UNIVERSITATEA „OVIDIUS” CONSTANȚA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

SPECIALIZAREA: PSIHOLOGIE

Fobia socială

Realizat de:
Popa Andreea
Sterpu Ionela-Loredana
 Fobia socială este o
problemă de sănătate mentală
cronică care presupune o
anxietate și o teamă irațională
față de situații și activități în care
individul crede că este observat,
evaluat și/sau judecat de către
alte persoane și că se va face
de râs sau va fi umilit.
Aceasta este una dintre cele mai
des întâlnite probleme de
sănătate mentală şi afectează
aproximativ 13% din populaţie.
Forme de manifestare
• manifestări emoționale :
frica intensă de a fi în preajma unor persoane pe care nu le cunoşti
frica de situaţii în care poţi fi analizat şi judecat
îngrijorarea că te-ai putea face de râs sau ai putea fi umilit în public
teama că alţii s-ar putea să observe că eşti anxios
afectarea activităţilor zilnice, munca, şcoala sau alte activităţi
evitarea anumitor situaţii din cauza fricii de a nu te face de ruşine
evitarea acelor situaţii în care ai putea fi în centrul atenţiei
evitarea contactului vizual cu alte persoane
• manifestari somatice :
înroşirea feţei
transpiraţie exagerată
tremurături sau frisoane
greaţă, diaree sau alte probleme cu stomacul
dificultate în a vorbi, voce tremurată
tensiune musculară
palpitaţii, bătăi puternice şi/sau accelerate ale inimii,Mâini reci şi umede
senzaţia de gură uscată

Caracteristici asociate: stimă de sine scăzută, dificultate în a fi asertiv,

autocritică excesivă, hipersensibilitate la critică din partea altor persoane, slabe
abilităţi sociale etc.
Cauze
• Cauze sociale sau de mediu
Experienţe sociale negative anterioare. Unele persoane pot dezvolta anxietate
socială în urma trăirii unei experienţe sociale negative. Pentru copii, astfel de
experienţe pot include tachinarea, bătăi şi hărţuiri de către colegi sau un anumit
incident extrem de jenant petrecut în public. Problemele de limbaj sau
tulburările de vorbire, desfigurări, abuzul fizic sau sexual, conflictele familiale şi
neglijarea pot contribui la dezvoltarea anxietăţii sociale.
• Cauze psihologice
Printre factorii psihologici se numără existenţa unei traume emoţionale sau
psihologice avută în copilărie sau lipsa unei relaţii de ataşament
corespunzătoare în primii ani de viaţă.
Cauze genetice
Studiile de până acum au arătat că fobia socială se transmite în cadrul familiei.
Nu este însă clar procesul prin care are loc acest fenomen: dacă este vorba de
o componentă genetică care se transmite sau de comportamentul anxios care
se învaţă prin modelare de la alţi membri ai familiei.
La nivel cerebral, tulburările de anxietate au fost asociate cu un dezechilibru în
cuplarea funcțională dintre amigdală (o structură nervoasă cheie implicată în
declanșarea reacțiilor de frică) și cortexul prefrontal (o regiune cerebrală cu rol
major în relgarea emoțiilor și comportamentelor). Simplu spus, persoanele cu
tulburări de anxietate prezintă o hiperactivare a amigdalei care este slab
controlată de cortexul prefrontal, ceea ce le predispune spre reacții exagerate și
persistente de frică
• Tratament
1.Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) este o formă de psihoterapie foarte
eficientă în tratamentul fobiei sociale. Aceasta se bazează pe nenumărate studii
clinice care arată că problemele psihologice de tip anxietate și depresie pot fi
corectate prin modificarea modului în care oamenii gândesc și a modului în care
aceștia acționează
2.Tratament medicamentos
Pentru tratamentul anxietății sociale sunt utilizate trei tipuri de medicamente:
antidepresivele, benzodiazepinele și beta-blocantele. Cu toate acestea, datorită
faptului că anxietatea socială este de obicei o boală cronică, efectul acestor
medicamente este unul de scurtă durată, iar întreruperea tratamentului aduce
cu sine reapariția problemelor. Tocmai de aceea avantajul psihoterapiei în
raport cu medicația este durabilitatea în timp a rezultatelor obținute și absența
efectelor secundare.
VĂ MULȚUMIM!