mai
ales în cazul producţiei de unicate şi de
serie mică, sunt instrumente
indispensabile controlului calităţii. În cazul
producţiei de serie mare, acestea se
utilizează fie în componenţa unor instalaţii
de măsurare sau dispozitive de control, fie
ca atare, în eventualitatea aplicării
controlului statistic.
 Mijloace universale pentru controlul
lungimilor şi unghiurilor pot fi:
• mijloace de măsurare mecanice,
• mijloace de măsurare optico-mecanice
• mijloace de măsurare optice,
• mijloace de măsurare pneumatice,
• mijloace de măsurare electrice.
 Mijloace de măsurare mecanice
Mijloace de măsurare mecanice se
clasifică în:
• măsuri terminale pentru lungimi şi
unghiuri,
• măsuri de lungime cu repere,
• instrumente cu scară gradată şi vernier,
• instrumente cu şurub micrometric,
• instrumente şi aparate comparatoare,
care, la rândul lor pot fi:
– cu pârghii,
– cu roţi dinţate,
– cu pârghii şi şurub,
– cu pârghii şi roţi dinţate,
– cu element elastic.
 Măsuri terminale pentru lungimi şi
unghiuri
• Măsurile terminale pentru lungimi şi
unghiuri sunt corpuri care, între două
suprafeţe de lucru (active) materializează
o valoare unică de lungime sau unghi. Din
această categorie fac parte: calele plan
paralele, calele unghiulare, măsurile plan
paralele din sticlă, lerele (sonde, spioni,
calibre de interstiţii), echerele, şabloanele
unghiulare.
• Calele plan paralele – măsuri terminale,
executate din oţel aliat sau carburi
metalice sinterizate, în formă de
paralelipiped dreptunghic, care
materializează între două suprafeţe de
lucru riguros plane şi paralele o anumită
valoare de lungime. O cală plan paralelă
este prezentată în Fig.5.4.
 La calele plan paralele se utilizează
următorii termeni:
• suprafaţa de referinţă (SR) – o suprafaţă
geometrică plană, aparţinând unui corp
auxiliar, confecţionat din acelaşi material
ca şi cala, la care se raportează toate
dimensiunile calei plan paralele,
• suprafeţele de măsurare (active) (SM) -
suprafeţele plane şi paralele care
determină lungimea calei plan paralele,
• lungimea nominală – distanţa dintre
suprafaţa libera de măsurare a calei şi
suprafaţa de referinţă pe care este
aşezată cu cealaltă suprafaţă de
măsurare,
• lungimea mediană (lM) – distanţa dintre
centrele geometrice ale celor două
suprafeţe de măsurare.
• Calele plan paralele servesc la etalonarea
şi verificarea mijloacelor de măsurare, la
reglarea la „zero” a mijloacelor
comparatoare şi chiar, împreună cu
trusele de accesorii, la controlul
dimensiunilor.
• Suprafeţele de măsurare trebuie să aibă o
duritate minimă de 62 HRc şi o rugozitate
Ra = 0,012 m. Lungimea nominală se
înscrie pe una din suprafeţele de
măsurare, pentru lM  5,5 mm, sau pe une
din suprafeţele laterale, pentru lM  5,5
mm.
• Calele plan paralele se execută cu lungimi
nominale impuse, care reprezintă termenii
unor serii în progresie aritmetică.
• Calele plan paralele se clasifică în 4 clase
de precizie (cea mai precisă fiind clasa 0),
în funcţie de mai mulţi parametrii: abaterea
limită într-un punct, abaterea lungimii
mediane, abaterea de la plan paralelism,
etc.
• Datorită prelucrării deosebite a
suprafeţelor de măsurare, calele plan
paralele au proprietatea de a adera una de
alta. Astfel se pot forma blocuri de cale
plan paralele, care, practic, pot materializa
orice dimensiune cu precizie de 0,001
mm.
• Pentru mărirea posibilităţilor de utilizare a
calelor, se folosesc diverse accesorii:
suporturi pentru cale, cale marginale, cale
cu cioc, etc.
• În afara calelor paralelipipedice mai există
cale paralelipipedice cu unul sau mai
multe orificii centrale sau, pentru lungimi
mari (peste 100 mm), cale cilindrice.
• Măsuri plan paralele din sticlă – discuri din
cuarţ sau dintr-o sticlă optică specială, cu
suprafeţe plane şi paralele, executate cu o
precizie deosebită. Se utilizează două
tipuri de discuri: cu diametrul sub 30 mm,
care se folosesc la controlul suprafeţelor
active ale micrometrelor, şi cu diametrul
cuprins între 45 şi 60 mm, utilizate la
controlul calelor plan paralele sau a altor
suprafeţe foarte netede, prin metoda
tehnică de interferenţă.
• Calibrele de interstiţii (sonde, spioni, lere)
– sunt măsuri sub formă de lame, rotunjite
la capete, cu lungimea de 100 mm.
Dimensiunea lor caracteristică este
grosimea, care poate lua valori între 0,03
şi 1 mm. Abaterile acestor grosimi, funcţie
de clasa de precizie şi de dimensiunea
nominală, se situează în intervalul 0,005 –
0,025 mm. Aceste măsuri sunt utilizate la
controlul distanţelor relative dintre două
suprafeţe, în locuri greu accesibile.
Măsurile se livrează în truse de mai multe
bucăţi, într-o teacă de protecţie.
• Calele unghiulare – sunt măsuri terminale
unghiulare, sub forma unor plăci
prismatice, având unghiuri active între
laturi învecinate. Calele unghiulare, ca şi
calele plan paralele, se execută în serii, cu
raţia de 30”, 1’, 10’, 1grd, 10grd, cu erori
tolerate de  10’’ (pentru calele din clasa I
– a de precizie) şi de 30’’ (pentru calele
din clasa II – a de precizie).
• Pentru unghiuri din domeniul 10 – 79grd
există cale unghiulare triunghiulare, cu un
singur unghi activ, iar pentru unghiuri din
domeniul 80 – 100grd, cale unghiulare sub
forma unui patrulater, cu patru unghiuri
active.
• Calele unghiulare au practicate pe margini
nişte orificii cu ajutorul cărora se pot
monta în suporţii din trusa de accesorii şi
astfel se pot forma blocuri de cale
unghiulare.
• Echerele – mijloace utilizate la măsurarea,
verificarea şi trasarea unghiurilor de 300,
450, 600, 900, 1200. Cel mai des sunt
utilizate echerele cu unghiuri actve de 900,
care se execută în mai multe variante
constructive: simple, cu talpă, profilate,
cilindrice, etc.
• Şabloanele unghiulare – măsuri de unghi
realizate fără pretenţii de precizie
deosebite, utilizate la trasarea şi controlul
unghiurilor de precizie scăzută.
 Măsuri de lungime cu repere
• Măsurile de lungime cu repere sunt
mijloace de măsurare la care valoarea
măsurată este dată de distanţa dintre
două repere. Aceste mijloace se pot
clasifica în: măsuri cu două repere şi
măsuri cu mai multe repere.
• Ca măsuri cu numai două repere sunt
metrul etalon prototip internaţional şi
metrul etalon prototip naţional.
• Metrul etalon prototip internaţional are
forma unei bare, cu secţiune în formă de
X, (Fig.5.5) realizată dintr-un aliaj de 90%
platină şi 10% iridiu. Distanţa dintre repere
este de 1 metru la temperatura de 0grd C
şi presiune de 1 atm.
• Metrul etalon prototip naţional este
aproximativ identic cu precedentul, cu
deosebirea că la un capăt sut trasate două
repere, ca în Fig.5.6, marcând lungimea
de 1 m la 0grd C, respectiv la 20grd C.
 Din grupa măsurilor cu mai multe
repere fac parte:
• metrul etalon principal – executat din oţel
aliat cu nichel, cu secţiunea în formă de H,
divizat în centimetri şi milimetri. În stânga
reperului 0 şi în dreapta reperului 100 cm
mai este trasat suplimentar 1 mm, divizat
din 0,1 în 0,1 mm;
• rigla etalon principal – cu secţiunea în
formă de , divizată în mm pe toată
lungimea;
• rigla etalon de verificare – cu secţiunea
pătrată, divizată în mm, cu lungimea de
1000 sau 2000 mm;
• rigla metalică rigidă normală – cu secţiune
pătrată sau dreptunghiulară, care poate fi
de clasa I (de control) sau de clasa II (de
lucru), cu limita superioară de măsurare
de 500, 1000, 1500, 2000, 3000, 4000,
5000 mm. Se mai utilizează şi rigle rigide
scurte, cu limita superioară de măsurare
de 200, 250, 300 şi 400 mm;
• rigla metalică flexibilă – executată din bandă de
oţel, cu scări de repere din mm în mm, pe
aceeaşi parte a riglei, şi cu lungimi de 100, 200,
300, 500, 1000, 1500, 2000 mm;
• metrul metalic articulat – format din lamele de
oţel, cu capetele rotunjite, gradate pe ambele
feţe, fixate unele de altele prin articulaţii.
Lungimea poate fi de 1000 sau 2000mm;
• ruleta metalică – construită dintr-o bandă
îngustă de oţel, gradată, înfăşurată într-o
carcasă, cu lungime de 1000, 2000 sau 5000
mm.
Instrumente cu scară gradată şi
vernier
• Vernierul, pe principiul căruia se bazează
construcţia acestor instrumente, este o scară de
repere suplimentară, care se deplasează în
lungul scării principale şi serveşte la mărirea
preciziei de citire a fracţiunilor de diviziuni.
Intervalul dintre gradaţiile succesive ale
vernierului este mai mic decât intervalul dintre
gradaţiile succesive ale scării principale.
Principiul de măsurare cu ajutorul vernierului
este ilustrat în Fig.5.7.
• Dimensiunea măsurată x se determină cu
relaţia:

x  m  ki
în care m reprezintă valoarea ultimei
diviziuni de pe scara principală până în
dreptul reperului 0 de pe vernier, k –
diviziunea de pe vernier care se află în
prelungirea unei diviziuni de pe scara
principală, i – precizia vernierului, care
poate fi 0,1 mm, 0,05 mm sau 0,002 mm.
• După tipul vernierului există vernier liniare
– cazul şublerelor, şi verniere circulare –
cazul raportoarelor.
• Şublerele sunt instrumente care se
bazează pe un mecanism cu culisă. În
construcţia lor intră o riglă, gradată în mm,
şi un cursor, pe care se află vernierul.
Şublerele precise mai conţin un cursor
suplimentar, cu un mecanism şurub –
piuliţă, pentru avansul fin al cursorului
principal şi deci pentru a asigura un
contact corect al suprafeţelor de măsurare
cu măsurandul. Atât rigla cât şi cursorul
prezintă ciocuri de măsurare.
 Şublerele se pot clasifica după mai
multe criterii:
1. după dimensiunile care pot fi măsurate:
• şublere obişnuite, de interior şi exterior,
• şublere de adâncime,
• şublere de înălţime,
• şublere speciale,
 2. după numărul ciocurilor de măsurare:
• cu 2 ciocuri,
• cu 4 ciocuri,
3. după limita superioară de măsurare,
care poate fi: 150, 200, 500, 800, 1500,
2000 mm,
 4. după valoarea diviziunii vernierului:
• şublere de clasa I –a, cu valoarea
diviziunii vernierului de 0,02mm,
• şublere de clasa II –a, cu valoarea
diviziunii vernierului de 0,05mm şi
0,1mm.
• În ultimul timp au apărut şi construcţii de
şublere cu un mecanism care transformă
mişcarea de translaţie în mişcare de
rotaţie şi astfel fac posibilă citirea
dimensiunii măsurate pe un comparator cu
cadran sau cu traductoare electrice de
deplasare, care prezintă rezultatul
măsurării pe un afişaj digital.
• Raportoarele sunt instrumente cu vernier
circular pentru măsurarea unghiurilor, în
general în intervalul 0 – 3600. Din punct
de vedere constructiv, un raportor se
compune din două discuri concentrice,
fiecare solidarizat cu o riglă. Pe un disc
este trasată scara principală, în grade, iar
pe celălalt disc vernierul circular, cu
valoarea diviziunii de 5’ sau 2’.