Problematica Dreptatii

Dreptate si egalitate
Tipuri de egalitati
Dreptate si merit
Principiile dreptatii
Mitul lui Gyges sau Inelul Puterii
Platon in “Republica”
• “ Se povestea, astfel, că omul acela era păstor în slujba regelui de atunci
al Lydiei. Întâmplându-se să vină o ploaie mare şi un cutremur,
pământul s-a crăpat şi s-a căscat o prăpastie sub locul unde el se afla.
Văzând aceasta şi mirându-se, păstorul a coborât şi a văzut multe
lucruri de basm, printre care şi un cal de aramă, gol pe dinăuntru, cu
mici porţi. Vârându-şi capul pe acolo a văzut înăunutru un mort, de
statură mai mare decât părea firesc pentru un om. Păstorul nu luă nimic
altceva decât un inel de aur pe care mortul, altfel gol, îl avea la mână, şi
ieşi. La adunarea obişnuită a păstorilor, când i se trimiteau lunar regelui
produsele păstoritului, veni şi păstorul având inelul. Aşezându-se laolaltă
cu ceilalţi, i s-a întâmplat să răsucească piatra inelului către sine, spre
interiorul mâinii şi, făcând aceasta, deveni nevăzut pentru cei de faţă,
care vorbeau despre el ca despre unul plecat. El se miră şi, atingând uşor
inelul, răsuci piatra în afară, redevenind vizibil. Gândindu-se să probeze
dacă inelul avea într-adevăr această putere, i se întâmplă astfel: când
întorcea piatra înăuntru, devenea nevăzut, când o întorcea în afară –
vizibil. Băgând de seamă aceasta, orândui să fie printre solii trimişi la
rege şi, ajungând acolo, îl înşelă cu regina. Apoi, împreună cu ea, îi
pregăti regelui uciderea şi îi luă astfel domnia.”
Ce legatura este intre Mitul lui
Gyges si Stapanul Inelelor?
Povestea este reluată, într-o
formă mai elaborată de J.R.R.
Tolkien, în cartea sa de un
succes răsunător, Stăpânul
Inelelor, unde îl descoperim pe
Gollum într-o peşteră, confiscat
de puterea inelului, ideea de
baza pastrandu-se:
Lupta interioara pentru setea de
putere
Lupta dintre binele si raul
interior al omului
Lupta dintre dreptate pentru
sine care poate deveni
nedreptate pentru altii
 Ideile extrase-Platon
1. dacă ar exista două astfel de inele şi dacă pe primul l-ar avea omul drept
şi pe celălalt omul nedrept, se poate crede că nimeni nu s-ar dovedi în
asemenea măsură stană de piatră, încât să se ţină de calea dreptăţii şi să
aibă tăria de a se înfrâna de la bunul altuia fără să se atingă de el, atunci
când îi este îngăduit şi să ia din piaţă, nevăzut, orice ar voi, sau, intrând în
case, să se împreuneze cu orice femeie ar vrea, să ucidă sau să elibereze
din lanţuri pe oricine ar dori, putând face şi alte asemenea lucruri,
precum un zeu printre oameni.
2. însă, făcând aşa ceva, prin nimic nu s-ar deosebi omul drept de celălalt, ci
amândoi s-ar îndrepta spre aceleaşi fapte
3. aşa fiind, aceasta este o bună dovadă că nimeni nu este drept de
bunăvoie, ci doar silit si bunaoare, chiar de lege.
4. Iar dacă cineva, stăpân pe atari puteri, nu va voi să făptuiască nedreptăţi
şi nici nu se va atinge de bunul altuia, va fi socotit de către cei ce îl vor
cunoaşte omul cel mai nenorocit şi mai neghiob. Desigur, ei îl vor lăuda
unii faţă de ceilalţi, amăgindu-se astfel reciproc, de frică să  nu păţească
vreo nedreptate.
 ARGUMENT:
 Nici un om nu poate fi drept dacă este lăsat să-şi satisfacă propriile
interese. Iată de unde necesitatea instituirii legilor menite a tempera
obsesiva căutarea a puterii ce însoţeşte natura umană.

 Explicatia argumentului:
• nimeni nu este drept de bunăvoie, ci numai constrâns de împrejurări sau de lege.
• aşadar, pentru că nu există un bine propriu al dreptăţii care să-i orienteze pe oameni, aceştia fac nedreptăţi
atunci când au ocazia de a le face.
• motivul principal constă în aceea că toţi oamenii consideră în sinea lor că este mult mai profitabilă
nedreptatea decât dreptatea.
• S-ar putea însă să existe oameni care să nu vrea să comită nedreptăţi şi să nu se atingă de bunurile celorlalţi.
Evident, astfel de oameni ar fi consideraţi nişte proşti, deşi toţi vor lăuda atitudinea lor ca fiind o adevărată
virtute. 
• De aici desprindem concluzia că între natura omului – impulsurile şi comportamentul său egoist – şi
practicarea dreptăţii (care, alături de moralitate, este un construct social) există o contradicţie de
nesoluţionat
 Teorii despre morala si dreptate
• Thomas Hobbes(1588-1679) “Homo homini lupus “-omul este lup pentru oameni.
Explicatie: Daca omul ar fi guvernat doar de natura sa, ar exista un razboi inevitabil intre oameni,
fiecare individ cautandu-si folosul propriu in dauna celorlalti.Astfel Dreptul se bazeaza pe
doua principii:
• 1.nu face ceea ce iti produce tie dauna
• 2.nu pierde ceea ce iti este de folos
Solutionarea Omul poate iesi din aceasta stare a razboiului continuu gratie unui contract care sa
contina:
- renuntarea fiecarui individ la libertatea nelimitata(starea naturala a omului)
- aceasta renuntare sa fie neconditionata( altfel se revine la anarhia primitiva, la egoismul
individual neinfranat)
In opozitie
Charles Louis Montesquieu (1689-1755) “Omul in starea sa naturala este bland, timid, fricos si
inclinat sa nu atace si sa subjuge pe altii”.
Explicatie :Desi omul este dotat cu inteligenta, el este supus la mii de pasiuni, iar ca sa le
stavileasca el are nevoie de legi.
Solutionare:Legea= instrumentul libertatii
Libertatea- dreptul de a face tot ceea ce legile permit, iar daca cineva ar vrea sa faca si ceea ce
interzic ele, n-ar mai fi liber, pentru ca si altii ar putea face acelasi lucru.
.
J.Jaques Rousseau (1712-1778) “La origine toti oamenii au fost egali si liberi”
Explicatie : La inceputuri oamenii nu traiau impreuna pentru ca nu aveau nevoie unii de altii,
pentru ca omul s-a nascut fericit, dar odata cu avere, cu dreptul la proprietate, fericirea omului
s-a terminat.
Solutionare: Pentru ca intr-o civilizatie, indivizii sa fie fericiti, sa existe un contract social.Pentru
ca acest contract social sa functioneze, indivizii trebuie sa confere pentru un oment drepturile
lor statului, care apoi le reda tuturor cu un nume schimbat= drepturi civile.Astfel este asigurata
egalitatea

Immanuel Kant(1724-1804) “Omul trebuie respectat in libertatea sa , el nu trebuie sa fie

considerat sau tratat ca un lucru, ca instrument sau mijloc, ci ca “scop in sine”
“Dreptul are ca scop limitarea libertatii in scopul extinderii libertatii”
Explicatie: Libertatea individului trebuie extinsa pana la cele mai indepartate limite comparabile
cu libertatea similara a celorlalti.Valoarea dreptului este libertatea.
Friedrich K.Von Savigny(1779-1861) “Legile sunt o incremenire a dreptului.Dreptul nu trebuie
creat, ci el se creaza singur, ca un fenomen natural, ca si limba, artele, literatura.”
Explicatie: Legile ar trebui sa se bazeze pe obiceiuri deja existente ale oamenilor, cutuma(legea
nescrisa) este , de fapt, izvorul principal al dreptului, iar legile au o functie secundara.
Solutie: Legile sunt corecte si bune daca cristalizeaza principiile elaborate deja de constiinta
populara, a oamenilor.
 Curente filosofice legate de morala si dreptate

Individualismul

Curent filosofic ce pune la baza dezvoltarii omului preocuparea pentru fericirea

proprie.
Caracteristici:
-privilegierea intereselor personale fata de cele ale altora sau ale societatii
-interesele si nevoile proprii sunt cele care ne motiveaza cu adevarat
- Este diferit fata de egoism pentru ca nu implica vanitatea si etalarea acestor dorinte,
nevoi sau reusita in atingerea lor.
Feluri de individulism:
Individualismul responsabil- un fel de hedonism prudent si masurat in concordanta cu
asteptarile sociale si morale din exterior.
Individualismul iresponsabil – un fel de “aici si acum” , consumarea oricarui fel de
fericire, fie doar si pe moment si fara a constientiza masura in care poate afecta
propria fiinta pe viitor sau pe ceilalti.
Binele si raul difera pentru fiecare dintre noi?

• De ce comportamentul imoral, nedrept poate

aduce mai multe beneficii celui care-l asumă? 
• De ce imoralitatea generează prosperitate,
putere şi faimă, în timp ce viaţa trăită în acord
cu virtutea duce, mai degrabă, la sărăcie,
slăbiciune proprie şi abuz din partea celorlalţi? 
•  Să fie oare comportamentul drept, moral, doar
consecinţă a fricii de sancţiune?