Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Metode de evaluare
Evaluarea orală
Evaluarea scrisă
Evaluarea practică
Referatul
Observarea Eseul
Portofoliul Chestionarul
Proiectul Investigaţia
Evaluarea orală
Este una dintre cele mai răspândite şi se poate
aplica individual sau pe grupe de elevi. Principalul
avantaj al acestei metode îl constituie posibilitatea
dialogului profesor-elev, în cadrul căruia profesorul
îşi poate da seama nu doar „ce ştie” elevul, ci şi
cum gândeşte el, cum se exprimă, cum face faţă
unor situaţii problematice diferite de cele întâlnite pe
parcursul instruirii.
Cu prilejul examinării orale, profesorul îi poate
cere elevului să-şi motiveze răspunsul la o anumită
întrebare şi să-l argumenteze, după cum tot el îl
poate ajuta cu întrebări suplimentare atunci când se
află în impas.
Chestionarea în fiecare lecţie mixtă,
reprezentând partea de debut a acestui tip de
lecţie, se prezintă ca o conversaţie selectivă.
Conţinuturile implicate aici ne apar sub forme
multiple, adică: cunoştinţe stăpânite de elevi, dar
şi dovezi ale înţelegerii lor de către elev,
capacităţi de prelucrare, aplicare, interpretare,
includere în "sinteze" mai scurte sau mai largi,
sau chiar de formulare a judecăţilor de valoare
corelabile acestor conţinuturi.
Întrebările care se formulează sunt grupate de tradiţie
în două categorii:
întrebări de bază (de "pornire")
întrebări ajutătoare.
Odată pusă întrebarea de bază, se consideră ca o
regulă importantă ca elevul să fie lăsat să-şi dezvolte
până la capăt răspunsul care i-a fost solicitat.
Dacă rezolvarea este corectă, pot urma eventuale
intervenţii de adâncire din partea clasei; dacă
greşeşte, cea mai indicată procedare este aceea de
a fi sprijinit să se autocorecteze; dacă nu reuşeşte,
trebuie să intervină ceilalţi; numai dacă şi această
încercare este fără succes, se impune rezolvarea de
către educator.
Autorii de teorie pe această temă, arată şi greşelile cele
mai frecvente ale începătorilor :
examinarea doar frontală(prin dialog cu întreaga
clasă,neglijând pe cei care urmează să fie notaţi).
exagerarea în sens invers(dialog doar cu cei examinati,
clasa fiind neglijată).
insuficienta elaborare a întrebărilor de bază.
intrepretarea fără discernământ a conceptului de
întrebare ajutătoare(în loc să dirijeze elevul spre reflecţie
pentru a se autocorecta,îi pun întrebări formale ca:’’Mai
departe?’’,’’Şi?’’,’’Altceva?’’,care nu sunt tocmai
ajutătoare).
limitarea ascultării la repovestirea lecţiei anterioare.
atribuirea pur formală a notelor.
Avantaje
Se foloseşte comunicarea directă-examinatorul
poate fi solicitat să dezvăluie nu numai ce
ştie,ci şi ce ar mai trebui să stie,poate fi dirijat
să puncteze doar aspectele care interesează
în prim plan şi să trateze la un nivel mai
pronunţat altele.
Implică un feed-back imediat-informează
elevul chiar pe ,,viu’’ asupra nivelului său din
care va decurge şi justificarea eventualei
notări.
Permite cea mai severă continuitate-având
împletirea cea mai intimă cu procesul de
predare şi cele mai vizibile valenţe formative.
Dezavantaje
Marincas Cristina
Interviu elevi
Marincas Cristina
Interviu cadru didactic
Betea Livia
Interviu elevi
Chioran Ancuţa
Interviu cadru didactic