DIABETUL ZAHARAT

Biosinteza insulinei

Hormon peptidic compus din doua lanturi polipeptidice (A și B) unite prin doua legături disulfidice.

Sintetizat de celulele β pancreatice sub forma de precursor, preproinsulina. Secvența „pre‟ e înlăturată în
RE , rezultand proinsulina.

În aparatul Golgi proinsulina e clivata de peptidaze: rezulta insulina și peptidul C.

Peptidul C nu are activitate hormonala, dar dozarea sa este un indicator al sintezei endogene de insulina.
 Secretia de insulina

Secreția de insulină e stimulată de

creșterea glicemiei.
Glucoza intracelulară este convertită rapid
la glucoza-6-fosfat (G6P) de către
glucokinază
G6P → glicoliză→ciclul Krebs→ ATP.
ATP↑→ inchiderea canalelelor de K+
ATP dependente → depolarizare
celulă → deschiderea canalelor de
calciu voltaj dependente şi creșterea
influxului Ca2+ .
Concentratia crescută intracelulară de
Ca2+ → migrarea granulelor de stocaj a
insulinei din citoplasmă către membrana
→ eliberarea conținutului in spațiul
extracelular
 Incretinele

GLP 1 - Glucagon-like peptide-1

GIP – gastic inhibitory polypeptide
(Glucose-dependent insulinotropic
peptide)
Hormoni eliberați de mucoasa
intestinală, ca răspuns la ingestia de
glucoză
- acționează asupra pancreasului,
stimulând secreția de insulină
- timp de înjumătațire scurt, fiind
degradate de dipeptidil peptidaza
IV (DPP IV).
Terapie: exenatide (agonist receptori
GLP1), sitagliptin (inhibitor DPP IV).
(https://www.frontiersin.org/files/Articles/38566/fendo-04-00073-HTML/image_m/fendo-04-00073-g001.jpg}
Mecanismul de acțiune a insulinei
 Diabetul zaharat

DZ tip 1
- 5-10% cazuri;
-cauzat de distrugerea celulelor β pancreatice, conducând la secreție
insuficientă de insulină

DZ tip 2
-insulinorezistență
- apare la persoane cu varsta >40 ani

DZ secundar
- afectiuni pancreatice, feocromocitom, sdr Cushing, medicamente

DZ gestațional – diagnosticat în timpul sarcinii

 DZ – criterii de diagnostic


HbA1c ≥ 6.5%


Glicemia à jeun ≥126mg/dl, la mai mult de o determinare


Glicemia la 2h în timpul TTGO ≥ 200 mg/dl


Prezenta simptomelor clasice (poliurie, polidipsie), glicemie≥
200 mg/dl
 Prediabet –scăderea toleranței la glucoză


Glicemia 111-125 mg/dL


TTGO: la 2h glicemia 140-199 mg/dl


HbA1c 5.7-6.4%
 Diabetul zaharat – aspecte metabolice

Metabolismul glucidic
- scăderea preluării glucozei de către ţesuturi datorită deficitului de funcție a insulinei
- creşterea producţiei de glucoză prin activarea gluconeogenezei și glicogenolizei

Metabolismul lipidic
- ↑ lipoliza → ↑eliberarea de AGL în sânge, ↑eliberarea de glicerol → material pt. GNG
- ↑ AG →ficat →sinteza TG→VLDL↑
- LPL are activitate scazută →↓hidroliza TG din chilomicroni și VLDL →TG↑
- CEPT are activitate crescuta →↑transport TG din VLDL în HDL și al Col E din HDL în VLDL →HDL Col ↓

Metabolismul proteic
- ↓transportul AA în celulă și sinteza proteinelor
- AA sunt utilizati pentru gluconeogeneza
 Monitorizarea pacientilor cu DZ

Glicemia:
VN: 70 -110 mg/dl

TTGO (testul de toleranța la glucoza orală)
Corpii cetonici
 Hemoglobina glicozilată:
VN:3-5,7%
 Albumina glicată (fructozamina)
- Controlul glicemiei timp de10-15 zile
 Glicozuria
 Microalbuminuria:
albumină/creatinină (urinară) ≥ 30mg/g
Insulina

Peptidul C

Autoanticorpi:
- Ac anti Insulină – se întâlnesc la 100% din copiii cu DZ mai mici de 5 ani,
- în prezenţa lor contraindicată dozarea insulinei
- Ac anti insule Langerhans: apar la 90% dintre subiecţii cu DZID, frecvent cu câţiva ani
înaintea instalării DZ.

- Ac anti Glutamat decarboxilaza (GAD):prezenţi la 70-80% dintre subiecţii cu DZID, fiind

detectaţi cu câteva luni/ani anterior declanşării DZ.
 Colesterol total, LDL-Col, HDL-Col, TG
 Complicatiile metabolice ale Diabetului zaharat

1.Cetoacidoza diabetică:
- în DZ tip 1, în situații ce duc la cresterea necesarului de insulină;
-hiperglicemia→ creşterea osmolaritătii plasmei → deshidratare celulară şi diureză
osmotică → scade volumul plasmatic
-sinteză crescută corpi cetonici
-apare acidoza metabolică cu falsă hiperkaliemie;
-↓ pH, ↓ [HCO3-]
-ureea – crescută secundar deshidratării sau hipercatabolismului proteic
2. Coma hiperglicemică noncetoacidozică hiperosmolară (CHNH)
-pacienţi vârstnici cu DZ tip 2, cu funcţia renală compromisă → pierderile de apă şi
electroliţi sunt importante;
- hiperglicemie cu deshidratare şi creşterea osmolarităţii plasmei dar cu cetonemie
şi cetonurie absentă.
 Complicațiile metabolice ale Diabetului zaharat

3. Hipoglicemia

- cauzată de administrarea de
supradoze de insulină sau de
antidiabetice orale, de efortul fizic
excesiv sau de lipsa alimentației
după administrarea medicației;
- reprezintă probabil cea mai
frecventă cauză de comă la
pacienții diabetici;
- diagnosticul diferential: Insulinom:
determinări ale glicemiei, insulinei,
peptidului C.
 Bibliografie

Richard A. Harvey, Denise R. Ferrier. Lippincott’s Illustrated Reviews – Biochemistry. 5th

edition, Lippincot Williams & Wilkins, 2011.
Minodora Dobreanu Biochimie clinică. Implicații practice. Ediția a III-a, Editura University
Press, Târgu-Mureș, 2015.
Lawrence A. Kaplan, Amadeo J. Pesce. Clinical chemistry; theory, analysis, correlation,
5th ed. Elsevier Mosby, 2010

Simon W Walker, Geoffrey J. Beckett, Peter Rae, Peter Ashby. Lecture Notes: Clinical
Biochemistry 9th Edition, Wiley- Blackwell, New Jersey, 2013